Comercianţii de boli inventate

Buyology - Ştiinţa manipulării consumatorilor

Cu treizeci de ani în urmă, părea o glumă. În pragul pensionării, Henry Gadsden, managerul colosului farmaceutic "Merck", se confesa revistei "Fortune", arătându- şi dezamăgirea că uriaşul potenţial de producţie al firmei sale este destinat doar bolnavilor. El visa ca "Merck" să devină un fel de "Wrigley" şi, după modelul marelui producător şi distribuitor de gumă de mestecat, să "vândă la toată lumea". Inclusiv oamenilor sănătoşi.
Trei decenii mai târziu, visul răposatului Gadsden a devenit realitate. Strategiile de marketing ale marilor firme farmaceutice ţintesc din ce în ce mai agresiv către oamenii sănătoşi. Suişurile şi coborâşurile vieţii devin tulburări mentale; slăbiciuni sau stări mai proaste, altminteri dintre cele mai obişnuite, sunt transformate în afecţiuni înfricoşătoare, şi din ce în ce mai mulţi oameni normali ajung bolnavi peste noapte.

Într-o carte din 2005, "Selling Sickness. How Drug Companies Are Turning Us All Into Patients", Alain Cassels (cercetător în politica medicamentelor, la Universitatea Victoria din Canada) şi Ray Moynihan (jurnalist specializat în sănătate) fac o radiografie necruţătoare a strategiilor de marketing cinice, atunci când nu sunt pur şi simplu criminale, ale producătorilor de medicamente.
Cei doi cercetători dezvăluie cum, prin campanii de promovare concertate, industria farmaceutică mondială, cu o cifră de vânzări de circa 500 miliarde dolari anual, exploatează perfid temerile cele mai profunde ale omului: de moarte, de şubrezire fizică, de boală etc.
Pe măsură ce în ţările dezvoltate, majoritatea locuitorilor se bucură de o viaţă mai lungă, mai sănătoasă, mai dinamică, cu atât campaniile publicitare îi transformă pe cei grijulii cu sănătatea lor, în panicaţi pur şi simplu. Probleme minore sunt descrise ca tulburări extrem de grave, care necesită îngrijiri grabnice. Astfel, timiditatea se transformă în "anxietate socială", iar tensiunea premenstruală devine "tulburare disforică premenstruală". Simplul fapt de a fi expus la un risc patologic devine patologie în sine.
Epicentrul acestui tip de comerţ sunt Statele Unite. Americanii reprezintă 5% din populaţia lumii, Dar primesc 50% din medicamentele prescrise pe glob.
Cheltuielile populaţiei cu sănătatea s-au dublat în ultimii şase ani, din cauză că preţurile la medicamente cresc dramatic, dar mai ales pentru că doctorii prescriu din ce în ce mai mult.


Aceeaşi maladie cu altă pălărie

Americanul Vince Parry este un guru al acestui tip de marketing. Într-un articol intitulat uluitor "Arta de a cataloga starea de sănătate" (The Art of Branding a Condition - în Medical Marketing & Media, Londra, mai 2003), Parry explică metodele prin care firmele sale "favorizează crearea" tulburărilor medicale:
- reevaluarea stării de sănătate;
- redefinirea unor boli cunoscute de mult şi rebotezarea lor;
- crearea unor disfuncţii din nimic; (preferatele lui Parry sunt disfuncţia erectilă, deficitul de atenţie la adulţi şi sindromul disforic premenstrual).

Cu o sinceritate dezarmantă, Vince Parry descrie modul în care companiile farmaceutice definesc condiţiile pentru crearea pieţei pentru produse precum Viagra sau Prozac.
Sub patronajul firmelor de marketing, experţi medicali şi guru precum Parry se aşază la aceeaşi masă pentru a descoperi "idei noi despre boli şi stări de sănătate". Totul este ca acestea să li se prezinte potenţialilor clienţi într-o manieră nouă, inedită.
Un raport al Business Insights, destinat conducătorilor de multinaţionale din sectorul farmaceutic este încă şi mai clar:
Capacitatea de "a crea pieţe pentru boli noi" se traduce în cifre de vânzare de miliarde de dolari. Una dintre strategiile cele mai performante, potrivit raportului, este de a schimba modul în care oamenii privesc afecţiunile banale. Ei trebuie "convinşi" că "probleme acceptate până acum ca uşoare disconforturi" necesită "intervenţia medicului".

Acelaşi raport are şi o concluzie optimistă pentru viitorul industriei farmaceutice:
"Anii care vor veni vor fi martorii creării bolilor năşite de firme".
Este evident dificil să trasezi o linie între omul sănătos şi omul bolnav. Dar este la fel de evident că, cu cât se extinde aria de definire a unei patologii, cu atât ea va atinge mai mulţi bolnavi potenţiali. Şi cu atât mai mult vor creşte vânzările de medicamente. Deseori, afirmă Cassels şi Moynihan, experţii medicali care redactează protocoalele de tratament (acestea cuprind suma tehnicilor ce trebuie aplicate în funcţie de cazul aflat sub îngrijire) sunt în acelaşi timp plătiţi de industria farmaceutică. Iar industria prosperă dacă protocoalele le favorizează vânzările.
Potrivit acestor experţi, 90% dintre americani suferă de o tulburare numită... Hipertensiune arterială"; aproape jumătate dintre americance suferă de disfuncţia botezată FSD (disfuncţie sexuală feminină); iar 40 de milioane de americani ar trebui urmăriţi atent din cauza nivelului ridicat al colesterolului. Bineînţeles, toate aceste maladii sunt vindecabile cu medicamente. Iar metodele de prevenţie sunt trecute în plan secundar.


