O noua forma a omului ?

Dupa cum am aratat in articolul Centura fotonica, intreg sistemul solar intra intr-o zona galactica in care exista o energie spatiala cu o frecventa mai inalta. Ce implicatii are aceasta adevarata "baie" energetica? Dr. Berrenda Fox furnizeaza dovezi ale modificarilor ADN-ului si a celulelor in acest interviu acordat Patriciei Resch. Dr. Fox a dovedit prin teste de sange ca unele fiinte au dezvoltat noi lanturi in ADN.

Patricia Resch: Care sunt schimbarile ce se petrec in momentul acesta pe planeta, si cum sunt organismele noastre afectate?

Dr. Berrenda Fox: Exista schimbari majore, mutatii care nu s-au mai petrecut, dupa geneticieni, de cand se presupune ca viata s-a ivit din apa. Cativa ani in urma, in Mexico City a fost o conventie a geneticienilor din toata lumea, si subiectul principal a fost legat de schimbarile care se produc la nivelul ADN-ului. Ni se intampla cu siguranta o transformare evolutiva, numai ca inca nu stim in ce anume ne transformam.

PR: Cum este aceasta schimbare de ADN?

Dr. Fox: Fiecare are o spirala dubla de ADN. Ceea ce noi aflam acum este ca exista si alte spirale care s-au format. In interiorul spiralei duble exista doua filamente (lanturi) de ADN rasucite intr-o spirala. In intelegerea mea, noi vom dezvolta douasprezece spirale. In aceasta perioada, care pare ca ar fi inceput cu 5 pana la 20 de ani in urma, am fost transformati prin mutatii. Aceasta este explicatia stiintifica. Este o mutatie a speciei noastre in ceva nou pentru care rezultatul final nu este inca cunoscut.

Schimbarile nu au fost facute publice, deoarece comunitatea stiintifica se teme sa nu inspaimante populatia. Totusi, oamenii se schimba la nivel celular. Lucrez cu copii, chiar acum cu trei care au 3 spirale de ADN. Mare parte dintre oameni stiu si simt asta. Multe religii au vorbit despre aceasta transformare si acum ea devine realitate, in moduri diferite. Stim ca este o mutatie pozitiva chiar daca fizic, mental si psihologic poate fi inteleasa gresit si poate inspaimanta.

PR: Acesti copii prezinta caracteristici diferite de ceilalti copii?

Dr. Fox: Acestia sunt copii care pot muta obiecte in camera doar concentrandu-se asupra lor, sau pot umple pahare cu apa doar privindu-le.

Sunt telepatici. Poti sa te gandesti ca acesti copii ar fi angelici sau supraumani, dar nu sunt. Eu cred ca ei sunt ceea ce vom deveni noi, ca specie, in cateva decade.

PR: Crezi ca asta ni se va intampla tuturor?

Dr. Fox: Sistemele noastre imunitare si endocrine sunt cele mai bune evidentiatoare ale acestor schimbari. Acesta este unul dintre motivele pentru care lucrez la cercetari din domeniul testarii si terapiei imunologice. Cativa adulti pe care i-am testat au de fapt inca o spirala de ADN in formare. Cativa o au chiar si pe a treia. Acesti oameni trec printr-o multime de modificari majore care se petrec in constiinta si in organismul lor, pentru ca de fapt cele doua sunt una. In opinia mea, Pamantul si orice exista aici isi inalta vibratiile. Multi dintre copii recent nascuti au trupuri care sunt luminatori magnetici. Aceia dintre noi care sunt mai in varsta si aleg sa se schimbe trebuie sa treaca prin multe transformari fizice.

PR: Ce anume cauzeaza transformarea in organismele nascute cu cele doua lanturi normale de ADN?

Dr. Fox: Cel mai usor mod de a produce mutatia ADN-ului nostru este printr-un virus. In consecinta, virusii nu sunt neaparat rai. Virusii traiesc doar in tesuturi vii. Virusii ADN-ului, cum ar fi Epstein Barr sau Herpes #6 schimba structura celulara. Virusul HIV nu este un virus al ADN-ului. In loc sa transforme organismul, el il devoreaza. Cei mai multi dintre oamenii care trec prin acest proces si ies de partea cealalta a valului, cum s-ar spune, au o noua profesie, un nou mod de a gandi, sau cel putin un inceput al unui nou mod de viata.

Chiar daca ei se pot simti bolnavi, obositi, sau deznadajduiti la un moment dat, acesta e un dar. Li s-a acordat o sansa de a-si schimba structura ADN-ului si organismul intr-unul mai sanatos, mai luminos, ceea ce-i poate integra in noua generatie. Asa cum inteleg eu, vom putea desavarsi acest proces pana in anul 2012.

Modificari in ADN si remediile lor

Susanna Thorpe-Clark a scris un articol intitulat "Viziunea intreaga" in care dezvolta implicatiile schimbarilor ADN la fiintele umane. Iata mai jos un extras din acest articol: In prezent ne modificam structura ADN (care are acum 2 spirale), de tip vechi, intr-una noua, ce va cuprinde mai multe spirale intrepatrunse. Dar nu

numai noi, oamenii, ne schimbam. Intreaga viata de pe planeta sufera aceleasi modificari, pregatindu-se pentru o noua stare de existenta. Noile conditii necesita sa renuntam la vechile concepte mentale si emotionale, numite "de vibratie joasa". Ca si moartea, renuntarea la vechile concepte este foarte importanta in procesul de schimbare, de evolutie umana. Astfel ca trecerea la un nou mod de viata ne cere sa renuntam la modul actual de a vedea lucrurile, la modul de a forma relatii interumane. Mai ales ca majoritatea modelelor curente nu pot face fata la noile conditii de viata. Nu e de mirare deci ca exista deja foarte multa frica, anxietate, neliniste in legatura cu viitorul nostru, mai ales ca deja aceste schimbari au inceput sa se simta, desi multi dintre noi nu le putem constientiza. De asemenea, modificarile fiziologice ale corpului uman incep sa se intensifice si din aceasta cauza apar diverse simptome temporare.

Unele dintre acestea sunt: 1. simptome gen raceala (febra, transpiratie, dureri osoase sau articulare) dar care nu raspund la tratamentul clasic; 2. Migrene, dureri de cap care nu se amelioreaza cu tratamentul clasic; 3. Ameteala, palpitatii, tiuituri in urechi, senzatia ca intreg corpul vibreaza interior (mai ales noaptea); 4. Spasme musculare (involuntare), dureri de spate, pierderea puterii musculare a bratelor (datorate schimbarilor in sistemul circulator); 5. Respiratie greoaie sau zgomotoasa; 6. Modificari in sistemul limfatic si in cel imunitar; 7. Oboseala nejustificata, tendinta de a dormi mai des decat in mod normal; 8. Unghiile si parul cresc mai repede decat in mod normal; 9. Episoade depresive fara motiv, fascinatia trecutului (relatii, evenimente, oameni); 10. Tensiune, neliniste, stress (senzatia ca ceva se petrece dar nu stii ce).

Multe dintre aceste simptome sunt prezente la foarte multi oameni. Majoritatea dau buzna la medicul lor dar afla cu stupoare ca totul e in regula. Toate aceste simptome sunt doar temporare, dispar de la sine si indica faptul ca aceste modificari fiziologice sunt in plina desfasurare.

Remedii pentru noile simptome

Incrancenarea si lupta nu vor duce decat la cresterea si agravarea simptomelor. Trebuie sa lasati corpul sa isi poarte singur de grija, stie sa o faca foarte bine. Daca sunteti obosit, odihniti-va si dormiti.

Consumati multa apa de izvor, pentru ca in aceste momente corpul se purifica si elibereaza toxine mai intens decat pana acum. Nu trebuie sa intrati in panica. Nu veti muri, e vorba doar de o schimbare fiziologica si subtila a corpului. Totusi, daca nu sunteti siguri, apelati la un sfat medical, faceti analize si veti vedea ce e de facut. Daca trebuie sa urmati un tratament, preferati o abordare naturista, renuntati la medicamentele de sinteza chimica in favoarea remediilor naturiste care va vor ajuta mai bland sa treceti peste disconfort.

Acest proces de schimbare interioara este cunoscut sub numele de "Ascensiune", pentru ca implica cresterea frecventei de vibratie specifica a corpului, ceea ce face sa apara aceste simptome temporare.

In aceste momente exista procese care se desfasoara in corp pentru a realiza schimbarile necesare adaptarii la noile conditii de viata. ADN-ul exista nu numai biologic, ci si in alte dimensiuni, pe alte frecvente de vibratie. Oamenii de stiinta cerceteaza ADN-ul uman si au invatat multe despre el. Dar ei inca nu sunt capabili sa inteleaga ca ADN-ul este mai mult decat atat, este semnatura personala armonioasa a fiecaruia dintre noi, valabila universal.

Daca ar fi sa auzim tonurile, sunetele generate de fiecare segment de ADN, am descoperi ca impreuna creeaza o colectie de frecvente armonioase, care este ca un identificator universal al fiecaruia. Nu mai exista nimeni care sa aiba aceeasi frecventa, identica, in tot universul. Astfel, se poate spune ca fiecare fiinta umana exista datorita rezonantei armonice cu structura informationala ADN.

Structura genetica opereaza ca un sistem de transmisie - receptie prin satelit. Fiecare componenta a ADN-ului rezoneaza specific pe o anumita frecventa de vibratie, iar acest ansamblu reprezinta de fapt conexiunea ta biologica si energetica cu toate lucrurile care exista, nu numai din mediul imediat inconjurator, ci chiar universal. Frecventele acestor componente genetice sunt foarte inalte, vibratiile lor sunt foarte fine. Practic, sunt lumina.

Modificarile care au loc in aceste momente in corp sunt o re-armonizare, o noua calibrare a frecventelor proprii la cele de referinta din intreg universul. Este vorba de procese de natura electrochimica si electromagnetica. In primul rand, relatiile de tip electrochimic dintre diferitele segmente de ADN se modifica ducand astfel la alte conexiuni intre componentele ADN, formand un alt fel de spirala.

Aspectele electromagnetice corespondente noilor legaturi electrochimice sunt de fapt cresteri ale frecventelor de vibratie specifice. In consecinta, intregul corp va avea o frecventa rezonanta mai inalta. Pe masura ce procesul cunoscut ca "Ascensiune" are loc, intreaga fiinta este deja pregatita (de pe "parcurs") pentru a face fata tranzitiei.

Un alt fapt important, care apare ca urmare a acestei cresteri a frecventei specifice, este folosirea unei parti mult mai importante din creier. Se stie azi ca omul obisnuit nu foloseste mai mult de 10% din intreg potentialul creierului, astfel ca pe masura ce se realizeaza "Ascensiunea", vor deveni operationale anumite zone din creier care au fost inactive timp de multe milenii, si care nu sunt raspunzatoare de modul rational de gandire ci de cel intuitiv si subtil de intelegere si actiune superioara.

Celebrele frecvente cerebrale (de tip alfa, gamma, etc) care sunt astazi cunoscute ca determinand starile mentale umane, au un rol important in acest proces de "acordare". Undele de tip gamma sunt cele mai importante, ele fiind cheia catre celelalte realitati (subtile, invizibile). Aceste noi modele urmeaza un proces format din trei stadii.

Primul stadiu este denumit "initierea". Este vorba de inceputul folosirii intentionate a constiintei in afara corpului fizic. Odata cu acest proces apare si constientizarea celorlalte forme de realitate. A doua faza este "comuniunea". Este vorba despre o adevarata interactiune si comunicare directa (non-verbala) in celelalte realitati dimensionale. Cel mai adesea va fi sub forma telepatica, dar continutul nu va fi cu mult diferit de cel obisnuit, din prezent. A treia faza este "ascensiunea". Din acest stadiu al constiintei vei putea sa faci adevarate calatorii plecand din realitatea aceasta obisnuita, spre realitatea Superioara Ultima. Toate cele trei stadii trebuie experimentate gradat, pe rand, in ordinea expusa.

Pentru a realiza "Ascensiunea" nu e suficient si nici necesar sa te gandesti la ceva anume sau sa ai un anumit tip de emotie. Este o calatorie constienta. Este renuntarea la vechile modele comportamentale pentru a deveni cu adevarat liber in a alege noi moduri de interactiune cu ceilalti, cu celelalte realitati invizibile. Data aparitiei: 04.05.2006

sursa: Active Information Media www.aim.active.ws

Virtutile USTUROIULUI

Usturoiul este cel mai puternic antibiotic natural cunoscut, sub forma de aliment pur. Contra sucului sau, germenii de raceli, gripe si viroze nu au nici o sansa. Descompune flegma, combate infectiile, degajeaza sinusurile, bronhiile si plamânii. Omoara cei mai oribili microbi – chiar si pe cei ai leprei, gonoreei si cangrenei – în cinci minute fix! In testele de laborator, acesti germeni au fost aruncati efectiv pe marginea unui platan de cultura! Un miligram de usturoi avea aceeasi putere cu douazeci si cinci de unitati de penicilina. Este o planta atât de puternica încât, când e frecata pe picioarele cuiva, intra rapid în sânge si poate avea un efect benefic în plamâni. O cataplasma cu usturoi pusa pe talpile picioarelor este foarte buna pentru oprirea tusei si alungarea racelilor. Se face tocând câtiva catei de usturoi, amestecându-i cu putin untdelemn de masline si aplicând mixtura pe talpi. Oameni bolnavi de plamâni – ajunsi în pragul mortii – suferind de tot felul de maladii respiratorii (astma, emfizem si oribilele bronsite, alergii si abcese pulmonare) s-au întremat si au plecat complet vindecati, laudând aceasta planta miraculoasa.

