Ne aflam in pragul Craciunului si al Anului Nou, momente pe care le asteptam cu nerabdare, ca pe niste ocazii de a ne simti fericiti alaturi de cei dragi. Sunt insa persoane care se simt, daca nu deprimate, atunci cel putin intristate de venirea sarbatorilor. Dar cum se poate explica producerea acestui fenomen ? Cred ca nu as gresi daca as pune astfel de stari, intr-o anumita masura, pe seama contradictiilor si constrangerilor care ne asalteaza din exterior. Se spune ca este o perioada a bunatatii si pacii, dar ne gasim uneori coplesiti de marketing-ul agresiv, de agitatia din magazine, de presiunea de a cumpara si a consuma peste masura; ca este o perioada a iubirii si bucuriei alaturi de familie, dar uneori ajungem sa ne simtim singuri,sa devenim irascibili, sa consideram totul o corvoada.
Poate ne raportam prea mult la un etalon, la o imagine promovata aberant de mass-media, care ne sugereaza cum ar trebui sa ne simtim, ce ar trebui sa facem, cum ar trebui sa ne comportam in aceasta perioada. Totusi, de ce ne permitem sa simtim tristete, daca este o stare produsa artificial de clisee si constrangeri sociale? De ce nu incercam sa privim sarbatorile intr-o maniera mai personala, mai echilibrata, mai profunda, ca pe o sansa de a descoperi ceva esential din noi si din ceilalti, sau pur si simplu de a ne simti bine, de a fi mai linistiti...?
Sarbatori cu adevarat fericite !
Autorul acestor frumoase cuvinte : Pupe