Racolarea medicilor agenţi publicitari

Medicul generalist Des Spence povesteşte în "British Medical Journal" din iulie 2008 cum a fost contactat pentru a participa la o specializare care ar fi trebuit să facă din el un expert într-o maladie născocită de imaginaţia industriei.
Universitatea la care preda i-a transmis lui Spence oferta unei firme în care scria: " căutăm lideri de opinie (...) a căror muncă va trebui să influenţeze gestionarea şi terapia viitoare ale disfuncţiei sexuale feminine (...) prin dorinţă hipoactivă."
Firmele care au o boală de inventat pentru a crea o piaţă pentru un anumit medicament racolează medici pe care îi folosesc într-o schemă de marketing cu scopuri stabilite dinainte şi în care slujitorii lui Hipocrate nu au nici un fel de libertate de mişcare. Totul, evident, în schimbul unor avantaje financiare, dar şi al prestigiului, notorietăţii, pe care o asemenea campanie o aduce.
Dar, "partea cea mai neplăcută în toată această poveste", continuă Spencer, "este lipsa oricărei legitimităţi medicale a disfuncţiei sexuale feminine prin dorinţă hipoactivă. (...)
Industria trebuie să transforme această disfuncţie bănuită, în boală gravă. Iar pentru aceasta e important să existe o acoperire mediatică, mărturii ale celebrităţilor, dar mai ales sacrosancţi experţi medicali care legitimează totul.
,Experţii' estimează că 40% dintre femei ,suferă' de această ,boală'. Iată un exemplu de simplificare numai bună pentru a fi citată peste tot!
Uneori această ,problemă' este prezentată ca un aspect al luptei feministe, când, de fapt, e vorba doar de manipulare cinică.
Deşeurile pe care le produce acest tip de activitate farmaceutică otrăvesc viaţa prin mesajul pe care-l vehiculează slăbiciunea dvs.: (tristeţe, calviţie, libido în scădere etc) este automat simptom de boală", conchide medicul din Glasgow .


Epidemia de marketing

În best-seller-ul "Die Krankheitserfinder" (Inventatorii de boli), Jorg Blech, biochimist german, stabilit în America şi corespondent pentru Der Spiegel, New Scientist şi The Guardian, explică în ce mod industria farmaceutică în colaborare cu experţii de marketing a impus scăderea arbitrară a nivelului normal al colesterolului pentru ca indivizi perfect sănătoşi să devină peste noapte bolnavi; explică de ce de vreo două decenii femeile la menopauză sunt terorizate cu spectrul osteoporozei pentru a favoriza vânzările la medicamentele care ar preveni fracturile; explică tehnicile de manipulare a opiniei publice cu scopul de a crea o piaţă impresionantă a pilulelor care tratează impotenţa.
Între 1984 şi 1987, "Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorder" (DSM 4), care este biblia psihiatrilor americani, a introdus 77 de noi boli mentale, scrie Jean-Claude St-Onge în "Reversul pilulei", publicată la Montreal, Ecosocietes, în 2004.
Pentru a introduce aceste noi boli a trebuit schimbată definiţia bolnavului. Oricine resimte la un moment dat o stare de rău devine automat bolnav. Şi, bineînţeles, comentează maliţios St-Onge, pentru fiecare boală există un medicament.
 Iată câteva exemple de "boli noi":
- timiditatea este reciclată sub numele de "anxietate socială"
- naturala regurgitare la bebeluşi devine "reflux esofagian patologic"
- omeneasca senescenţă se transformă în "insuficienţă circulatorie cerebrală"
- până şi stresul de la loterie este legat de "traumatismul biletului necâştigător"

În aprilie 2004, o anchetă extrem de bine documentată şi aprofundată, realizată de Lisa Cosgrove, cercetător la University of Masachussets Boston, şi publicată în prestigioasa revistă "Psycho-Therapy and Psychosomatics", a demonstrat că mai bine de jumătate dintre psihiatrii care au lucrat la redactarea DSM 4 au fost plătiţi de firmele care fabrică exact medicamentele care tratează aşa-zisele boli noi introduse în manual.


Impresia de depresie

Numărul persoanelor depresive de pe mapamond a crescut de şapte ori din 1970 până în 1996, relevă St-Onge.
În Statele Unite numărul de consultaţii în urma cărora s-au prescris antidepresive s-a dublat între 1980 şi 1989.
O tendinţă similară s-a înregistrat în tot Occidentul. Numărul femeilor care iau antidepresive este triplu faţă de cel al bărbaţilor, iar milioane de copii americani le iau cu regularitate.
Cu toate că antidepresivele nu sunt indicate în tratamentul depresiilor uşoare la adulţi, ele sunt prescrise masiv.
Două sunt motivele pentru care medicii o fac totuşi:

1. În 1990, Organizaţia Mondială a Sănătăţii a pus la punct un program de formare rapidă, cu durata de o jumătate de zi, care să permită medicilor să pună un diagnostic într-un timp scurt, pornind de la ghidurile clinice. Permisiunea acordată, astfel, medicilor generalişti de a trata depresia a dus la multiplicarea de câteva ori a vânzărilor de antidepresive.

2. Societăţile farmaceutice au culpabilizat medicii, acuzându-i în mod repetat că rata crescândă a sinuciderilor este vina lor, pentru că nu prescriu suficiente antidepresive.

Lobby-ştii au lansat chiar ideea că 60-70% dintre sinucideri sunt cauzate de depresiile netratate. Potrivit lui Jean-Claude St-Onge, femeile sunt în mod deosebit vizate de eforturile de "medicalizarea" a vieţii. Altădată, ele mergeau la medic când erau gravide, acum îl consultă în chestiuni de contracepţie şi de menopauză. De altfel, se vorbeşte deja şi de "perimenopauză" (perioada de dinainte de instalare a menopauzei şi până la instalarea ei propriu-zisă), o nouă afecţiune care se încearcă a fi popularizată. Ca urmare, femeile devin mari consumatoare de pastile pe perioade mari de timp.


Cherchez la femme malade!