ÎNVINGE GERMENI DE CARE PENICILINA NICI NU SE ATINGE In 1948, dupa ani întregi de cercetari, oamenii de stiinta au confirmat în sfârsit cu fermitate “puterea de penicilina” a usturoiului, izolând diversele substante din el. Allicina, prima substanta izolata, avea efect contra germenilor care cauzeaza intoxicatia cu salmonela, dizenteria si contra stafilococilor care provoaca furunculele si ulceratiile purulente ale pielii. “ La fel de eficienta era si împotriva streptococilor, care cauzeaza scarlatina, difteria, erizipelul, inflamarea învelisului inimii (febra reumatica) . Allicina, un alt ingredient, înfrunta conjunctivita (infectia ochilor), putrefactia (descompunerea mâncarii în alimente si în intestine), febra tifoida, holera si TBC.-ul. De atunci, în usturoi s-au gasit multe alte substante importante. Germaniul nutritiv, cu efect anticancerigen dovedit, face parte dintre ele. De fapt, usturoiul este una din cele mai bogate surse de germaniu si seleniu organic (vital în prevenirea bolilor de inima si a multor forme de cancer). Ajoena este o substanta care “dilueaza” sângele, astfel prevenind cheagurile potential periculoase. Când animalele de laborator au fost hranite cu o singura doza din acest ingredient al usturoiului, cheagurile de sânge s-au redus cu suta la suta, timp de douazeci si patru de ore. De asemenea, ajoena actioneaza contra a doua tipuri de ciuperci: una care e adeseori prezenta în canalul extern al urechii, si o alta care cauzeaza Candida sivaginita.

Usturoiul are peste o suta de compusi ai sulfului cunoscuti. Acesti compusi ai sulfului sunt ce-i care-i confera usturoiului puterea sa de lupta contra bolilor, ajuta la reducerea tensiunii si a nivelului de zahar din sânge, alunga astma si bronsita, îmbunatatesc circulatia si functiile inimii, previn cancerul si ajuta organismul sa se debaraseze de toxinele periculoase. .

PREVENIREA ÎNFUNDARII ARTERELOR Consumul de usturoi poate ajuta la prevenirea bolilor arteriale. Testele medicale au aratat ca radacina cu aroma întepatoare are “o actiune protectoare foarte semnificativa” în limitarea efectelor coagularii sângelui gras, conform doctorilor Arun Bordia si H.C. Bansal de la R.N .T. Medical College, Udaipur, India, într-un articol din revista medicala britanica The Lancet, aparut în 29 decembrie 1973, medicii au spus ca sângele a zece pacienti s-a coagulat mai încet când acestia au mâncat usturoi cu alimente grase, decât atunci când le-au mâncat fara usturoi. Dupa parerea lor, aceasta însemna ca usturoiul putea încetini acumularea depunerilor de grasime pe peretii arterelor si ajuta la prevenirea colmatarii acestora. Concret, o suta de grame de unt s-au adaugat la o masa consumata de pacientii testati. Peste trei ore, acestia au prezentat un nivel mediu al colesterolului de 237,4 miligrame la suta. Când, dupa trei ore, mâncarii identice i s-a adaugat sucul sau uleiul extras din cincizeci de grame de usturoi, colesterolul a ajuns doar la 212,7 miligrame la suta. S-a descoperit ca uleiul de usturoi are si singur acest efect – fie ca e luat ca ulei pur, ca suc de usturoi sau în usturoiul integral. In plus, uleiul de usturoi a redus nivelul de fibrinogen (un factor coagulant din sânge). O masa care continea unt a rezultat într-un nivel de fibrogen ajuns la 320,9 miligrame la suta – în trei ore. Când în mâncare s-a adaugat usturoi, nivelul de fibrogen din sânge, trei ore mai târziu, era de 256,4 miligrame la suta. In ambele cazuri, usturoiul a coborât efectiv nivelurile de colesterol si fibrogen sub valorile normale.

COBOARA HIPERTENSIUNEASe spune ca sute de medici au gasit usturoiul ca fiind cel mai sigur si mai de nadejde mod de a coborî hipertensiunea. Nimeni nu stie exact din ce cauza. Unii doctori cred ca usturoiul dilata (deschide) arterele, usurând presiunea. Altii citeaza puterea sa de a înlatura infectiile de diverse feluri si, prin urmare, a reduce tensiunea crescuta. Totusi, e clar ca tensiunea scade. Medicii raporteaza – în cazuri dupa cazuri – ca simptome ca slabiciunea, ametelile, pulsatiile dureroase ale capului, tiuitul din urechi, durerile pectorale de tipul anghinei, respiratia scurta, durerile de sale, amortelile sau furnicaturile, dispar toate, rapid si usor.De fapt, usturoiul pare sa satisfaca toate cerintele unui agent terapeutic perfect pentru reducerea tensiunii sangvine:

1. Este absolut sigur. 2. Nu are efecte ulterioare negative; nu s-a gasit nici o limitare a dozajului. 3. Tensiunea sangvina se reduce treptat – într-o perioada de timp – fara nici o cadere neasteptata care ar putea soca organismul! 4. Nu intervine asupra celorlalte medicamente pe care le ia eventual pacientul, sub îngrijirea medicului. 5. In aproape toate cazurile testate, a alungat slabiciunile, ametelile, durerile de cap, tiuiturile din urechi, durerile de piept. 6. Se pot obtine bune rezultate,indiferent de vârsta sau de conditie. 7. Este usor de luat, sub forma de tablete fara miros.

Actualmente, tabletele si capsulele cu usturoi, care se gasesc fara reteta la plafarurile de pretutindeni, sunt folosite pe scara larga de medici pentru reducerea tensiunii si alungarea simptomelor acesteia. Hipertensiunea e extrem de periculoasa fiindca, în primul rând, simptomele ei nu sunt întotdeauna prezente – multi suferinzi nici macar nu stiu ca o au – si în al doilea rând, aproape întotdeauna duce la probleme ale inimii, venelor si arterelor, sub forma de crize, cheaguri, hemoragii, blocaje renale, atacuri de cord sau chiar moartea subita, daca nu e controlata.

Totusi, un lucru ar trebui sa fie clar – usturoiul nu este un leac pentru hipertensiune; nu face decât sa coboare tensiunea si efortul impus inimii, venelor si arterelor, plus alte simptome neplacute, care pot reveni când terapia cu usturoi înceteaza. Oricum, folosirea prelungita a usturoiului a tins, în multe cazuri, sa coboare permanent hipertensiunea!

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DIABET Folosirea usturoiului a redus nivelul de zahar din sângele diabeticilor. Intr-un caz, un om cu diabet avansat aflase de la doctori ca era într-o situatie fara speranta si a fost trimis sa moara acasa, la vârsta de saizeci de ani. La nouazeci de ani, înca mai traia, sanatos-tun. Incepuse sa manânce o combinatie de usturoi, patrunjel si creson. Nivelul zaharului din sânge i-a coborât de la 200 si ceva la 110. Si a continuat sa foloseasca fericit acest remediu, ani de zile. Usturoiul nu vindeca diabetul si nu trebuie folosit fara permisiunea medicului.Dar poate fi un mod util de a coborî nivelul zaharului si, astfel, a controla boala. Surprinzator si interesant, însa, este faptul – consemnat de mai multe ori – ca usturoiul poate reduce nivelul zaharului din sânge la diabetici.

UN ALIMENT BIBLIC TESTAT COMPARATIV CU MEDICATIA ANTIDIABETICA Usturoiul – desi are o actiune putin mai înceata – este la fel de eficient ca tolbutamida (un medicament oral pentru diabetici) la eliminarea glucozei excesive din sânge. Doamna RB., consumatoare de usturoi, spune: “Recent, mi s-a pus diagnosticul de diabet moderat. Medicul mi-a spus ca, daca nivelul zaharului din sânge nu-mi scadea, trebuia sa iau un medicament oral. Citisem despre modul cum poate usturoiul sa reduca nivelul zaharului din sânge. Asa ca am început imediat sa iau câte o capsula de usturoi de 0,32 gr., pe lânga vitamine si drojdia de bere, dupa fiecare masa. Rezultatul: zaharul din sânge mi-a revenit la normal si nu mi-a mai fost necesar sau prescris nici un medicament.

REÎNTINERESTE FICATUL Principala valoare a usturoiului în tulburarile hepatice consta în puterea sa de a detoxifia bacteriile putrefactive din intestine si, astfel, a ajuta ficatul sa se odihneasca. Este un stimulent dovedit al sucurilor gastrice si ajuta cresterea si vigoarea circulatiei sangvine prin ficat. Se sustine ca o lingurita de usturoi în .amestec cu o lingura de untdelemn de masline sau ulei de soia, luata seara, învioreaza ficatul si îl reîntinerese atât de mult încât pielea de pe trup va straluci de activitate reînnoita. Utilizatorii spun ca e într-adevar o planta miraculoasa. Daca usturoiul nu e tolerat, cauza consta într-o deficienta a organelor digestive – mai ales a ficatului. Un stomac sau un ficat în stare buna, spune ea, nu se va revolta niciodata împotriva unui element atât de natural si benefic ca usturoiul.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CISTITA Infectiile urinare pot fi dureroase si handicapante. Doamna S.B.. povesteste cum a folosit usturoiul pentru a combate o persistenta infectie a vezicii: “Pentru aceia dintre dumneavoastra care pot suferi de cistita, usturoiul poate fi raspunsul. Dupa ce m-am îmbolnavit de câteva ori, am hotarât sa-mi încerc propriul remediu. Am tocat câte trei catei mari de .usturoi, de trei ori pe zi, i-am pus într-o lingurita si i-am înghitit cu apa. Dupa cinci zile, cistita mi-a trecut. Atât de simplu (…).” “Am mai avut cistita o singura data, si usturoiul si-a facut efectul din nou. Poate ca merge si pentru infectiile rinichilor. Doctorita mea n-a fost deloc surprinsa, întrucât a avut odata un pacient cu cancer la plamâni care a trait mai mult decât se asteptase ea, si mânca usturoi. Medicamentul minune – chiar merge!”

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU BOLILE DE STOMAC. Luat cu regularitate, usturoiul poate vindeca bolile de stomac si intestine, afirma un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi. Se stie ca allicina din usturoi stimuleaza peretii stomacului si ai intestinelor pentru a secreta enzime digestive. Dar usturoiul luat de persoanele suferinde de asemenea afectiuni trebuie sa fie diluat sau amestecat cu alte mâncaruri, precizeaza acelasi expert. Un mod excelent de a atenua efectele usturoiului este acela de a-l gati, sau a-l combina cu ou si lapte. Totusi, usturoiul nici macar nu e nevoie sa fie mâncat. Se poate folosi în cataplasme sau bai pentru picioare si mâini, spre a calma stomacul. Puterile sale de penetrare sunt atât de mari, încât e absorbit direct prin piele. Folosit în acest mod, are o eficacitate declarata de nouazeci si cinci la suta. Din cele mai vechi timpuri si pâna în prezent, usturoiul a fost laudat în întreaga lume pentru eliminarea gazelor, a crampelor si a simptomelor de inflamare.

TOATE SIMPTOMELE AU TRECUT S-au înregistrat rezultate miraculoase, care au fost catalogate si consemnate amanuntit, dupa cum urmeaza: îngreunarea de dupa masa a fost înlaturata complet în cincisprezece cazuri si usurata partial în sase cazuri din douazeci si cinci - dintr-un total de 84% eficacitate! Râgâielile au disparut complet în treisprezece cazuri, si partial în noua – din douazeci si cinci – la un total de 88% eficacitate! . Flatulenta a disparut complet în douazeci de cazuri din douazeci si cinci – un total de 80% eficacitate! Colicii cu gaze au disparut complet în treisprezece cazuri si s-au usurat partial în opt – la un total de 84% eficacitate! . Greturile au disparut complet în sase cazuri din opt – pentru un total de 75% eficacitate! Se raporteaza ca usturoiul nu aduce numai o usurare temporara, ci eliberarea permanenta de aceste dezordini gastrice. Cercetatorii au ajuns la concluzia ca usturoiul e un carminativ care poate fi folosit în cazurile de flatulenta si colici, pentru a elimina gazele din stomac si intestine si a diminua crampele dureroase.