Hormonoterapia substitutivă este un un pas uriaş pentru "medicalizarea" vieţii femeii. Cu toate că 75% dintre femei nu manifestă nici un simptom deranjant când ajung la menopauză, producătorii farmaceutici şi experţii lor de marketing apelează la frica de îmbătrânire a femeilor pentru a-şi vinde produsele. Şi asta în ciuda deselor efecte secundare ale tratamentului: dureri de cap, greţuri, infecţii genito-urinare, varice la picioare, sensibilitate mamară etc.
Cu atât mai mult cu cât comunitatea medicală nu a ajuns la un consens privind eficienţa hormonoterapiei substitutive, mulţi avertizând asupra utilizării iresponsabile a tratamentului.

Osteoporoza, procesul normal de scădere a densităţii osoase odată cu vârsta, face şi el o ţintă de marketing din femeia de vârsta a doua.
Dar probabil cel mai sfruntat tertip al firmelor de farmaceutice este deja pomenita disfuncţie sexuală la femei (DSF). Peste 40% dintre femeile între 18 şi 59 de ani ar suferi de ea.
De unde această cifră?
St-Onge ne lămureşte. Un studiu făcut în Statele Unite cerea unui număr de 1500 de femei să răspundă cu da sau nu la 7 întrebări. Dacă răspundeau cu da fie şi numai la una dintre întrebări, erau catalogate ca suferind de DSF. Printre ele, se numărau cele care declarau că vreme de mai mult de două luni în ultimul an nu au simţit dorinţă sexuală, au simţit anxietate faţă de propria performanţă sexuală sau au avut probleme de lubrifiere. (Journal of the American Medical Association, 1991)


Farmacoterapia fricii

Cea mai eficientă strategie de marketing pentru "vânzarea"bolilor" este frica.
Pentru a vinde femeilor la menopauză hormonul de substituţie s-a mizat pe frica de criza cardiacă. Pentru a vinde părinţilor ideea că cea mai mică depresie necesită un tratament greu şi îndelungat s-a mizat pe teama de sinucidere a tinerilor.
Pentru a vinde medicamente anticolesterol s-a mizat pe teama morţii premature. Şi asta în pofida faptului că de multe ori medicamentele promovate furibund produc efecte inverse celor scontate.
În noul limbaj de marketing se vorbeste deja de "farmacoterapia fricii".


Alături de "mongering disease", negoţul cu boli.

"Dacă altădată puteam spera să găsim un tratament pentru fiecare boală, negustorii de sănătate, astăzi, mai mult ca niciodată, par să vrea a găsi o boală pentru fiecare medicament fabricat", constată medicul Martin Winkler în postafaţa lucrării lui Jorg Blech, "Inventatorii de boli".
"Manipulând membrii influenţi ai comunităţii medicale, lobby-urile industriei farmaceutice au modificat încet, încet normele anumitor valori biologice (colesterol, tensiune arterială etc) pentru a obţine astfel creşterea numărului pacienţilor susceptibili a fi trataţi".
Căci, conchide Winkler, "a-i face pe nişte oameni perfect sănătoşi să creadă că trebuie să se îngrijescă pe viaţă, reprezintă pentru fabricanţi o veritabilă rentă viageră."





Material primit pe mail. Autor necunoscut.