CUM SE POATE FOLOSI ACEST ALIMENT BIBLIC PENTRU A CALMA DIGESTIA Ca uz extern, usturoiul se poate folosiîn cataplasme sau bai de picioare si de mâini. Intern, usturoiul maruntit poate fi luat cu miere, înainte sau dupa mese (folositi o jumatate de catel). De asemenea, usturoiul se poate folosi sub forma de tablete sau capsule.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU CONSTIPATIE.Un reputat cercetator si expert în terapia cu usturoi declara ca persoanele care sufera de constipatie îsi pot gasi usurarea mâncând cu regularitate cantitati moderate de usturoi, amestecate cu ceapa, lapte sau iaurt. Allicina din usturoi, afirma el, stimuleaza miscarile peristaltice ale peretilor intestinali si, în acest mod, produce mobilitatea scaunului.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU DISPARITIA IMEDIATA A ARSURILOR SI DURERILOR DE URECHI.

Doamna LC. spune: “Timp de un an, am folosit ulei de usturoi pentru durerile de urechi. L-am vazut facând minuni în zece-cinci-sprezece minute de la spargerea unei capsule cu ulei de usturoi, turnata în ureche si retinuta cu un tampon de vata. Le-am spus prietenilor si rudelor cât de repede îmi trece durerea si toti sunt gata sa jure! – Sora mea avea o infectie a urechii interioare si toata noaptea plângea de durere. Mi-a dat telefon la ora patru dimineata, în lacrimi. Sotul ei a venit si a luat putin ulei, iar durerea i-a trecut în cincisprezece minute. De asemenea, am descoperit absolut întâmplator ca arsurile sunt ajutate prin frectie cu ulei de usturoi pe locul ars. Durerea trece aproape imediat dupa aplicare si masarea arsurii. Nepotul meu s-a ars destul de grav la mâna, pe plita electrica. Dupa ce i s-a aplicat ulei de usturoi, a fost foarte usurat si a dormit toata noaptea fara sa se plânga.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC A VINDECAT MULTE URECHI CARE TIUIAU Doamna N.V. spune: “Am descoperit un remediu foarte simplu si ieftin pentru slabirea auzului si tiuitul urechilor (…). Urechile îmi sunau atât de tare încât abia mai auzeam. Acum trei ani, am citit: -Se spune ca un strop de suc de usturoi pus în ureche face bine la auzul cu probleme. Am încercat, cu rezultate miraculoase ; începeti aplicând formula cam de trei ori pe saptamâna si, pe masura ce starea vi se amelioreaza, puteti reduce dozajul. Eu o folosesc în prezent cam o data la o saptamâna sau, la zece zile si rezultatele bune se mentin.”

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE NASULUI SI ALE GÂTULUI Usturoiul e cunoscut de mult timp ca antiseptic miraculos în cazurile care implica infectii la ochi, urechi, nas si gât. Daca se ia o bucata de usturoi în gura, la începutul unei raceli, pe partea dintre dinti si obraz, raceala va disparea în câteva ore sau cel mult o zi. De asemenea, usturoiul are efect curativ asupra bolilor cronice ale organelor respiratorii superioare, absorbind toxinele – ceea ce e valabil si pentru inflamatiile cronice ale amigdalelor, glandelor salivare si glandelor limfatice învecinate, empiemele sinusurilor maxilare, faringitele si laringitele grave si alte boli. De exemplu: aceasta miraculoasa planta vindecatoare face ca dintii slabiti sa prinda din nou radacini si înlatura tartrul! Are efect curativ asupra cataractei si inflamarii canalelor lacrimale! Va doare urechea? înfasurati planta în putin tifon si introduceti- o în canalul exterior al urechii! Va doare capul? Usturoiul e aspirina naturii, dilatând venele si arterele pentru a elimina congestia. Stoarceti putin suc de usturoi într-o lingurita de miere (este un vechi remediu al pieilor-rosii! ). Stranutati, aveti nasul înfundat sau va chinuieste alergia? încercati putin usturoi tocat, înghitit cu apa. Se spune ca, în asemenea cazuri, usturoiul face minuni!

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC ALUNGA IMEDIAT RACELILE SI DURERILE DE GÂT Usturoiul actioneaza mai repede decât vitamina C la vindecarea racelilor. Daca se tine un catel de usturoi în gura, raceala va disparea în câteva ore, maximum o jumatate de zi. Nu va ustura deloc, daca nu îl mestecati. Doar razuiti-l cu dintii, din când în când, pentru a elibera câte putin suc. (Daca usturoiul e prea tare, încercati cu unul dintre verii sai mai blânzi, ca usturoi-dulce, Alium schoro-doprasum – sau prazul.) în acest mod, o durere de gât se poate opri în câteva minute (merge chiar si pentru temutele dureri de gât care sunt simptome ale difteriei!). Am descoperit ca reuseste de fiecare data – si e mult mai de nadejde decât vitamina C, care poate sa dea rezultate sau nu si, adeseori, nu face decât sa amâne inevitabilul. Usturoiul asigura o vindecare permanenta, nu doar temporara. Usturoiul, planta întineririi miraculoase, si altele ca urzicile (Urtica sp.), hreanul (Armorada rusticana) si boabele de soc (Sambu-cusnigra) – toate sunt alimente biblice celebre pentru capacitatea lor de a usura simptomele alergice. Socul, de exemplu, contine doi compusi activi contra virusilor de gripa. Indicam în acest sens ceaiul din boabe de soc. Ceaiul de urzici-vii (Urtica dioica) are un lung istoric de tratament contra tusei (inclusiv a tusei convulsive) si a racelilor, curgerilor de nas, congestiilor de piept si bronsitelor. Radacinile sau frunzele de urzici, folosite în suc sau ceai, erau medicamente sigure si nepericuloase pentru a deschide tuburile si caile din plamâni ; urzica e o antihistamina puternica. Nimic nu este mai dramatic decât vindecarea de alergie si guturai pe care o asigura frunzele de urzica, încercati doua lingurite de frunze uscate si congelate la o ceasca de apa clocotita. Puneti la asezat pâna se raceste, îndulcita dupa gust. Hreanul - folosit de evrei secole de-a rândul ca simbol al celor sapte ierburi amare de Pasti are o îndelungata reputatie de muco-kihetic. Altfel spus, are capacitatea de a dilua flegma sau mucusul, usurându-i astfel eliminarea din sistem. Nimic nu se compara cu o lingurita de hrean proaspat pentru a curata sinusurile. Doza zilnica e necesara numai pâna când cedeaza simptomele alergici, în continuare, nu mai e nevoie decât de câteva lingurite de hrean pe luna, pentru a preveni un nou atac de alergie.

UN LEAC ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PROBLEMELE FEMEILOR . Bufeuri de febra? Incercati usturoiul. Depresie? Puneti putin usturoi în salata. Iritabilitatea, anxietatea, greturile, migrenele, oboseala sau agitatia, balonajul abdominal, umflarea extremitatilor, ametelile, tulburarea vederii, umflarea si sensibilizarea dureroasa a sânilor, crampele, anemia, problemele tiroidiene - toate au fost rezolvate de usturoi sau de substantele pe care le contine usturoiul. Emenagog dovedit, stimuleaza menstruatia. Este un remediu milenar pentru problemele femeilor. Astazi, stim ca posibilitatea usturoiului de a mari absorbtia de vitamina B-l în organism poate fi de o valoare extrema pentru alungarea greturilor matinale, a tensiunilor premenstruale si a multor alte probleme. Medici de renume au constatat ca usturoiul combate febrele, iritabilitatea, insomnia, palpitatiile, frisoanele, mâncarimile, obezitatea, leucoreea, artrita si multe alte maladii. Desigur, usturoiul se gaseste si sub forma de pudra, pastile sau capsule, la majoritatea plafarurilor si a farmaciilor specializate în Plante medicinale. Ceaiul se prepara doar amestecând o lingurita de praf într-o ceasca de apa fierbinte, adaugând miere dupa gust. Sau o cantitate mica, maruntita într-o lingurita de miere, poate fi inghitita cu apa înainte de mese.

REMEDIUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU EXCRESCENTE DUREROASE SI SPASME LA COLON .

M.V., medic stomatolog, relateaza ca timp de zece ani si-a facut tratamente cu raze X si radiu pentru a eradica niste excrescente urâte ale pielii care-i tot reapareau, cu toate ca un medic îi spusese ca erau benigne. La aplicarea uleiului din aceasta planta uluitoare, usturoiul – care-i vindecase spasmele la colon – umflaturile dureroase de pe fata i-au disparut complet. Prima oara a încercat formula pentru o excrescenta de lânga ochi. A aplicat cu regularitate ulei de usturoi – din capsule – si în circa o luna umflatura a disparut. A doua oara, a încercat-o pentru o excrescenta din plantatia parului, care crestea rapid, atingând chiar marimea unei monede de zece centi când si-a dat seama prima oara de existenta ei. Din nou, uleiul de usturoi a vindecat-o vazând cu ochii. Aceste excrescente, spune el, erau cauzate de niste arsuri solare grave, iar radiologul care i le-a diagnosticat l-a sfatuit sa le usuce cu ajutorul alcoolului – pe care l-a încercat timp de doua, trei luni, fara succes. “Si sa te mai miri”, comenteaza el, “ca ne intereseaza declaratiile despre usturoi si cancer? Chiar daca nu erau maligne, aceste excrescente s-ar fi putut cu siguranta dezvolte în acel sens, având în vedere antecedentele mele medicale. Si, categoric, nu s-au vindecat pâna nu am aplicat usturoiul.Mai mult, erau urâte si dureroase. Speram ca aceasta experienta a noastra sa se dovedeasca utila si pentru altii. Tratamentul e inofensiv si, în cazul nostru, s-a dovedit cum nu se poate mai benefic.

LEACUL ALIMENTAR BIBLIC PENTRU PICIORUL ATLETULUI.

Ani de zile, Sorin V. a suferit în tacere din cauza unui parazit sau fungus pe care-l luase de pe dusumeaua uda a unui vestiar. Degetele de la picioare i se înrosisera, se cojeau si îl dureau. Calcâiul si talpa erau înasprite de mii de mici perforatii uscate. Picioarele i se roseau insuportabil si se jena sa se descalte. Avea arsuri, mâncarimi si dureri. , Când toate medicamentele s-au vadit neputincioase, usturoiul s-a dovedit ca e un leac sigur pentru piciorul-atletului. Metoda de fata consta în a întinde putin usturoi proaspat zdrobit peste zona afectata. Va da o senzatie de caldura, pentru cam cinci minute. Trebuie sa ramâna pe piele timp de o jumatate de ora. Apoi, piciorul se spala cu apa simpla. Repetati procedeul o data pe zi, timp de o saptamâna, si adio afectiune. (Daca pielea arde, luati imediat usturoiul, spalati cu apa si încercati din nou mai târziu, cu suc de usturoi diluat în apa, pâna gasiti o mixtura care sa nu arda, întrucât excesul de usturoi poate agrava boala.) Pentru a preveni reaparitia infectiei, fierbeti-va ciorapii.

UN REMEDIU ALIMENTAR BIBLIC PENTRU ARTRITA, REUMATISM SI NEVRALGIE Remediile cu usturoi pentru artrita includ folosirea lui ca tonic sau frectii cu ulei vegetal obisnuit în care s-a prajit usturoi. Se spune ca un tonic simplu, preparat din usturoi maruntit într-o lingura de miere, luat la masa pe o perioada de timp, poate face minuni pentru a alunga durerile si suferintele, mai ales în cazuri de sciatica si guta. Un om de stiinta indian declara ca uleiul extras din usturoi a avut întotdeauna mare succes în bolile paralitice si reumatice. Un alt medic afirma ca durerea partilor reumatice poate fi mult usurata frecându-le cu usturoi. “Da rezultate excelente”, sustine el. Un alt savant de frunte si expert în terapia cu usturoi declara ca, luat intern, usturoiul calmeaza rapid durerile reumatice si nevralgice.

CUM AU VINDECAT ALIMENTELE BIBLICE UN BRAT USCAT !

In cartea sa, Despre oameni si plante, renumitul specialist francez Maurice Messegue descrie o pacienta, Anne-Marie M., de nouasprezece ani, care se nascuse cu un brat mai scurt, uscat, care niciodata n-a crescut prea mult, nu-i folosea la nimic si a ramas îndoit

peste piept. Nu simtea nimic cu bratul (decât pe timp ploios, când o dureau oasele) si nu si-l putea misca. Consultase multi medici, dintre care nici unul nu-i putuse rezolva problema paraliziei si a estropierii de crestere. Aceasta era o problema noua pentru Messegue, care a diagnosticat atrofia ca un gen de rahitism. Cel mai important ingredient din remediul sau, declara el, era un aliment tamaduitor simplu – varul aproape identic si mai blând al usturoiului - ceapa (“continutul ei de sulf o face foarte eficienta împotriva reumatismelor” ) . Alte ingrediente includ lamâita, urzica-vie, brusturele mare si patrunjelul - toate, alimente tamaduitoare din Biblie discutate în aceasta carte la paginile 82,131,220,222, 250 – ca diuretice, pentru a elimina toxinele (de asemenea, spune el, ceapa – Allium cepa -este “un diuretic destul de puternic pentru a-1 fi vazut eliberând rinichii bolnavilor de uremie”). Paducelul, un aliment vindecator din Biblie discutat în Capitolul 11, si mugurii de tei, au fost recomandati ca sedativi usori. Musetelul comun, un alt aliment vindecator din Biblie discutat la pag. 4142, a fost folosit pentru a calma nervii. Pentru atrofie, a folosit coada-calului (Equisetum maximum) într-o prisnita de varza, un aliment tamaduitor biblic, si creson, una dintre ierburile amare de la Cina cea de Taina. Acest gen de cataplasma a actionat miraculos asupra unor animale care abia se mai puteau tine pe picioare. Urma sa le foloseasca numai în aplicatii externe, sub forma de cataplasme si bai de mâini si picioare. Trei luni mai târziu, fata a revenit, vindecata în mod miraculos! A întins mâna. “Priviti!” a exclamat ea si a luat cu mâna o foaie de hârtie de pe masa. “Sunt atât de fericita!” a strigat “E asa de minunat, ca nici nu-mi vine sa cred (…).” Un martor sceptic a întrebat: “Vreti sa spuneti ca înainte nu va puteati misca,bratul si mâna? Iar acum puteti?” “Exact”, a raspuns ea si, ca s-o dovedeasca, l-a ciupit de mai multe ori: întâmplarea â aparut în toate ziarele din Paris . Parintii lui Anne-Marie au spus ca era un miracol. Numai medicii care o tratasera fara succes au refuzat sa creada. “Nu se poate face nimic”, a spus unul. “Corectarea diformitatilor congenitale e mai presus de puterea oricarui medic.”

Autorul articolului - Anatol Basarab

Ce aveţi, nevrednicilor, cu această ţară?

de Adrian Paunescu – 14 iunie 2010

Până la urmă, ce aveţi, nevrednicilor cu această ţară? Cum dracului de aţi ajuns voi, nişte sfertodocţi abuzivi, să conduceţi o Românie bimilenară, să vă îmbogăţiţi pe seama ei şi să nu vă astâmpăraţi nici după ce v-aţi făcut plinul, gaşcă de citrice putrede ce sunteţi! Noi, ăilalţi, aproape că vă şi iertasem pentru marşul vostru prin străchini, pentru neverosimila trecere într-o noapte de la stânga la dreapta, pentru toată contribuţia voastră la prăpădul general. Vă consideram nişte începători în ale politicii şi nişte buşteni în care încă nu a intrat meşterul cu dalta, să le dea forma. V-aţi trădat familiile şi prietenii, ca să cerşiţi un loc mai în faţă la momentul împărţirii de scaune. Şi dacă aţi fost cinici şi duri între voi, ce v-ar fi putut opri din opera de umilire şi retrogradare a poporului român, căruia i-aţi dat cu democraţia în cap, să-i treacă pofta de-a mai exprima opţiuni. Primele întruchipări ale voastre erau parcă din galeria de epubrete a unui prestidigitator alchimist. Cu timpul, leagănul naşterii voastre a fost chiuveta. Din spălăturile ei s-a putut naşte haita voastră nevertebrată şi lacomă.

Dar măcar o relaţie de bună ziua să fi menţinut voi cu poporul pe care l-aţi târât în toate aventurile zoologiei infecte. Vă trebuia această legitimaţie nobilă facturată de poporul român. N-aţi păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, aţi început să împărţiţi copite, în stânga şi în dreapta, celor care v-au girat începuturile ceţoase. Duduiţi printre noi cu o totală lipsă de ruşine şi cu un înspăimântător efect pervers al lipsei de biografie. V-aţi şters pe picioare şi pe creier cu steagurile şi aţi dat ţara care vă suportase pe trei frigidere, pe un fax, pe cinci televizoare şi pe o maşină automată de făcut bani. Aţi inventat geografii perverse şi n-aţi mai recunoscut istoria relaţiilor dintre ţara în care trăiţi şi alte ţări, importante şi decisive, ale lumii. Prin pluralism aţi înţeles indecizia înjositoare de a nu şti, în momentul oportun, care fund de stăpân trebuie spălat şi pupat, ca să-i crească importanţa. Dar, mai ales, aţi învăţat să furaţi. Ăia care erau consideraţi performeri, pentru că furau oul de sub cloşcă, au devenit, între timp, nişte amatori jalnici în comparaţie cu maeştrii care sunteţi. Iar unde n-aţi putut da lovituri directe aţi introdus şmechereşte politica voastră de tăiere din salarii şi din pensii, ca să acoperiţi prin drastică împuţinare ceea ce nici nu s-ar fi observat dacă ştiaţi să dinamizaţi componentele relansării economice. E pustiu pe unde călcaţi voi şi se goleşte ţara de medici, de avocaţi, de ingineri, de umanişti, de tehnicieni. Mor oamenii de disperare, bombardaţi perfid de ştirile pe care ţine să li le transmită, rânjind, rânjind şi din ochi, nu numai din gură, homunculul şef, ăla pus în capul trebii de piraţii lacrimii naţionale. Pe unde să mai scoatem capul, în acest joc de esenţă cinică, la care ne împingeţi de parcă ne-aţi mai pregăti, după viaţa nenorocită pe care o ducem, pentru o altă viaţă, de inconştienţă şi huzur. Unde e capitalismul, ticăloşilor? Ce-i cu această infernală derivă în care pluteşte biata noastră ţară? Aţi jupuit zilnic poporul român, v-aţi îmbuibat şi v-aţi înfăşurat în ziduri groase de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un cuvânt din partea celor obidiţi. Cum faceţi voi, mă, zilnic teoria solidarităţii şi o adresaţi amărâţilor ţării, când aţi furat şi furaţi - legal şi ilegal - tocmai averea celor mulţi? Înapoi în zoologie, căpuşi portocalii! Poate aţi uitat un banc sinistru care circula acum câţiva ani prin estul Europei: a fost descoperită mama lui Lenin. Ea e vie. Şi e din nou gravidă.

Pierduta noastră ţară

Pierduta noastră ţară, Ce se mai poate face, Când, ca-n război, noi pierdem Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor ţară, Nici nu se nasc copiii, Că şi încep să moară. E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Şi steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cuşcă, Făcută din zăbrele, Adolescenţii-nvaţă Să mintă şi să-nşele. Bătrânii-şi poartă vârsta Prin zile nisipoase, Dar cea mai grea povară Li-s propriile oase. N-au bani de-o biată pâine, În pieţele corupte, Nu-i mai ascultă nimeni Pe cei întorşi din lupte. Ferestrele-n oraşe, Ferestrele în sate Rămân şi zi, şi noapte La fel de-ndoliate. Şi, vai, ca nişte jalnici Şi vinovaţi furunculi, Apar pe trupul ţării Distrugători homunculi. Pierduta noastră ţară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Şi taxe criminale Blochează în cavale Cântările de jale. Se moare-n România Ca-n abatoare stranii Ce vite de tăiere Au devenit ţăranii, Dar trec şi muncitorii Şi trec şi cărturarii, Prin marile sentinţe Şi marile avarii. Pe-aici, prin România Nu numai că se plânge, Dar roua de pe iarbă În zori miroase-a sânge. Eşti văduvă de pace, Tristeţea te omoară, Pierduta noastră viaţă, Pierduta noastră ţară!

Arta de a spune NU atunci când trebuie

Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre „nu”. Pentru un yoghin „NU” înseamnă a spune”NU” la tot ceea ce nu este real. În pofida aparenţelor, a spune „NU” înseamnă în realitate a da dovadă de cea mai mare bunătate atât faţă de alţii, cât şi faţă de noi înşine. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare. A spune „NU” înseamnă, de fapt, a răsti un „NU” ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău. „A spune nu” înseamnă însă şi supunere, dăruire necondiţionată faţă de Divin şi mai înseamnă detaşare spirituală. A spune „NU” înseamnă în realitate „DA” Pentru că a spune „NU” nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bun simţ lăuntric acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Observăm deci că „NU” reprezintă prin urmare o atitudine cu două feţe: una înseamnă a spune un „NU” hotărât atunci când ne aflăm în faţa unui aspect pe care îl respingem, iar cealaltă înseamnă a spune un „DA” subînţeles în faţa aspectului pe care îl acceptăm. Spre exemplu, spunând un „NU” hotărât îngrijorării, spunem implicit un „DA” subînţeles încrederii; respingând cu hotărâre gelozia, noi acceptăm astfel iubirea detaşată. Uneori noi ajungem să spunem „DA” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre „NU”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit încă să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a învăţa măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un „NU” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să o facem; iar în acest caz, de ce nu mai devreme? Dacă nici după aceea nu vom învăţa niciodată să facem aceasta, atunci să nu ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim umiliţi, rămânând mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi. Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, „NU” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate „NU” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine. Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un „NU” hotărât. Realizează încă de pe acum că nici un prieten, oricât de bun ar fi el, nici un maestru spiritual sau Guru, nu poate spune „NU” în locul tău. Trebuie întotdeauna s-o faci cât mai repede tu însuţi. Prin prisma evoluţiei spirituale, cuvântul”NU” şi atitudinea pe care el o implică capătă cea mai mare importanţă pentru că Yoga, ca şi orice cale spirituală autentică, înseamnă de fapt dorinţa de a cunoaşte mai mult, o anumită deschidere superioară, deci şi aspiraţia spre o nouă realitate care implică stări elevate de conştiinţă. Toate acestea presupun deci mânuirea constantă şi care trebuie să fie realizată cu o mare abilitate a lui… „NU”. Vom spune „NU” vechilor deprinderi, prejudecăţilor paralizante, clişeelor, obiceiurilor rele Acestea nu vor fi însă uşor de anihilat, căci le-am ocrotit, încurajat şi hrănit ca să existe în fiinţa noastră timp de atâtea existenţe. Tendinţa de a recădea în păcat se va menţine după aceea multă vreme, dar acum noi putem spune că prezenţa lui „NU” a devenit pentru noi esenţială. În asemena cazuri, un efort de voinţă, bazat pe sugestia pozitivă, ne va permite să spunem cu fermitate: „NU, nu voi mai cădea iar în penibilele mele ataşamente; nu voi relua acest prost obicei!”, poate fi salvator. Guru-l (Maestrul spiritual) reprezintă în acest caz deschizătorul de drumuri, purtătorul lui „DA” şi el îţi va arăta în mod clar noile etape pe care tu le ai acum de străbătut. Tu eşti însă singurul care de acum înainte trebuie să parcurgă drumul, să facă efortul, să vegheze mai mereu cu ajutorul filosofiei lui „NU” pentru ca niciodată să nu se recadă în condiţia jalnică de care a reuşit să se desprindă. A spune „NU” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil. Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului „NU”. A învăţa însă practic să spui „NU” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărăşti să o faci, dar după aceea mai trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa? Înainte de toate noi învăţăm să spunem „NU” ascultându-ne deseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. Inima noastră face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de alte titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu ştie şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că putem vedea. Doar atunci noi vom realiza că aceasta este inspiraţia lui Dumnezeu, realizarea fiinţei, iluminarea, detaşarea, trezirea, intuiţia adevărului, integrarea şi împlinirea. Doar atunci noi putem afirma: „Am reuşit să spun NU”. A spune „NU” poate să-i şocheze pe cei din jurul tău, dar te poate şoca şi pe tine însuţi Acest gest lăuntric izbuteşte de asemenea să te trezească, să fie un inefabil şi extraordinar catalizator lăuntric în ajutorarea altora pentru ca aceştia să înceapă să se ajute singuri. Pentru unii oameni, a învăţa să spună „NU” reprezintă în realitate o cărare spirituală. Şi nu este exclus ca ei să aibă dreptate. În unele părţi ale lumii, a spune „NU” iluziei care ne înlănţuie se numeşte yoga, în alte părţi se numeşte zen; alţii preferă să-i spună doar trezire spirituală. Totuşi, dincolo de toate acestea, a spune „NU” înseamnă exact aceasta: pur şi simplu a spune cu fermitate „NU”. A spune „NU” este de asemenea un proces care marchează saltul spiritual în viaţă. Nu poţi să spui „NU” fără o atenţie stăruitoare. Aceasta înseamnă totodată să nu iei nimic ca fiind de la sine înţeles şi să-ţi foloseşti din plin şi mai mereu inteligenţa spunând un „NU” hotărât prostiei. Când spui „NU” chiar dacă nu-ţi dai seama economiseşti cel mai adesea multă energie. De asemenea tot atunci tu te mântuieşti şi te depăşeşti cu adevărat pe tine însuţi. Când ştii să spui cu fermitate „NU” încetezi fulgerător să mai fii robot şi începi să exişti cu adevărat. Unii oameni preferă totuţi să creadă că tu spui „NU” datorită cruzimii, lipsei de compasiune, răutăţii, iresponsabilităţii. Dar aceasta nu e un motiv de îngrijorare şi nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că avem cu toţii marele privilegiu al opiniei. A spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume Pentru a învăţa să spună „NU” , mulţi căutători spirituali se implică într-o varietate de jocuri, şcoli sau grupuri. Unii dintre ei încep să-şi schimbe numele şi să poarte podoabe aşa-zis spirituale. Mulţi cred, sau adesea se lasă condiţionaţi să creadă în mod pasiv, că sunt special aleşi, chiar şi atunci când în realitate nu sunt suficienţi de evoluaţi. Destul de mulţi se lasă prinşi în cursa colecţionării şi citirii a nenumărate cărţi care sunt sau nu elevate. Ei pot de asemenea să urmeze cu încăpăţânare o varietate de practici considerate datorită ignoranţei lor ca fiind spirituale atunci când în realitate ele nu sunt. Când suntem însă cu adevărat hotărâţi să ne trezim, putem începe prin a râde de noi, cei care eram înainte. Realizăm apoi ceva mai conştienţi că de fapt glumim pe socoteala noastră şi atunci putem plânge sau râde în hohote. Chiar dacă a spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume, unii reiau procesul de câteva ori până când reuşesc această lecţie. Alţii o iau razna. Ulterior vom izbuti iar să râdem, să plângem, să ne detaşăm complet sau chiar să scriem o carte. Dar totodată vom constata şi că a spune „NU” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Iar într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă. Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile spirituale conţin de fapt doar acest îndemn: Învaţă să spui „NU”! După aceea noi putem să râdem din nou, ori putem să facem eforturi ca să împărtăşim şi altora secretul nostru sau să realizăm tot ceea ce dorim să facem, în deplină libertate. Putem de asemenea hotărî, datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate „NU” atunci când simţim nevoia să spunem „NU”. Depinde numai de tine ceea ce faci sau ceea ce vei face. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta El nu te obligă să iei decât NUMAI CEEA CE MERIŢI. Articol de prof. Gregorian Bivolaru (preluat din Yoga Magazin nr. 1)