Curiozitati

1. Ştiaţi că ... filmul Avatar e făcut după cartea omonimă scrisă de Lorin Fortuna acum vreo 7 ani?
2. Ştiaţi că ... numele Wendy a fost făcut special pentru cartea „Peter Pan”.
3. Ştiaţi că ... cercetările indică faptul că ţânţarii sunt mai mult atraşi de persoanele care tocmai au mâncat banane. ?
4. Ştiaţi că ... sughiţul trece dacă vă ţineţi mâinile în apă foarte rece sau dacă vă înţepaţi lobul urechilor cu unghia?
5. Ştiaţi că ... o pisică în casă înseamnă scăderea tensiunii arteriale şi - ca urmare, a riscurilor unei boli cardiace. ?
6. Ştiaţi că ... ursul Polar este cel mai mare animal de pradă de pe uscat, având şi 700 kg (masculii), la o înălţime de 1.8 metri şi 3 metri în lungime!(?)
7. Ştiaţi că ... un melc poate să doarmă fără întrerupere timp de 3 ani şi să nu moară de foame?
8. Ştiaţi că ... în Los Angeles există mai puţine persoane decât automobile?
9. Ştiaţi că ... propoziţia: "The quick brown fox jumps over the lazy dog" foloseşte fiecare literă a alfabetului?
10. Ştiaţi că ... o persoană obişnuită este cu circa 6mm mai înaltă pe timp de noapte?
11. Ştiaţi că ... cămilele au trei seturi de pleoape?
12. Ştiaţi că ... liliecii întotdeauna vor zbura către stânga când vor ieşi dintr-o peşteră?
13. Ştiaţi că ... un strănut iese din gură cu o viteză de peste 965 km/h?
14. Ştiaţi că ... TYPEWRITER este cel mai lung cuvânt care poate fi scris folosind doar literele de pe un rând al tastaturii de calculator?
15. Ştiaţi că ... prima măsură cunoscută de contracepţie a fost folosirea excrementelor de crocodil, de către egipteni în anul 2000 i.Hr.?
16. Ştiaţi că ... o femeie din Arabia Saudită poate obţine un divorţ dacă soţul ei nu îi oferă cafea?
17. Ştiaţi că ... femeile sunt cele care în 70% din cazuri introduc acţiunea de divorţ?
18. Ştiaţi că ... inima creveţilor este localizată în cap?
19. Ştiaţi că ... bobul de strugure este o mică bombă dacă îl pui în cuptorul cu microunde?
20 Ştiaţi că ... creierul omului de Neanderthal era mai mare decât al nostru?
21. Ştiaţi că ... chiar în acestă secundă, 50% dintre şoferii depăşesc limita de viteză?
22. Ştiaţi că ... un cameleon orb, este perfect capabil să-şi schimbe culoarea în concordanţă cu mediul înconjurător?
23. Ştiaţi că ... crocodilii înghit pietre, ca să capete greutate şi să se scufunde mai adânc?
24. Ştiaţi că ... benzile desenate cu Donald Duck au fost interzise în Finlanda pentru că personajul nu purta pantaloni?
25. Ştiaţi că ... plămânul drept primeşte mai mult aer decât cel stâng?
26. Ştiaţi că ... mangustele sunt imune la veninul şerpilor?
27. Ştiaţi că ... sunetul paşilor lui E.T. a fost făcut de cineva care îşi freca mâinile în jeleu?
28. Ştiaţi că ... este imposibil să strănuţi cu ochii deschişi?
29. Ştiaţi că ... majoritatea maşinilor americane claxonează în nota la?
30. Ştiaţi că ... populaţia mondială de găini este aproape egală cu cea a oamenilor?
31. Ştiaţi că ... delfinii dorm cu un ochi deschis?
32. Ştiaţi că ... de fiecare dată când Beethoven se aşeza să compună muzică, îşi turna apă cu gheaţă peste cap?
33. Ştiaţi că ... limba Balenei Albastre cântăreşte mai mult decât un elefant?
34. Ştiaţi că ... un bărbat obişnuit mănâncă în jur de 50 de tone de alimente de-a lungul vieţii pentru a menţine o greutate de 80 de kg?
35. Ştiaţi că ... în 75% din familiile americane, femeile administrează banii şi plătesc taxele?
36. Ştiaţi că ... definiţia marketing-ului este reactualizată o dată la 5 ani?
37. Ştiaţi că.... cel mai mare ochi este cel al caracatiţei? Diametrul ajunge la 40-50 cm.
38. Ştiaţi că ... baobabul, care creşte în savanele africane, poate trăi şi până la 5000 de ani?
39. Ştiaţi că ... Indira Ghandi a fost fiică a unui prim ministru, mamă a unui prim ministru şi ea însăşi prim ministru?
40. Ştiaţi că ... în parlamentul britanic, care număra 650 de membri, sunt doar 400 de locuri? Cine întârzie trebuie să stea în picioare.
41. Ştiaţi că ... jocul de cărţi a fost inventat de chinezi în 1120?
42. Ştiaţi că ... o maimuţă a fost odată judecată şi condamnată pentru că fumase o ţigară în South Bend, Indiana?
43. Ştiaţi că ... în statul american Kansas este ilegal să prinzi un peşte cu mâinile goale?
44. Ştiaţi că ... pentru a putea citi hărţi, trebuie să ai ceea ce se numeşte „abilitate spaţială”, pe care majoritatea bărbaţilor o au bine dezvoltată spre deosebire de femei?
45. Ştiaţi că ... femeile rostesc 8.000 - 9.000 de cuvinte pe zi, iar un bărbat obişnuit între 2.000 şi 4.000 de cuvinte pe zi?
46. Ştiaţi că ... unele paste de dinţi conţin antigel şi majoritatea sunt toxice?
47. Ştiaţi că ... există mai multe păsări flamingo de plastic decât adevărate?
48. Ştiaţi că ... cea mai înaltă cascadă din lume este Cascada Angel din Venezuela?
49. Ştiaţi că ... numele insulelor Canare din oceanul Pacific are legătură cu căţeii şi nu cu canarii? Numele latin este INSULARIA CANARIA, care înseamană insula căţeilor.
50. Ştiaţi că ... ţânţarii au dinţi?
51. Ştiaţi că ... albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre?
52. Ştiaţi că ... cel mai rece loc permanent locuit este localitatea Oimeacov (Rusia), pe valea fluviului Indighirka, unde s-a înregistrat, în februarie 1964, temperatura minimă absolută de -71,10?
53. Ştiaţi că ... deşertul unde s-a înregistrat cea mai lungă perioadă secetoasă este Atacama, unde ploaia a revenit după 400 ani?
54. Ştiaţi că ... Neil Amstrong a păşit pe lună cu piciorul stâng? CE GLUMĂ!!!
55. Ştiaţi că ... să mănânci cu furculiţa era odinioară considerat a fi scandalos?
56. Ştiaţi că ... cea mai întrebuinţată legumă din lume este ceapa?
57. Ştiaţi că ... şerveţelele nazale au fost iniţial făcute ca bandaje în Primul Război Mondial?
58. Ştiaţi că ... mai mult de 10.000 de păsări mor în fiecare an strivindu-se de geamurile clădirilor?
59. Ştiaţi că ... bricheta a fost inventată înaintea chibriturilor?
60. Ştiaţi că ... în fiecare minut, Pământul este lovit de 6.000 de fulgere?
61. Ştiaţi că ... la naştere, crevetele este mascul, apoi, pe măsură ce creşte, devine femelă?
62. Ştiaţi că ... elefantul este singurul animal cu 4 genunchi, şi toţi urşii polari sunt stângaci.
63. Ştiaţi că ... în anul 2020, bolile mintale vor reprezenta a doua cauză de deces, se arată într-un raport al OMS din cauza poluării, alimentaţiei chimizate şi mutaţiilor genetice la plante?
64. Ştiaţi că ... în iarna anului 1932 a fost atât de frig încât cascada Niagara Falls a îngheţat complet?
65. Ştiaţi că ... 70% din oameni se tem mai mult de păianjeni decât de moarte?