Drojdia de bere - un remediu miraculos

În iarna anului 1898, inginerul german Wolfgang Schulze a rămas să muncească în laboratoarele fabricii de bere în care lucra până după lăsarea întunericului. După ce şi-a încheiat treaba, a stins lumina de la biroul său şi când se îndrepta spre ieşire, a văzut un fenomen uluitor: vasele în care se afla drojdia de bere iradiau o lumină fluorescentă. Din momentul acela, inginerul german a început să studieze asiduu drojdia de bere, care era considerată până atunci doar un reziduu. Surprizele nu au întârziat să apară. La scurt timp după începerea experimentelor, Schulze a descoperit că substanţa aceea păstoasă maronie avea o mulţime de beneficii pentru sănătate: aplicată pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid rănile, iar administrată intern scurta convalescenţa. Chiar şi animalele slăbite se înzdrăveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu substanţa respectivă. Încurajat de aceste rezultate, inginerul şi-a tratat cu drojdie soţia bolnavă de cancer şi boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea observaţiile şi cercetările lui Schulze au fost trecute sub tăcere de către comunitatea medicală, pentru ca apoi să fie uitate. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetările inginerului german aveau să fie luate în serios de către medici şi biochimişti, fapt care a revoluţionat ştiinţa în general şi medicina, în special. Ce este drojdia de bere? Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comportă ca nişte adevărate uzine de medicamente, ce produc aproape întreaga gamă de aminoacizi esenţiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale în formă asimilabilă (calciu, magneziu, fosfor) şi anumite oligoelemente indispensabile vieţii (în special seleniu). Sute de studii realizate în ultimele decenii arată faptul că substanţele secretate de drojdia de bere joacă un rol esenţial în întreţinerea sănătăţii şi în vindecarea unor boli, chiar şi dintre cele mai grave. Poate cea mai importantă calitate a acestui supliment nutritiv este faptul că acoperă carenţele de vitamine din complexul B, care afectează majoritatea oamenilor, mai ales la sfarşitul iernii. Aceste nouă vitamine din complexul B sunt indispensabile pentru funcţionarea oricărui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesară sistemulului nervos şi cardiovascular, fiind de ajutor pentru prevenirea bolilor de inimă, a depresiei şi a asteniei. Vitamina B2 este esenţială pentru piele, fiind indicată în toate afecţiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicată în procese ce ţin de echilibrarea sistemului nervos, în timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, mărind rezistenţa la infecţii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate în metabolismul colesterolului şi al proteinelor, fiind importante şi pentru menţinerea sănătăţii şi a rezistenţei părului. Vitamina B9 este utilă împotriva anemiei şi pentru menţinerea echilibrului hormonal, în timp ce vitamina B12, care acţionează asupra sistemului nervos, măreşte puterea de concentrare şi favorizează eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. Vitamina B15 (ultima din complexul de vitamine B care a fost descoperită) favorizează schimburile de oxigen de la nivelul ţesuturilor şi este un remediu minune împotriva îmbătrânirii, a infertilităţii şi a bolilor hepatice. Drojdia de bere este considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi germenii de grâu, mai ales că nicio altă substanţă sau aliment nu cuprinde într-o combinaţie atât de perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gamă atât de largă de substanţe nutritive importante. Ea conţine 50% proteine uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidină, lizină, triptofan, leucină, fenilamină, cistină). Conţine o cantitate ridicată de glutation şi peptide sulfuroase, având o acţiune preponderentă în special în reacţiile de oxidoreducere, în procesele de dezintoxicare şi în rezistenţa la infecţii. Drojdia de bere conţine de asemenea lecitină (sau grăsime fosforoasă), 14 săruri minerale esenţiale, precum şi oligoelemente dintre care: P, Mg, K, Zn, Cr, Ag, Au, Ca, Co, Cu, Fe, I, Mn, Sn. În drojdia de bere se găsesc factori catalitici, 17 vitamine, printre care şi grupa completă (şi în procentaj ridicat) a vitaminelor B, despre care am amintit mai sus. Ea mai conţine cantităţi importante de ergosterol (care sub influenţa razelor ultraviolete solare se transformă în vitamina D), acţiunea sa antirahitică fiind de 4 ori mai puternică decât cea a uleiului de ficat de morun. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi este un excelent catalizator al substanţelor hidrocarbonate. Ea este indicată în special persoanelor care fac eforturi fizice, deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând activitatea musculară şi uşurând eliminarea toxinelor din organism. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi care o compun, ca şi prin aportul său de glutation, ea protejează ficatul. Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere se află în prelungirea indicaţiilor sale dietetice şi se bazează în special pe bogăţia sa în complexul de vitamine B. Din această cauză, ea este în mod natural indicată în avitaminoze complexe sau simple din grupa B, precum şi în diferite afecţiuni neurologice, neuromusculare. În plus, datorită activităţii sale hepatoprotectoare, drojdia de bere este indicată în special în stările precirotice, în stazele hepatice şi în degenerescenţele grăsoase ale ficatului. Ea este eficientă în stările de subnutriţie extremă şi de slăbiciune constituţională, precum şi în cazul bolnavilor alimentaţi cu sonda gastrică. Dacă se foloseşte sub formă lichidă, drojdia de bere proliferează în intestin şi exercită o acţiune inhibitoare asupra unui anumit număr de germeni patogeni: stafilococi, streptococi şi colibacili. Ea este în consecinţă indicată în toate afecţiunile intestinale grave sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea efectelor secundare rezultate în urma administrării antibioticelor, deoarece fiind insensibilă la acestea, drojdia de bere remediază rapid dezechilibrul florei intestinale. Drojdia uscată O găsim ambalată sub formă de pliculeţe, fiind preferată drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat şi are un termen de valabilitate mai scurt. Înainte de a administra drojdia uscată, asiguraţi-vă că nu este aditivată sintetic, caz în care nu este recomandată. Drojdia uscată este mai puţin activă din punct de vedere terapeutic, dar în lipsa celei proaspete, poate fi folosită şi ea cu succes. Indicaţii: Drojdia de bere poate fi utilizată cu succes în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni ale pielii, afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, afecţiuni neurologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuni vaginale, anemie, arsuri, astenie, autointoxicaţii, constipaţie, demineralizare, diabet zaharat, enterită muco-membranoasă, furunculoză, gastroenterită acută infantilă, gripă, intoxicaţii alimentare, iritabilitate, leucoree, nefrită, pneumonie, tulburări de creştere, varice. De asemena poate fi folosită pentru întreţinerea părului. Mod de administare: Intern: Drojdia de bere poate fi consumată la fiecare masă, amestecată cu legume, cu fructe şi/sau cu miere în doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni; Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei vaginale. Se mai poate administra în jumătate de litru de suc de morcovi (obţinut casnic cu ajutorul storcătorului electric) la care se pun 2 linguriţe de praf de drojdie uscată, se amestecă bine şi se păstrează la frigider. Se bea întreaga cantitate de preparat într-o zi, fracţionată în 3 reprize. Drojdia de bere în tratamentul bolilor Anemia şi tulburările de asimilare a mineralelor (în special a calciului şi a magneziului) – se face o cură de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat în minerale şi vitamine, dar care şi ajută la metabolizarea corectă a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul că administrarea drojdiei de bere stimulează producerea de către organism a elementelor figurate ale sângelui, ceea ce deschide noi perspective în tratarea anemiei, dar şi a tulburărilor de coagulare, precum şi a altor boli ale sângelui. Hepatitele virale A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul în care organismul uman se apără în faţa infecţiilor cu virusuri hepatitice. El a observat, în studiile pe care le-a realizat pe animale de laborator, că rezistenţa în faţa acestor patogeni creşte foarte mult atunci când se administrează drojdie de bere. Această imunitate sporită se datorează unor compuşi pe bază de seleniu, care stimulează activitatea unor celule ale sistemului imunitar. Răceli şi boli infecţioase în general, deficienţe imunitare – se administrează timp de 2-3 săptămâni câte trei lingurite de drojdie proaspătă pe zi. Seleniul, precum şi anumite vitamine conţinute de acest produs natural, măresc foarte mult rezistenţa organismului la orice gen de infecţie. Supragreutate, obezitate – studii americane arată că tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rând, ajută la scăderea în greutate. Această proprietate remarcabilă se datorează cromului prezent din belşug în drojdia de bere. Acest oligoelement este de asemenea foarte important şi în cazul diabetului şi, prin urmare, drojdia de bere poate fi utilizată cu succes şi în obezitatea conexă acestei boli. Boli cardiovasculare cronice – consumul de drojdie de bere reglează nivelul colesterolului în sânge, aduce la valorile normale tensiunea şi favorizează activitatea miocardului. Studiile comparative care au fost realizate au arătat că persoanele cu boli cardiace care consumă sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai puţine probleme decât cardiacii din loturile martor. Paralizie, boala Parkinson, boala Alzheimer – se face în fiecare lună o cură de câte două săptămâni, în care se consumă zilnic 3-4 linguriţe de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternică acţiune reîntineritoare, cu efecte tonice asupra întregului sistem nervos. Acelaşi tratament este valabil şi în depresie, precum şi în tulburările psihice generate de stres. Psoriazis, sclerodermie, afecţiuni dermatologice în general – se fac cure de o lună cu drojdie de bere (4 linguriţe pe zi), cu o săptămână de pauză. Complexul de vitamina B, precum şi anti-oxidanţii din drojdie sunt de un real ajutor pentru îmbunătăţirea metabolismului celular de la nivelul pielii. Acneea – se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adaugă măşti obţinute din: 2 linguriţe de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de măsline şi 2 linguri de miere lichidă. Amestecul se omogenizează şi apoi se aplică pe ten, unde se lasă vreme de 30 de minute, după care se spală cu apă calduţă. Precauţii la tratamentul cu drojdie Cu excepţia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicaţii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea internă a drojdiei de bere poate da o uşoară balonare, caz în care se va administra un carminativ uşor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia câte o jumătate de linguriţă de 3 ori pe zi. Drojdia de bere şi cancerul Studiile făcute în Occident, mai ales în Germania, au arătat fără dubiu că, asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utilă în tratamentul tumorilor maligne. Mai mult, dacă armurariul este un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un ajutor extraordinar pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iradierea are mai puţine efecte adverse atunci când este asociată cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 linguriţe pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din München, care a studiat vreme de 15 ani evoluţia bolnavilor de cancer cărora li s-a administrat acest produs. La pacienţii trataţi prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sănătate mult mai bună faţă de pacienţii trataţi numai prin iradieri. Drojdia de bere stimulează apetitul, ajută somnul şi peristaltismul intestinal. De asemenea, protejează mucoasele - aspect important, mai ales în cancerul de gât şi de esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt îndepărtate şi în ceea ce priveşte manifestările externe: formarea de ragade cu infecţii, deformarea unghiilor şi inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociaţia Oncologică Bavareză), a stabilit, în urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la München, că „Afectarea datorată iradierii a scăzut în proporţie considerabilă, inflamaţiile au dispărut, la fel şi atrofiile pielii, care au fost înlocuite de un epiteliu normal. Până astăzi, nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea drojdiei de bere”. Asociaţia Oncologică Bavareză recomandă bolnavilor cu cancer utilizarea drojdiei de bere pentru a lupta împotriva acestei boli. Efectele directe ale tratamentului cu drojdie de bere în boala canceroasă sunt în curs de cercetare, existând indicii serioase că în cazul majorităţii formelor de cancer consumul de drojdie de bere determină stagnarea şi apoi remisia formaţiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk a observat la animalele de laborator tratate cu drojdie de bere faptul că, în mai puţin de trei luni de zile de la începutul tratamentului cu drojdie de bere, cancerul de prostată, cancerul de piele sau cel de la nivelul ficatului a fost oprit în evoluţie prin ingerarea zilnică a acestui produs natural miraculos. Aşadar, descoperirea de la sfârşitul secolului XIX a inginerului Schulze completată în ultimele decenii cu experimente din ce în ce mai specifice asupra particularităţilor terapeutice ale acelei substanţe maronii descoperite iniţial în laboratoarele fabricii de bere, fac din drojdia de bere un medicament miraculos care ne poate fi în multe situaţii de un ajutor real. Articol postat pe Yogaesoteric.net de Mara David

Virtutile cepei

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera. Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa. Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa) Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de pierdut? Doar cateva cepe!!!! Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa: "Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol... iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru dar eu deja ma simteam mai bine. Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa cat si usturoiul distribuite prin camera au salvat pe multi de la ciuma neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice." Si acum inca o nota : CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE !!! Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu. Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe viitor voi cumpara cepe mai mici. Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo. A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist. Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implicat in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pentru McDonald's. Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura. "Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau. Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII. El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider. Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!) Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata comercial. Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credubilitate unui chimist si unei companii care produce milioane de tone de maioneza pe an. De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza. Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si sa o folosesti pentru gatit a doua zi. Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare. Articol primit pe mail ; fiecaruia dupa credinta sa !

Mame de ingeri

Cine suntem, de unde venim si incotro ne indreptam? La aceste intrebari omenirea inca nu are un raspuns general acceptat. Nu stim inca prea multe lucruri despre trecutul nostru ca umanitate, nu intelegem prea multe nici despre prezentul nostru si cu atat mai putin, despre viitorul posibil sau prezumtiv. Omenirea mai are inca mult de lucru in directia cercetarilor si gasirii raspunsurilor la aceste intrebari, cat si la multe altele cu referire la problemele umanitatii. Insa ceea ce stim cu siguranta este ca noi toti, ajunsi in acesta lume inca de la nastere am nimerit intr-un cazan clocotitor al vietii, am nimerit intr-o lume absolut fascinanta din toate punctele de vedere. Este o lume in care placutul si neplacutul, bucuria si tristetea, zborul si caderea sunt atat de bine impletite intre ele, incat formeaza un intreg ca si cele doua funii de plamadeala care se impletesc intr-un colac frumos, pe care il bagam in cuptor si de acolo scoatem o paine, un colac rumen si frumos, numai bun de mancat. Observati, in fraza de mai sus am folosit termenii 'placut si neplacut' evitand special termenii de 'bine si rau' pentru ca asa suntem noi oamenii, putem intelege ce ne este placut sau neplacut, dar foarte putini inteleg ce este bine si ce este rau. Nu tot lucrul care ne place este si bun, cum nici tot lucrul care nu ne place este obligatoriu si rau doar pentru ca nu ne place, ca ne face sa suferim sau ca ne doare. In lumea asta, produsele alimentare cele mai placute la gust sunt de regula si extrem de daunatoare, adica rele din punct de vedere al sanatatii. Pelinul e foarte neplacut la gust, dar face foarte bine sanatatii in anumite situatii. Binele si raul sunt inca notiuni filosofice discutabile si in aceasta directie nu exista inca un consens. Nu stim ce este cu exactitate binele, nici ce este raul. Stim in schimb foarte exact, ceea ce ne place si ce nu. Am spus ca odata ajunsi in aceasta lume am nimerit intr-un cazan clocotitor al vietii. Imi mentin si sustin cele spuse. In acest cazan se petrec lucruri absolut fascinante, placute si neplacute, perceptibile si imperceptibile pentru organele de simt, intelese si neintelese, descoperite stiintific si inca nedescoperite, spirituale si materiale…Sa ne imaginam cu totii, cum in acest cazan al vietii in fiecare minut apar aproximativ 160 de noi nascuti si cam 140 de oameni pleaca din el ca si cum s-ar evapora! Va puteti imagina? In fiecare minut pe glob mor aproximativ 140 de oameni si undeva in jurul la 160 se nasc. Daca adaugam aici si numarul a tot felul de animale, insecte, plante care apar si dispar in fiecare minut pe glob, descoperim o imagine uluitoare referitoare la cazanul clocotitor al vietii. Asta este viata! In decursul vietii majoritatea oamenilor sunt preocupati de total alte lucruri decat de cele cu adevarat importante. Din aceasta cauza nici nu au cand sa dobandeasca o calificare inalta in raport cu viata si chiar daca ar dori, nu prea multi ii pot ajuta in aceasta directie. Nu prea avem instructori sa zicem asa, sau maestri, initiati, iluminati care sa ne ajute in directia cresterii nivelului de calificare in raport cu viata. Chiar daca pe ici pe colo mai intalnim cate un initiat, un intelept, poate un maestru, acestia nu vor veni la noi pentru a ne lua in ucenicie. Noi trebuie sa-i gasim si sa le cerem acordul si bunavointa de a ne primi in mainele lor ca pe niste nestiutori, ignoranti si nebuni, pentru a invata cate ceva din tainele vietii si ale intelepciunii. Dar cine va recunoaste ca el insusi este ignorant sau nebun? Din acest motiv nici nu ii cautam cu adevarat! Oameni care sa ne invete lucruri importante, reale, cu adevarat necesare in viata in care am nimerit sunt foarte putini, dar, iata, oameni care sa ne creasca nivelul calificarii in raport cu diferitele meserii sunt la fiecare colt de strada. Multi dintre acestia chiar sunt someri. Ei cauta locuri de munca mai bine platite, mai sus pozitionate social… Toti sunt interesati numai de a dobandi inca o diploma, inca un atestat, inca un doctorat, ceea ce nu e rau deloc, doar ca acestea nu sunt lucruri cu adevarat importante. Informatiile pe care le dobandesti la o facultate iti vor fi de folos numai pentru examenul sau sesiunea din acea institutie si va trebui sa le reproduci cat mai fidel, pentru a place profesorului si a castiga o nota mai mare. Dar dupa terminarea facultatii te trezesti deodata ca toate acele informatii nu au aplicabilitate, ori sunt depasite, ori, ori, ori ... si asa nimeresti in viata cu o hartie in mana care nu te prea ajuta. Din punct de vedere al vietii acum esti un ignorant cu diploma, un profan instruit, un cultivat. Dar nu despre asta vreau eu sa vorbesc aici , ci despre faptul ca oamenii nu cunosc si nici nu li se permite prea mult sa cunoasca cele mai importante si necesare lucruri legate de viata in care au nimerit. Iata, sunt eu si, iata, in fata mea viata. Viata este in mine, dar este si in afara mea. Totul e plin de viata. Ce fac acum? Incotro sa ma indrept? Am timp limitat! Chiar si eu sunt limitat sub toate aspectele! Trebuie repede sa fac ceva! Da! Gata, stiu! trebuie repede sa cresc, sa termin gradinita, apoi scoala, apoi liceul, apoi facultatea, apoi inca una ca sa am un CV mai bogat si mai trebuie si asta si cealalta si inca ceva… si apoi … Ce am facut cu viata mea? Praful se alege din toate eforturile, copiii nu dau doi bani pe ceea ce am dobandit, ca si cum nu vor sa-mi urmeze… Cazanul clocotitor al vietii. Aici lucrurile se desfasoara dupa niste legi extrem de exacte, nimic nu e intamplator, totul este interconectat si interdependent, totul are o logica chiar daca noua ne este greu sa o intelegem. Totul are un scop si o finalitate, totul are o cauza si un efect. Aparitia unui copil pe lume are la baza aceleasi lucruri, adica are cauza si efectul orientate catre un anumit scop si sustinute de catre un motiv. Intr-un anumit raport de forte in cauzele si efectele care duc catre aparitia unui copil in lume suntem implicati si noi, dar este implicat si Cosmosul sau Inteligenta Suprema sau Dumnezeu, puteti sa le numiti cum doriti, esenta si sensul nu se vor modifica de la aceasta. Apoi in toata treaba aceasta mai este implicata si Mama Natura in care traim cu totii si aceasta are legile ei. Daca pe lumea asta apare un copil si acesta trebuie sa vina prin intermediul anumitui cuplu si niciodata al altuia, inseamna ca in aceasta directie are un interes, un scop, chiar insusi Cosmosul. Mama Natura doar se supune si face ce poate, caci asa este Ea, facuta sa-si urmeze Barbatul si ii este data spre placerea Lui. Dar trebuie sa stim cu totii ca nu exista sistem nici pe pamant si nici in Cosmos care sa ne dea ceva si sa nu ceara altceva in schimb, sau sa ne ia ceva si sa nu ne dea altceva in schimb. Nu exista! Cosmosul este extrem de echitabil in toate privintele si nu face discriminari de nici un fel. Asta trebuie bine de inteles. Daca ceva nou vei primi in viata ta probabil va trebui sa te desparti de ceva vechi. Orice despartire este neplacuta, dar nu inseamna nici pe departe ca este ceva rau. E doar neplacut si atat. Daca insa Cosmosul, din cauze si motive nebanuite, ne ia ceva, atunci, in mod absolut sigur, ne ofera ceva in schimb. Nu totdeauna avem intelepciunea, ochii si urechile pentru a intelege, vedea si auzi ceea ce primim in schimbul a ceea ce ne-a fost ca si cum luat. E lege, daca ceva undeva dispare, altceva undeva apare, daca ceva undeva se spala, altceva in alt loc se murdareste si tot asa de la cer pana la pamant, conform principiului "Precum sus asa si jos, precum jos asa si sus, precum inauntru asa si inafara, precum in afara asa si inauntru, pentru implinirea unuia si aceluiasi sens" putem numi acest fenomen – Legea Echitatii. Noi tot timpul luam ceva de la Mama Natura, nu asteptam pomana, o jefuim de-a dreptul. In aceasta situatie, prin sistemele sale de autoreglare, Natura trebuie sa faca ceva cu noi ca sa supravietuiasca, ca si orice alta mama, de fapt, care a ajuns sa fie batjocorita de proprii ei copii. Anume acum, dupa aceasta introducere, cred ca putem face urmatorul pas si va pot apropia de ceea ce voiam sa spun in acest articol. Nu vreau sa vorbesc aici despre mamele care au nascut in mod fericit, mai usor sau mai greu un copilas. Acestea sunt deja fericite indiferent de chinurile facerii prin care au trecut. Acum ele simt aceasta fericire si multumire, poate chiar recunostinta, incat deja au uitat de durerele nasterii si posibil multe din ele isi mai doresc deja inca unul. E firesc sa fie asa. Asa a fost de cand lumea si probabil tot asa va mai fi ceva timp de aici incolo, pana stiinta va inventa metode si tehnici de a produce copilasi la comanda parintilor, fara ca mamele sa mai trebuiasca sa nasca. Pe toate aceste femei-mame le felicit, le doresc din suflet sa le traiasca toti copiii, sa se faca mari si destepti, astfel incat sa se mandreasca in viitor cu ei ; sa fereasca Dumnezeu sa ajunga vreodata ca proprii lor copii sa-si faca parintii de ras, sau parintilor sa nu ajunga sa le fie rusine de copiii lor. Dar chiar si asta depinde de calificarea pe care o au parintii in a-si educa si creste odraslele. Daca aceasta calificare, pricepere si intelepciune nu exista, atunci internetul, strada , televizorul si Hollywoodul direct se vor ocupa de educatia lor, de viziunea lor asupra lumii in care traiesc, de scara lor de valori… Aici vreau sa vorbesc despre mamele care din cauze cunoscute si necunoscute, intelese si neintelese, normale si paranormale, daca doriti, au avut de suferit pierderea unui copil, fie imediat dupa nastere, in timpul nasterii sau chiar inainte de a se naste. Acest moment din viata unei femei care a trecut prin asa ceva este o adevarata tragedie. Tragedia este atat de mare incat in psihologie se cunoaste expresia: "Moartea copilului este prevestitorul unui sfarsit prematur al mamei". Eu am observat prin viata ca aceasta expresie isi are logica sa. Intr-adevar mamele care au suferit pierderea unui copil se sting din viata mai repede decat celelalte mame care nu au suferit o astfel de tragedie si trauma. Acestea se sting din viata mai repede nu din cauza ca chiar asa si trebuie sa fie sau ca sa este lasat de undeva, ca asa este legea si nu poate fi evitat. Nu! Nici pe departe. Aceste femei se sting mai repede pentru ca nu pot uneori niciodata depasi acest moment. Traiesc cu durerea. Stresul provocat de autoculpabilizare, de pierdere a respectului de sine, deformarea imaginii despre sine, etc, este atat de mare incat in astfel de conditii nici un organism nu o poate duce prea mult, oricat de puternic ar fi sistemul imunitar. Stresul aduce manifestari atât în plan fiziologic (prin transpiratie, tahicardie, încordare musculara, durere de cap, afectiuni ale inimii si vaselor sanguine etc.) cat si în plan psihologic prin tensiune, agitatie, teama, neîncredere în sine, anxietate, oboseala cat si multe altele mai greu de observat. Urmarea imediata este diminuarea capacitatii de raspuns adecvat la situatie, creandu-se un cerc vicios al stresului care poate merge pâna la blocaj ori panica. O viata plina de stres este în primul rând o viata fara bucurii. Acest fapt poate diminua speranta de viata a unui individ foarte usor începând cu 5 pâna la 10 ani (stresul cauzeaza boli de inima, îmbatrânire prematura, slabirea capacitatii de raspuns a sistemului imunitar ), iar de aici si pana la o imbolnavire grava ce poate conduce catre deces mai este doar un singur pas, care de regula se face aproape automat in conformitate cu legea inertiei. Eu ca psiholog vin si spun ca in viata asta nu ne imbolnaveste si nu ne omoara atat evenimentele in sine. Acestea sunt doar niste evenimente, fie placute sau extrem de neplacute. Nu