66. Ştiaţi că ... cea mai lungă întrerupere de program de televiziune a avut loc în Anglia, când BBC a întrerupt difuzarea unui film cu Michey Mouse pentru a anunţa începerea celui de-al doilea Război Mondial? După 6 ani, filmul a fost reluat exact de unde a fost întrerupt.
67. Ştiaţi că ... dinţii rozătorilor nu se opresc niciodată din creştere?
68. Ştiaţi că ... 111.111.111 x 111.111.111= 12.345.678.987.654.321
69. Ştiaţi că ... fructele culese în orele de dimineaţă sau de seară sunt mult mai gustoase decât cele culese la amiază?
70. Ştiaţi că ... perlele se topesc în oţet?
71. Ştiaţi că ... lui Walt Disney îi era frică de şoareci?
72. Ştiaţi că ... primul produs ce a avut cod de bare a fost guma Wrigley's?
73. Ştiaţi că ... Montpelier, Vermont este singura capitală de stat american fără vreun McDonald's?
74. Ştiaţi că ... blugii Levi's pot fi cumpăraţi la automatele din staţiile de metrou din Paris şi că această companie a finanţat partidul communist în USA?
75. Ştiaţi că ... New York este singurul oraş din Statele Unite unde mai mult de jumătate din populaţie nu deţine o maşină?
76. Ştiaţi că ... numele renilor lui Moş Crăciun sunt: Rudolph, Dasher, Dancer, Prancer, Vixen, Comet, Cupid, Donder şi Blitzen?
77. Ştiaţi că ... pomii de Crăciun erau odinioară împodobiţi cu spumă de săpun?
78. Ştiaţi că ... măcăitul unei raţe nu produce ecou, şi nimeni nu ştie de ce?
79. Ştiaţi că ... caii comunică între ei folosind peste 100 de sunete?
80. Ştiaţi că ... broasca ţestoasă din specia Testudo Radiata trăieşte peste 200 ani?
81. Ştiaţi că ... celulele moarte ale pielii constituie aproape 60% din praful pe care îl ştergem de pe mobile?
82. Ştiaţi că ... un studiu asupra 200 000 struţi, timp de mai bine de 80 ani, nu arată nici un caz unde s-ar fi văzut vreun struţ ascuns cu capul în nisip?
83. Ştiaţi că ... pleoapele crocodilului sunt transparente, astfel încât atunci când se scufundă poate vedea prin apă?
84. Ştiaţi că ... cangurul este un animal care nu poate merge cu spatele înainte?
85. Ştiaţi că ... triunghiul lui Pasca îşi are rădăcinile în China anului 1200 când Jia Xien a realizat primele studii de acest gen?
86. Ştiaţi că ... Leonardo da Vinci a anticipat încă din anul 1491 construirea ceasului cu pendulă? Acesta a fost conceput două sute de ani mai târziu, în anul 1656, de matematicianul german Christiaan Huygens.
87. Ştiaţi că ... „sinus” şi „cosinus” au fost introduşi în limba română în 1820 de către omul de cultură român Gheorghe Lazăr?
88. Ştiaţi că ... o plăcintă se poate tăia în 8 bucăţi din 3 mişcări?
89. Ştiaţi că ... papagalii sunt unele dintre cele mai inteligente specii de păsări de pe glob?
90. Ştiaţi că ... munţii Carpaţi găzduiesc cele mai mari populaţii de lupi, urşi bruni şi linxi din Europa?
91. Ştiaţi că ... denumirea de „hamster” provine din limba germană? Cuvântul „Hamstern” înseamnă „a face provizii/a aduna”.
92. Ştiaţi că ... căscatul hipopotamului nu este un semn de adormire sau plictiseală ci este de fapt un gest ameninţător?
93. Ştiaţi că ... a existat o specie de cal care avea mărimea unei pisici de casă?
94. Ştiaţi că ... în munţii Gara-Taz (Kazahstan), într-o peşteră care se află la 160 de metri adâncime, a fost găsită o neobişnuită pădurice de brazi?
95. Ştiaţi că ... dacă ai călătorii de la un cap la altul al galaxiei noastre - Calea Lactee - cu viteza luminii, ţi-ar trebui 100.000 ani?
96. Ştiaţi că ... simţul de miros al unei furnici este la fel de puternic ca al unui câine?
97. Ştiaţi că ... scaunul electric a fost inventat de un dentist?
98. Ştiaţi că ... amprentele urşilor koala nu se pot distinge de cele umane şi pot fi confundate la locul unei crime?
99. Ştiaţi că ... întregul nume al Los Angeles este: El Pueblo de Nuestra Serona la Reina de Los Angeles de Porciuncula?
100. Ştiaţi că ... inima unei balene albastre bate doar de nouă ori pe minut?
101. Ştiaţi că ... cel mai vechi dicţionar cunoscut datează din anul 600 î.Ch.? Găsit în Mesopotamia , el e scris în akadiană, limba folosită de babilonieni.
102. Ştiaţi că ... s-au înregistrat păsări de pradă care zboară la altitudini mai mari decât Everestul (8848m)?
103. Ştiaţi că ... prima floare fosilă a fost descoperită în Colorado în anul 1953 şi are o vechime de 65 milioane de ani? Este o plantă înrudită cu ananasul numită puya.
104. Ştiaţi că ... cea mai zgomotoasă insectă este greierul African, ale cărui sunete depăşesc 100 de decibeli?
105. Ştiaţi că ... cea mai distructivă insectă cunoscută este lăcusta de deşert? Aceasta trăieşte în Africa şi Asia de Vest. Roiurile unor astfel de lăcuste nimicesc întreaga vegetaţie care le iese în cale.
106. Ştiaţi că ... prima femeie din Europa care a fumat a fost regina Caterina de Medicis, pentru că a fost convinsă de astrologi şi prezicători că tutunul îi va revigora tenul?
107. Ştiaţi că ... savanţii ruşi au descoperit, în Siberia, o salamandră cuprinsă într-o platoşă de gheaţă în urmă cu 70 de ani, care, după topirea gheţii, a revenit la viaţă?
108. Ştiaţi că ... fiecare persoană are o amprentă unică a limbii, aşa cum sunt şi cele ale degetelor?
109. Ştiaţi că ... feniletilamina produce o uşoară stare de visare şi este produsă de către creier în momentul în care doi oameni sunt îndrăgostiţi, iar aceeaşi substanţă se găseşte şi în ciocolată?
110. Ştiaţi că ... există o specie de muscă, Cephenomia, al cărei zbor depăşeşte viteza sunetului, atingând 1300 km/h?
111. Ştiaţi că ... majoritatea vacilor produc mai mult lapte când ascultă muzică?
112. Ştiaţi că ... hipopotamii au ucis mai mulţi oameni decât orice alt animal?
113. Ştiaţi că ... albinele pot fi folosite pentru a detecta minele terestre?
114. Ştiaţi că ... alunele constituie unul dintre ingredientele dinamitei?
115. Ştiaţi că ... în 1987, American Airlines a economisit 40.000$ eliminând câte o măslină din fiecare salată servită celor care stăteau la business class?
116. Ştiaţi că ... durata de viaţă a unei papile gustative este de 10 zile?
117. Ştiaţi că ... creşterea creierului se opreşte în jurul vârstei de 15 ani?
118. Ştiaţi că ... întâmplările cele mai frecvente în vise sunt: căderile, eşecurile repetate în desfăşurarea unor acţiuni, activităţi legate de locul de muncă sau de şcoală, experienţele sexuale, persoana care doarme se visează ca fiind urmărită sau atacată de cineva?
119. Ştiaţi că ... sunt necesare aproximativ 200.000 de încruntări pentru apariţia unui rid permanent deasupra sprâncenelor?
120. Ştiaţi că ... atunci când ne lovim într-un anume loc din zona cotului resimţim o durere acută? Aceasta se datorează faptului că pe aici trece nervul cubital, poziţionat de-a lungul osului humerus. Se consideră că aceasta ar fi o scurtă formă de paralizie.

Sanatate si viata lunga - la indemana oricui !

Dr. Paulo Ubiratan - Porto Alegre , Rio Grande do Sul, într-un interviu acordat televiziunii locale, a fost întrebat despre unele sfaturi pe care le-a dat totdeauna ...

 

Întrebare: Exercitiile cardiovasculare prelungesc viata?

Raspuns: Inima a fost facutã pentru a bate de un numãr de ori ... Nu-ti irosi bãtãile cu exercitii. Totul, în cele din urmã, se uzeazã. Accelerarea inimii nu vã va face sa trãiti mai mult. E ca si cum ai spune cã se poate mãri durata vietii unei masini, dacã o faceti sa meargã mai repede. Vrei sa trãiesti mai mult? Trage un pui de somn!

 

 

 

Î: Ar trebui sã mã opresc cu consumul de carne rosie si sa mãnânc mai multe fructe si legume?
R: Trebuie sã întelegi logica eficientei ... Vaca ce mãnâncã? Iarbã si porumb. Ce sunt astea? Plante. Deci, o friptura nu este nimic altceva decat un mecanism eficient de a introduce legume în corpul nostru. Vrei sa manânci niste boabe - mãnâncã pui!

 

Î: Ar trebui sã reduc consumul de alcool?
R: Categoric, nu! Vinul se face pe bazã de fructe. Brandy este distilat din vin, ceea ce înseamnã cã acesta trage apa din fructe, astfel încât sã profiti din plin din ea. Berea se face, de asemenea, din cereale. Le puteti consuma!

 

Î: Care sunt avantajele unui program regulat de exercitii fizice?
R: Filosofia mea este: dacã nu aveti nicio durere ... sunteti bine!

 

Î: Fripturile sunt daunatoare?
A: Nu m-ai ascultat! ... Astãzi alimentele sunt prajite in ulei vegetal. Acestea rãman impregnate cu ulei vegetal. Cum ar putea uleiul de plante sa fie dãunãtor?

 

I: Flexiunile ajuta la reducerea grasimii?
R: Categoric nu! Exersarea unui muschi doar il face sã creasca în dimensiune.

 

Î: Ciocolata face rau?
R: Esti nebun? E cacao! O altã legumã! Este bunã pentru a fi fericit!

 

Si tine minte: viata nu ar trebui sã fie o cãlãtorie pânã la mormânt, cu intentia de a ajunge sãnãtos acolo, cu un corp atractiv si un organism bine conservat. Mai bine apucã celãlalt drum: bere într-o mânã, chips de cartofi în cealaltã, mult sex si un organism complet uzat, pe deplin folosit, strigând cã ...

A MERITAT SA FACI CALATORIA!

 

 

Dacã a umbla inseamnã a fi sãnãtos, postasul ar fi nemuritor!

 

Balena inoatã toatã ziua, mãnancã doar peste, bea apã si totusi e TARE GRASA!

 

REMEMBER:Un iepure aleargã toatã viata si trãieste 15 ani; broasca testoasã nu aleargã NICIODATA si trãieste 150 de ani.

 

 

 

 

Andrei Plesu in Japonia

     Orice calatorie e o experienta a diversitatii. Dar foarte putine mijlocesc saltul de la diversitate la diferenta. Una e sa te misti in variatiunile multiple ale aceleiasi teme, alta este sa te simti catapultat pe o alta planeta.
Ca, de pilda, cand calatoresti in Japonia.

N-am fost niciodata in Africa, in Australia sau in Caraibe.
Pentru mine, Japonia ramine, de aceea, tot ce poate fi mai altfel, mai neasimilabil, mai "strain"..
Te poti simti strain in Indonezia, parcurgind drumul de la Jakarta la Jojakarta, asa cum se simte strain orice european "civilizat" intr-o enclava arhaica si, pe deasupra, asiatica.
Te poti simti strain in bucataria chineza, in coloritul, moravurile si inocenta americane, sau in expresia lingvistica a Ungariei vecine, din care nu poti selectiona nimic cat de cat familiar.
In Japonia insa alteritatea e radicala.

Te misti in spatiul unei alte umanitati, al unei lumi paralele.
Nimic nu seamana cu ce stii. Nici macar asemanatorul...
N-am sa fac demonstratii pretentioase, de morfologia culturii. Nu Spengler, nu Frobenius, nu Blaga... Am s-o iau de jos, de la obiceiuri curente, de la cum stai la masa si cum duci la gura, de la bai si closete.