evenimentele sunt de vina, ci atitudinea noastra fata de acele evenimente. Atitudinea noastra ne omoara, acea traire interioara de neacceptare, de inversunare, de neintelegere ne mananca prin interior la fel cum un mic vierme poate sa distruga in totalitate un mar de exemplu. Oricine intelege cat de dureros si neplacut poate sa fie o astfel de pierdere. Cred ca si barbatii isi pot da seama de puterea neplacuta si tragica a unui astfel de moment. De regula intr-un astfel de moment femeia incearca sa caute vinovatul sau cauzele care au condus catre un astfel de rezultat. Cauta peste tot, in interiorul ei cat si in exterior. Negasind vinovatul, pentru ca in lumea noastra mortii se acopera cu pamant, iar viii cu hartii, nu ii ramane altceva decat sa dea vina pe sine, pe viata, pe sistemul social, pe medici, pe stiinta, pe Dumnezeu in cele din urma. Si uite asa se ajunge la lucruri extrem de grave, poate chiar mai grave decat moartea bebelusului. Toate aceste lucruri se produc din cauza unei false perceptii a realitatii, a lumii in care traim. Nimic in lumea asta nu este atat de simplu cum pare la prima vedere! Fraza e valabila si in celalalt sens: Nimic nu este atat de complicat cum pare la prima vedere! Ambele sensuri sunt valabile in acesta lume. In acelasi timp marii iluminati, marile traditii spirituale ne amintesc ca pierderea unui copil imediat dupa nastere in timp sau inainte de nastere, excluzand aici avorturile provocate de sine statator (fara acordul sau indrumarea medicului) pot fi chiar o binecuvantare atat pentru copil cat si pentru mama. Uneori chiar si avorturile provocate de medici cu buna stiinta si sub indrumarea si supravegherea lor poate fi o binecuvantare, pentru ca in anumite situatii se poate intampla astfel incat nici copilul nu se va naste nici mama nu va supravietui. Si in astfel de situatii trebuie obligatoriu sa intervina medicii. Sunt mii de cauze care pot conduce catre un astfel de final. Percepem lumea in care traim intr-un mod fals si de aici ni se trag toate. Lumea nu este asa cum o credem noi. Viata este si ea un sistem cu diferite subsisteme, cu trofica ei, cu legile si normele ei. Nu pe toate le cunoastem si mai putine le intelegem. Hai sa va spun cate ceva: Voi incerca sa va spun aceste lucruri in forma de povestioara, dar trebuie sa intelegeti ca pe alocuri lucrurile stau chiar asa, desi pot fi exprimate in multe alte moduri si limbaje. Medicul va va spune in felul lui aceasta poveste, slujitorul bisericii in alt limbaj si tot asa. Intr-o buna zi o femeie afla ca a ramas insarcinata. Insarcinata, cat de multe spune acest cuvant. Are o sarcina. Care este sarcina? Doar sa nasca ceea ce se dezvolta in pantecele ei? Sau poate ca aceasta sarcina este mult mai mare si este legata nu numai de ceva fizic ci, poate, si de ceva emotional, intelectual, comportamental, spiritual?!… A aflat ca este gravida si, fireste, in mod normal si sanatos se bucura nespus de mult. In interiorul ei, undeva sub inima, se produce un fenomen absolut miraculos. Asa se vede lumea din pozitia mamei. Sa ne pozitionam acum in pozitia embrionului, fetusului si bebelusului de mai tarziu. Sa vedem ce se intampla aici, sa incercam sa vedem lumea si din pozitia spiritului ce vine spre reincarnare, nu numai din pozitia noastra egoista, influentata de instinctul reproducerii si alte fenomene psihofizice, biologice si emotionale, educationale, sociale ... Inainte ca viitoarea mama sa afle ca este insarcinata spiritul viitorului copil a facut o serie intreaga de actiuni extrem de complicate cautand atat poarta spre reincarnare, cat si conditiile cele mai favorabile pentru ceea ce va trebui sa se manifeste. Mai departe voi spune – "copilul", dar veti intelege "spiritul" acestuia. Copilul inca neintruchipat, desi si asta e discutabil , intruchipat- neintruchipat , manifestat – nemanifestat. In general cand se produce intruchiparea? Cand putem spune ca avem de a face cu un om: abia cand acesta se naste sau si inainte de acest moment, cand acesta este inca in lumea intrauterina? Cu mult timp inainte de asta copilul isi cauta parintii. Nu unii oarecare ci numai acea pereche care este capabila sa-i ofere o anumita educatie, evenimente, intamplari, bucurii si necazuri extrem de necesare acestuia pentru viitoarea lui evolutie, pentru acel nivel si stil de viata de care acesta are nevoie pentru a semana si culege tot ceea ce are nevoie. Copilul singur si benevol isi alege parintii stiind de la bun inceput tot ceea ce poate trai alaturi de ei. Acesta are nevoie de un anumit sistem si constructie genetica pentru a fi adaptat la viata in care va nimeri peste noua luni. Mai mult de atat, propriul lui sistem genetic dobandit de la mama si tata trebuie sa fie adaptat si pentru intreaga perioada de viata pe care va urma sa o traiasca in lumea noastra. Astfel copilul se vede nevoit sa aleaga destul de bine care anume coctail genetic al viitorilor parinti i se potriveste pentru ceea ce va urma sa fie. Va dati seama cata munca de selectie trebuie sa faca viitorul copil inainte ca mama sa afle ca deja este insarcinata? Este o munca enorma, trebuie sa te pricepi, sa tii seama de tot felul de criterii de selectie, sa nu gresesti cumva, sa alegi teritoriul potrivit pentru viitoarea nastere, momentul potrivit pentru a te naste astfel incat primul impact cu lumea noastra sa nu puna peste el o ştampila energetica, astrala, foarte diferita de ce trebuie sa fie el in urmatoarea viata. Pentru ca viitorul copil sa nu faca toata aceasta munca singur, Cosmosul ii usureaza existenta si, conform anumitor legi, anume atunci cand in lumea noastra s-au format elementele necesare si suficiente pentru a intra intr-o anumita zona terestra, intr-un anumit oras, intr-un anumit bloc, intr-un anumit apartament, intr-un anumit cuplu si intr-o anumita femeie, copilul deodata simte ca este atras intr-un vartej (ceva asemanator cu cel din cada de baie cand scoatem dopul) este atras in jos si in cateva minute se trezeste intr-un spatiu inchis si extrem de protector. Aici incepe o alta viata care va dura mai mult sau mai putin, dar oricum in jur de 7 – 9 luni. Dupa toata acea spaima traita in momentele absorbtiei -sa-i zicem asa- faptul ca totul s-a terminat pentru viitorul copil este o adevarata placere si bucurie. Marii clarvazatori anume astfel vad momentul descris. Oamenii care au trecut prin diferitele forme ale hipnozei retrospective descriu aceste momente exact la fel. Va dati seama ce bucurie are in acele momente copilul ? A nimerit intr-o lume noua, calda, primitoare, este stapan peste intreg acest teritoriu, totul e viu colorat, spatii imense, totul este foarte dinamic, totul e in miscare. Copilul creste in acea lume intr-o luna cat cei nascuti, intr-un an sau poate si mai mult. Aici embrionul repeta intreg ciclul filogenetic dezvoltandu-si in acelasi timp propria ontogenie, ontogeneza. Este constient si intelege mult mai bine semnificatia cuvintelor si a tot ce se petrece in jurul nostru. Intelege ca el este intr-o lume si undeva dincolo mai e una, dar acum inca nu se gandeste prea mult la asta. Acum este ocupat de observarea cresterii si dezvoltarii propriului organism. Poate chiar participa in vreun fel la modelarea lui. El stie ca aceasta este viata lui, poate ca undeva exista si o alta forma de viata, un alt mod de a trai, dar nu-l intereseaza inca, pentru ca ii este bine in lumea lui. Apare cordonul ombilical. Copilul primeste hrana absolut gratuit. Ce lume minunata! Nu faci nimic si primesti hrana, caldura absolut gratuit, e si un lichid pe acolo, dar el nici nu-si poate imagina viata si lumea in general fara acel lichid. Acel spatiu, acea lume ii ofera conditiile necesare pentru viata si dezvoltare. Astfel e construita lumea lui si-i e bine asa, nu isi pune alte intrebari. El creste si se dezvolta si lumea este a lui. Toate merg bine pana cand ceva incepe sa se intample neprevazut. Si acum imaginati-va cam ce simte acel copil–spirit in momentele cand se incepe operatiunea de chiuretaj si ce se intampla cu el chiar mult mai ininte cand viitoarea posibila mama doar gandeste sa scape de el. E ceva asemanator cu ceea ce simtim noi aici, pe pamant, atunci cand se intuneca cerul, apar fulgere si tunete ingrozitoare, astfel incat simtim ca vine sfarsitul lumii si se cutremura pamantul. Exact asta simte si el acolo. Dar sa zicem ca un astfel de moment nu a avut loc. Mama il doreste foarte mult si abia asteapta momentul intalnirii cu el. Copilul creste, se dezvolta si incetul cu incetul observa ca umple din ce in ce mai mult cu sine intreg spatiul lumii lui. Acel loc care inainte era un rai, incetul cu incetul devine un iad. Lichidul acela e din ce in ce mai tulbur, spatiul este din ce in ce mai mic, mai insuficient, nu mai are loc nici sa se intoarca. Astfel incetul cu incetul apare pur si simplu nevoia de a parasi acel spatiu, acea lume si a se arunca cu capul inainte intr-o alta lume. "Dar inca mai pot, trebuie sa mai stau pe aici, inca mai rezist, inca mai sunt conditii" – isi zice copilul. Si mai rabda putin. Inca nu a venit timpul. Toate la timpul lor. Deja cu cateva luni inainte auzea mereu ceva dincolo de peretii lumii in care el traieste. O voce. O voce puternica, ca din trambita. Cand acea voce se manifesta, copilul simte cum toate lucrurile in lumea lui o iau oarecum razna. Se mareste tensiunea, apar cateva gusturi si mirosuri in plus, ceva pe undeva putin mai sus capata un ritm mai mare si mai puternic se fac auzite acele pulsatii. - Cine o fi oare acea fiinta, acea putere care este capabila sa faca atatea asupra lumii mele? O fi oare Dumnezeu Tatal, de la care am pornit si la care ma voi intoarce? Eu inteleg ca El are asupra mea si asupra lumii mele o putere aproape absoluta, dar cine este el? In aceste momente copilul cunoaste cam tot atatea lucruri despre Tata, cat si noi cei in viata despre Dumnezeu Tatal nostru cel din ceruri. Insa copilul in comparatie cu noi nu este atat de las. Acesta chiar face ceva impins in acelasi timp si de conditiile tot mai sarace ale lumii lui si se arunca cu capul inainte intr-o lume noua, total necunoscuta doar pentru a-l cunoaste pe Tata. In trecut se cunostea foarte bine rolul tatalui in viata intrauterina a copilului si a calitatii vietii acestuia dupa nastere. Tatal are sarcina sa faca o lume mai buna, mai curata, mai sigura, unde va trebui sa vina copiii lui. Copiii ajunsi si ei tati , trebuiau sa faca acelasi lucru, aceasta este calea iubita si dorita de catre Dumnezeu. Noi astazi insa traim dupa principiul : "Dupa noi potopul" si potopul vine dupa noi, fireste. Despre Mama , copilul va afla mai tarziu, dar o va si iubi mult mai mult pentru un singur lucru si anume, pentru faptul ca mama stie sa iubeasca neconditionat. Acesta inca nu s-a nascut, dar stie de Tata , de puterea lui si de influentele pe care le exercita. Aceasta dorinta de a se intalni cu Tata, cu puterea , este extrem de mare aproape ca si dorinta lui Hristos de a se intoarce la Tatal lui. Chiar daca stie si mai tarziu va vedea pe propria lui piele ca tatal nu iubeste neconditionat, ci numai daca… daca faci asta, daca nu faci cealalta, daca, daca, daca … stie ca va avea cu acesta un alt gen de relatie, extrem de importanta si foarte diferita de cea cu mama, totusi vrea sa-l cunoasca. Intr-o anumita zi copilul incepe sa paraseasca lumea lui si se arunca eroic inainte cu riscul de a muri in orice secunda, cu riscul de a pati o serie intreaga de lucruri neplacute, necunoscute, inspaimantatoare si toate acestea pentru a-i cunoaste pe Tata si Mama. Imaginati-va cat de greu ne este noua sa ne mutam dintr-un oras in altul, mai greu dintr-o tara in alta, cat de mult ne framantam, ne ingrijoram, cautam sa ne asiguram impotriva a tot felul de neplaceri si