Trebuie sa incep prin a recunoaste ca baile sunt, in mai toate hotelurile lumii, suficient de diversificate tehnic ca sa ceara, odata ce te-ai instalat, cateva momente de studiu si acomodare. Caldul si recele, cada si dusul, reglajul jetului, plus tot felul de mici ingeniozitati si nuante locale tin spiritul in alerta si produc, in faza inaugurala, accidente mai mult sau mai putin picante: te uzi, te arzi, te sperii.

Fata de ceea ce poti pati in Japonia, toate acestea sunt insa bagatele, mofturi.
Am avut parte, de pilda, intr-un hotel hiper-modern, de o experienta unica: closetul avea aspectul unui scaun de cosmonaut, cu spatar reglabil, brate late acoperite de micro-computere, beculete albastre si rosii, in perpetua scintilatie, si orificii amplasate scandalos, in cele mai amenintatoare unghiuri.
Obiectul m-a confiscat definitiv, deindata ce am intrat in baie L-am cercetat indelung, ca pe o finalitate fara scop, terorizat totusi de ideea ca scopul poate oricand sa apara, ca un imperativ categoric.
Atractia maxima o reprezentau, fireste, numeroasele butoane de pe bratele scaunului, insotite de inscriptii in japoneza.
Am reflectat cateva clipe, am evaluat riscurile si, in cele din urma m-am aruncat in necunoscut.
In fapt, necunoscutul s-a aruncat asupra mea, ca o ghionoaie isterica, ca un balaur multicefal.

Odata pornit, mecanismul functiona - ca progresul insusi - dupa legi fatale.
Intr-o clipita, intreaga baie a devenit un amplu spectacol de sunet si lumina.
Eram inconjurat de arteziene torentiale, de tipurituri si haiku-uri indescifrabile, de complexe miscari de revolutie si rotatie.
Nu doar closetul raspundea incultelor mele comenzi, ci toate robinetele incaperii, oglinzile, peretii, pardoseala.
Proportiile odaii, eclerajul, inclinatia obiectelor anexe, toate se modificau imperturbabil, sub privirile mele amarite, filtrate de incontrolabile perdele de apa.
Am simtit, impietrit ca ma indrept spre un final imprevizibil. Mi se parea ca de acest closet, de electronicul sau delir, depinde brusc soarta omenirii. Ca pot declansa cutremure, inundatii, ploi de meteoriti, glaciatiuni. Ca, poate, fara sa vreau, am dat peste misterul facerii in cea mai pura (si sordida) varianta materialist-dialectica: o stangace apasare pe butonul gresit, intr-un originar closet galactic.
Din fericire, la un moment dat, toata harmalaia a incetat.
Am stat un timp nemiscat, ca sa nu starnesc vreo recidiva, si m-am retras apoi, sfarsit, in dormitor, unde atmosfera era pasnica: numai, sub pat, o lumina spectrala, care iti lumina papucii ori de cate ori lasai picioarele sa-ti atarne perpendicular pe mocheta. S-ar zice ca fata de acest abuz tehnologic closetele traditionale sunt de o paradiziaca simplitate. Nu in Japonia..

In programul calatoriei mi-a fost introdusa, ca o favoare, ca un deliciu pitoresc, si o noapte la un foarte scump hotel traditional.
Regretatul meu amic, Theodor Enescu, pe atunci director al Muzeului National de Arta, a fost prima victima a acestui episod.
L-am pierdut, scurt, intr-una dintre toaletele aliniate langa receptie. Omul incerca sa iasa, dar ceva, un procedeu ritual, incalcarea unei anumite succesiuni a gesturilor, il tinea blocat. Cabina cu pricina includea tot felul de scule si recipiente de lemn care, printr-un sistem de scripeti, nu permiteau deschiderea usii decat dupa o anumita combinatie de miscari igienice, alternand balansul cu rasturnarea, rotirea si clatirea...

La randul meu, am incasat prima trauma cand, intrind in camera care imi era rezervata, n-am vazut decat un paralelipiped gol, fara nici o piesa de mobilier.
In mintea mea ingusta, de european rasfatat, lucrul care nu poate lipsi dintr-o asemenea camera este patul.. Intri, te intanzi putin, iti desfaci bagajul, rasfoiesti pliante s.a.m.d.
Aici nimic.
Am privit nelinistit spre batrana insotitoare care lucra pe post de "bagajist" si i-am dat de inteles, prin semne limpezi, ca nu pricep cum e cu dormitul. A scos imediat dintr-un perete o rogojina de lux, pe care, insa, s-a grabit sa o reintroduca in lacasul ei "de zi".
Am reluat, alarmat, pantomima: vreau sa ma intind acum, pe loc, chiar daca nu ma culc inca.
Nu, mi-a pantomimat, in replica, cu o blanda cruzime, interlocutoarea mea - ziua nu dormim, nu ne intindem. Ziua stam pe jos, cu picioarele incrucisate si umblam de-a busilea.

Spre seara, m-am hotarat sa cer de mancare in camera. Alesesem, mai curand la intamplare, ceva in care identificasem cuvantul "vitel". A aparut o fosta gheisa, destul de obosita si m-a invitat in baie, adica intr-o camaruta ingusta, cu o copaie de lemn patrata.
"Nu - zic - nu baie! Mancare! Vitel, care va sa zica! Papa!"
"Ba, din contra - imi semnalizeaza, cu un suras buddhist, preopinenta - mai intai baie! Papa la urma!"
Dupa cateva trecatoare accese de demnitate, cedez: intru in scaldatoarea de lemn; gheisa dupa mine! Se atine, ranjind, cu un manunchi de nuiele aromate in mana.
Refuz sa ma dezbrac, insista, nevasta-mea se intristeaza, gheisa e de neinduplecat.
Incropim, pina la urma ceva, un ritual incomplet ("interruptus?"), dupa care am dreptul sa ma asez la masa, pe jos evident, dinaintea unei portii de shabu-shabu. Asta inseamna: un platou cu felii subtiri din carne de vitel cruda si o oala cu apa in care clocotesc legume, mirodenii si branza de soia. Se ia, cu doua betigase, cate o felie de carne si se agita in fiertura din oala, pana dispare tenta de crud.
Gheisa ma asista draconic.

Primul simptom al europenitatii mele e ca nu pot agita carnea in zeama, fara s-o scap dintre betigase.
Decid, pragmatic, sa n-o mai agit, s-o tin pe loc pana vad ca s-a fiert.
Gheisa devine nervoasa: n-am voie sa cad in imobilism; carnea trebuie agitata, altfel nu se patrunde cum trebuie de miresme. De cate ori incerc sa trisez, ma priveste sever si imi sopteste militareste: "Shabu-shabu!"
Trag concluzia ca "shabu-shabu" inseamna, pur si simplu: "agit-o!", "misc-o!", "stinga-dreapta!", "hais-cea!". Cina se incheie melancolic, in insatisfactia partilor si cu perspectiva neimbietoare a unei rogojini medievale.

A sta la masa dupa tipicul samurailor presupune oricum, pentru european, mai exact pentru incheieturile lui, o incercare dura, barbateasca: fara exercitiu, pozitia in lotus sau semi-lotus e o tortura, mai ales daca se prelungeste pe toata durata unei mese: anchilozeaza picioarele, rastigneste coloana si distruge apetitul.
Mi-l amintesc, din nou, pe Toto Enescu, pe post de victima.
Fuseseram invitati sa participam impreuna la o ceremonie a ceaiului. La sfirsit, Toto, si asa chinuit de dureri osoase, avea dificultati sa recupereze postura bipeda: era ca un nod ud, de nedezlegat. L-am dus la masina sub forma de statueta de bronz, un Buddha chircit, in pozitie de rugaciune.

Un alt patit fusese Gabriel Liiceanu.
Invitat la masa de un profesor din Kyoto, specialist in Zen, a inteles repede ca are de trecut o proba grea. Trebuia sa stea cuminte cu picioarele sub el si sa manance din boluri misterioase, oferite de o oficianta care aluneca intre comeseni pe genunchi. Dupa scurt timp, filosoful roman a simtit ca pierde controlul membrelor sale inferioare. Amortite, strabatute de mii de ace, ele ii confiscau intreaga atentie si asa hartuita de insolitul bucatelor si de discursul sibilinic al interlocutorului. (Gustul valah percepe anumite supe extrem-orientale drept extract de carpe si se obisnuieste greu cu ideea ca fasolea batuta se poate freca cu zahar pentru a deveni desert). Trebuia, fireste, facut ceva! Trebuia schimbata pozitia, pastrand, totusi, aceeasi stilistica, de vreme ce a cere un scaun era exclus.
Gabriel s-a hotarat, prin urmare, sa-si adune picioarele in asa fel, incat sa-si poata sprijini sezutul pe calciie. Dupa chinuitorul "lotus" dinainte, noua postura parea mantuirea insasi. Dar numai pentru cateva minute. Calcaiele nu sunt nici ele antrenate sa suporte intreaga pagoda a corpului. In plus, o apasare disproportionata suprasolicita, in aceasta pozitie, degetele indoite ale picioarelor.. Sufocat de durere si de sudori barbare, prietenul meu a adoptat, intr-o incercare disperata de a iesi la liman, o noua atitudine, de o riscanta radicalitate: s-a asezat pur si simplu in genunchi, cu trunchiul drept, dominand - fara autoritate - fapturile gracile ale celorlalti, pentru care "lotusul" nu parea sa creeze dificultati. Scena avea, probabil, in ochii celor de fata, ceva patetic.
Liiceanu trebuie sa fi aratat ca un taran de Octav Bancila, exploatat, obidit, flamand, cazut in genunchi dupa o rascoala ratata.
Dar cat poti rezista in genunchi, daca n-ai practica zilnica a penitentei?
Mai ramasese o singura varianta. Neortodoxa, greu integrabila tabietului nipon, dar parca mai confortabila: pozitia "Lorelei". Te lasi binisor pe o parte, sprijinit intr-un cot, ca fecioara pe pajiste...
Japonezii au contemplat cu discretie tot acest program gimnastic, la capatul caruia victima a iesit din joc, lichidata. Si cotul amorteste! "Un scaun! Un regat pentru un scaun!" - striga mut fiecare madular al filosofului. Nu exista alta solutie decat abandonul. "Vai, ce gradina frumoasa aveti!" - a gemut Gabriel iluminat si, ridicandu-se, a pornit, tam-nesam, s-o viziteze, lasandu-si amfitrionii cu lingura la gura, intre doua imbucaturi.

Am facut o experienta asemanatoare cativa ani mai tirziu, cu acelasi profesor, de-a lungul aceleiasi ceremonii culinare.
Prevenit, am incercat sa rezist pana la capat, cu pretul unei perfecte obnubilari intelectuale.
Nu stiu nici pana azi ce mi s-a spus in timpul dejunului.
Ceea ce, de altfel, seamana cu o clasica experienta Zen. Ca disciplina spirituala, Zen e arta de a sta, de a sta cum trebuie, asa incat corpul tau, duhul tau, lumea din jurul tau si universul intreg sa intre in ordine. Esential in acest efort e ca crisparea efortului, efortul ca program, sa lipseasca.
Constiinta trebuie eliberata de rationalitate si de premeditare.
In cazul nostru, al lui Gabriel si al meu, doi calatori din Far East-ul european, esecul era perfect. Reusisem sa stam prost, cu ochii scosi de efort, constienti de neputinta noastra si incercand sa o dominam rational. Facusem totul pe dos. Buddhismul Zen ne da insa voie sa spunem ca e si aceasta o cale. Calea romaneasca: stai stramb si judeci drept. Stai cum da Dumnezeu! Stai cum poti! Asta-i situatia! In definitiv, nici japonezii astia, care pot sta ceasuri intregi incremeniti in proiect, nu sunt in regula.. Sa se mai miste si ei nitel, sa dea semne de viata.
Vorba gheisei mele: "Shabu-shabu!"




Material primit pe mail.