riscuri. Copilul insa nu pleaca dintr-un oras in altul ci dintr-o lume in alta. Habar inca nu are cum va fi acea lume, poate ostila, poate prietenoasa, linistita sau zgomotoasa si totusi se arunca inainte ca un adevarat erou. (De fapt pentru 90% din populatia globului aceasta fapta este si singura actiune vitejeasca pe durata intregii vieti. Dupa ce se nasc ca adevatati eroi, cei din lumea asta vor avea grija sa le arate exact cum stau lucrurile pe aici si cine este seful , astfel incat deja pe la varsta de 7 anisori nimeni nu mai are nici o tendinta vitejeasca. Totul devine clar. Ei deja stiu ca viata ii va sfarama, ii va pune la punct, le va arata care le este locul si vor afla asta chiar de la parinti). Copilul porneste travaliul lui, si printr-o poarta ingusta trece dintr-o lume in alta. Asa cel putin se intampla inainte. Astazi din ce in ce mai multe mame nasc prin cezariana, pe deoparte pentru ca a evoluat medicina, iar pe de alta pentru ca tot mai putini copii sunt curiosi sa-si vada tatii, cu care in viata intrauterina nu au avut nici un fel de relatie. Unii tati alerga dupa bani si in toata aceasta perioada tata nici nu a vazut cum viitorul lui copil a infaptuit intreg procesul de crestere si dezvoltare. Inainte tatal iubitor de nevasta si grijuliu inclusiv cu burtica ei mai punea buzele pe burta mamei, mai spunea cu voce tare copilului tot felul de lucruri. Asa se creea un prim contact dintre viitorul copil si tata. Astfel nou-nascutii erau mult mai curiosi sa cunoasca lumea noua, noua ordine mondiala din care face parte si tatal lui. Din cate stiu eu, configuratia cat si constructia bazinului femeilor de astazi nu difera deloc de constructia bazinului unei femei de acum 150 de ani in urma. Dar in acelasi timp se fac din ce mai multe cezariene. Asta oare nu e un semn? Nu vom merge cu aceasta povestioara mai departe si nu voi vorbi aici despre restul evenimentelor care se produc intre tata, mama si copil. Este foarte interesant ce se intampla mai departe, dar poate voi spune asta cu alta ocazie. Sau poate veti avea ocazia sa cititi despre toate acestea in lucrarea care va apare in curand la Editura Miracol si care se va intitula "Viata care ne traieste" de Anatol Basarab.(Cartea este aparuta deja la momentul postarii mele) Asadar in toata aceasta viata intrauterina, copilul traieste si se dezvolta oarecum ca si noi, cei nascuti deja in lumea noastra. Singura diferenta este ca el acolo este unul in propria lui lume, iar noi suntem multi aici, in lumea noastra. Lumea lui este la fel de fascinanta si necunoscuta ca si a noastra. La el exista tot atat de multe riscuri ca si la noi. Si la el, si in lumea nostra se pot intampla o multime de evenimente riscante, periculoase, neprevazute, o multime de variabile. Nici el, nici noi nu suntem asigurati de absolut nimic. Pe el in lumea lui cat si pe noi in lumea asta ne pasc la tot pasul tot felul de pericole, catastrofe, accidente…Trecerea copilului din lumea lui in lumea noastra este la fel de importanta ca si trecerea unui batran din lumea asta in lumea celor drepti. Moartea e si ea un fel de nastere, fie ca e prin cezariana, adica un oarecare accident, fie ca e naturala, adica de batranete. Moartea coconului este de fapt nasterea fluturelui. Omul moare aici, dar se naste dincolo si acolo este foarte asemanator cu un copil care tocmai a nimerit in cazanul clocotitor al vietii. Pleaca spiritul de aici dincolo si se vede exact ca un copil neputincios, nou nascut, nou venit, care depinde in totalitate de cineva si de ceva. Si aici si dincolo ambele spirite au nevoie de ingrijire, de sprijin, de acomodare, de adaptare, de invatare, munca, munca si iar munca in vederea cresterii spirituale individuale. Iata cam asa arata intreaga poveste. Acum eu inteleg perfect ca plasandu-ne in pozitia mamei si a tatalui nu este usor deloc sa intelegi si sa accepti pierderea un copil pe care atat de mult ti-l doreai. Inteleg profund ca acest moment este cumplit de dureros. Dar lucrurile stau asa numai din aceasta perspectiva. Dintr-o alta perspectiva s-ar putea ca lucrurile sa fie complet diferite si poate ca din acea perspectiva trebuie chiar sa ne bucuram ca acel copil a venit si imediat a si plecat, sau ca inca nici nu apucase sa se nasca si plecase deja, sau a parasit corpul la scurt timp dupa nastere. Noi de cele mai multe ori nu putem intelege motivatiile, dorintele, durerile celor chiar de langa noi, dar in acelasi timp vrem sa intelegem motivatiile unui spirit care trebuie sa capete insufletire si intruchipare umana (forma superioara al intruchiparii), care trebuia sa se nasca si nu a facut-o. Ce stim noi despre viata lui intrauterina, despre necesitatile lui, despre Karma si Dharma lui. In lumea noastra inca ne luptam, pornim razboaie interetnice, religioase, ne uram, nu ne acceptam unii pe altii asa cum suntem, mereu vrem ca toti sa fie asa cum dorim noi, sa ne convina, sa fie previzibili. Noi in lumea asta habar nu avem inca despre modul in care vietuim. Nu prea cunoastem mare lucru despre legile vietii de aici, despre viata in sine nu cunoastem mare lucru, dar vrem sa intelegem ceva din viata copilului care vine spre nastere. Cand astazi in China mor zeci de mii de oameni nu prea vad in jurul meu oameni care sa se cutremure, sa se necajeasca, sa planga, sa sara in ajutor. Suntem aproape insensibili la astfel de lucruri. Pentru a cumpara niste avioane de vanatoare Romania va plati cateva sute de milioane unei oarecare tari producatoare, dar pentru sarmanii din China SUA a alocat ca ajutor 800000 de dolari. Asa suntem noi. Vedem razboaie la televizor. Ce spectaculos, explozii, luminite care zboara cu mare viteza prin aer, focuri si atat. Dar in spatele acestor imagini sunt morti, raniti, schiloditi, oameni nevinovati, care poate nici nu au pe cine sa dea vina, sau chiar daca au nu mai au cand, pentru ca sunt preocupati cu supravetuirea. De ce la razboiul la care inca nu demult au participat bunicii nostri, mureau anumiti soldati intr-o lupta si altii in alta lupta si de ce altii au ramas in viata trecand prin intreg cosmarul de la un capat la altul este la fel de greu de explicat ca si moartea unui copil la nastere sau nasterea cu succes al altuia. Singurul lucru pe care vi-l pot spune este ca necunoscute sunt caile Domnului. Noi, in ale noastre, cu greu ne descurcam, dar ne apucam sa-i dam lui Dumnezeu lectii despre cum trebuia sa fie si cum trebuia sa se intample. Nu e nimeni vinovat. Asa este construita viata, ca un cazan clocotitor in care unii apar si altii dispar pe cand altii inca nici nu au apucat sa apara ca au trebuit sa si dispara. Priviti viata ca proces dinamic, sinergetic, spontan si de aici – imprevizibil. Viata este imprevizibila in toate aspectele sale chiar de acolo de unde totul incepe – viata intrauterina. Si mai stiu cu siguranta un lucru. Voi, toate femeile care ati trecut printr-un astfel de moment nefericit si dureros, in acelasi timp poate ca ati trecut printr-o experienta absolut unica, care are darul de a va face mai puternice, mai intelepte, mai iubitoare, mai saritoare la necazurile semenilor, mai sensibile si mai profunde. Poate ca anume asa, Cosmosul a hotarat sa trezeasca aceste calitati in voi. Poate cineva sa-mi aduca argumente ca nu este asa? Nu poate nimeni. Si chiar daca incearca cineva nu o sa-i permit sa-mi distruga credinta mea in acest lucru frumos. Cosmosul este mental, dar nu este agresiv, singurii agresivi suntem noi. Cosmosul este rational, cei lipsiti uneori de ratiune suntem noi. Cosmosul este spiritual, cei lipsiti de spiritualitate, pricepere, intelegere, intelepciune suntem iarasi noi. Fiecare experienta din viata, fie ea si extrem de neplacuta, dar nu obligatoriu si rea sub aspect valoric, are o anumita misiune, o functie si un rol. Nimic nu se intampla. Totul are o cauza, o functie, un rol , un efect. Invatati sa treceti peste acest moment neplacut, traumatizant. Nu mai priviti mereu in urma, pentru ca nu veti vedea nimic in prezent din aceasta cauza. Intreg fascinantul spectacolul al prezentului va va scapa, iar de aici nici viitorul nu-l veti intrezari. Poate ca anume asa acesti inca ingerasi ne aduc un mesaj, incearca sa ne deschida ochii, incearca sa ne trezeasca puterile spirituale din noi. Stiti deja, totul este interconectat si interdependent. Ingerasii si-au facut astfel misiunea si se intorc rapid in lumea din care au plecat pentru a veni din nou spre nastere. Poate ca asa era mai bine pentru ei, pentru lectia vietii lor, dar si a noastra. Oricum ar fi , eu cred ca cei de dincolo va sunt extrem de recunoscatori , ca prin voi fiecare dintre ei astfel au reusit sa-si indeplineasca misiunea, sa invete lectia, sa castige experienta necesara pentru cine stie ce scop si poate chiar se bucura atat pentru ei cat si pentru voi, pentru ca impreuna ati avut o experienta comuna, dar din pacate perceputa si traita in mod diferit. Poate ca ei se intristeaza mult cand va vad aici in lumea asta suferind in urma experientei, in loc sa va bucurati, sau cel putin sa stati calmi si sa va vedeti in continuare de viata asta in lumea asta. Poate ca va striga cu voce tare si nu o auziti : "Mama nu plange! Totul este bine! Anume asa trebuia sa fie, anume asa e cel mai bine pentru mine, dar si pentru tine! Pentru toti e mai bine asa si pentru Cosmos si pentru Dumnezeu. Pentru absolut toti. Crede-maaaaa !. Fii calmaaa !. Lasa lucrurile sa curga, sa treaca, caci asa este viata in lumea voastra. Nu sta mult sa plangi si sa te invinovatasti sau sa cauti vinovati. Nu-i vei gasi! Du-te si traieste ca sa nu te traiasca viata pe tine. Traieste viataaaa! Nu o lasa sa te traiasca ea pe tine !. Poate ca anume asa trebuia sa fie. Poate cineva sa ma contrazica? E greu pentru unii oameni sa creada si una si alta. Dar daca chiar asa trebuia sa fie? De unde puteti sti ca nu? Si de ce atunci sunteti inclinati sa vedeti lucrurile numai in felul in care ati fost invatati sau poate chiar indoctrinati sa le vedeti? Cine v-a invatat sa vedeti lucrurile doar intr-un anumit fel si niciodata in alt mod poate ca stie si de ce a facut asta! Poate ca urmarea un interes, un scop. Doar se stie bine astazi ca de pe urma depresivilor se imbogatesc o sumedenie de oameni si chiar industrii intregi, precum cea producatoare de antidepresive, tot felul de firme intermediare, farmaciile, doctorii de familie, psihologii si in ultima instanta – psihiatrii si firmele de pompe funebre si groparii. De ce credeti ca nu poate fi si altfel? Cu atat mai mult cu cat exista popoare in care moartea cuiva nu este atat de tragic perceputa ca in cultura noastra. Exista nenumarate moduri de a vedea lucrurile. De ce trebuie sa vedem mereu lucrurile numai din propria pozitie si interes, raportat doar la propria placere si fericire? De ce nu vrem sa vedem ca poate si Cosmosul are interesele si scopurile lui in care ne include pe noi toti ca intr-o mare misiune? Stiti deja ca si Cosmosul este mental, rational si poate ca in anumite feluri vrea sa faca ceva cu noi si din noi, implicandu-ne pe fiecare in diferite momente ale marelui scenariu. Mame de Ingeri. Suna absolut incantator. Chiar asta sunteti desi poate nu va dati seama. Dar chiar daca o astfel de expresie a aparut – Mame de Ingeri - poate ca asa a fost voia LUI. Poate ca asa trezeste Dumnezeu puterea din femeile din toata lumea si poate ca are un plan cu voi. Poate ca doreste sa va faca mai puternice, poate ca va vrea la conducerea lumii, poate ca vrea sa schimbe fata Pamantului prin voi toate – Mame de Ingeri. Fiti puternice si intelepte, capul sus si nu uitati, toate lucrurile in lumea asta au un sens. Fara sens, nimic nu apare precum nici nu dispare. Articol postat pe organizatiaemma.ro de Anatol Basarab (psiholog si parapsiholog)