E timpul să plecați…

E timpul să plecați, cât nu e prea târziu,
Pân’ n-o simți săracul că-i jupuit de viu.
I-ați inșelat credința vânzându-vă pe-un leu,
Nu vă forțați norocul… ferească Dumnezeu…

Cu toată bunătatea din sufletu-i flămând,
E și el ca și voi, tot muritor de rând…
Și el are răbdare… și-același Dumnezeu,
Dar nu-ntreceti măsura punându-i greu pe greu.

E timpul să plecați, v-am suportat destul.
De-atâtea vorbe goale poporul e sătul.
Se-aude din morminte blestemul lui Brucan,
A expirat sorocul… și-a expirat în van.

Ați stat la cârma țării de douăzeci de ani,
Ne-ați luat pământuri, case, ne-ați jecmănit de bani.
De fiecare dată venind cu gura mare
Că vreți o altă viată, că vă doriți schimbare…

Schimbare v-ați dorit, schimbare vrem și noi,
Schimbare nu înseamnă… tot voi, în loc de voi.
Mai sunt în talpa tării voinici cu-nvătătură,
Nu gângăviți ca voi… și plini de incultură.

Uitați-vă în jur, vă place ce-ați făcut ?
De la păduri la fabrici pe toate le-ați vândut,
Să vă clădiți palate, cu iz de pușcărie,
Sunteți mai râu ca chelul de-i trebuia tichie.

Cu paznici pe la porți, de cine vă e teamă ?
Cine mai credeți voi că vă mai ia în seamă ?
Nu sunteți Dumnezei, nici zeii din Olimp,
Dar nu întindeți coarda… plecați cât mai e timp.

Ieșiți și voi puțin prin lumea aia bună,
Ca să simțiți și voi cum euro se-adună.
În lumea aia-a voastră, cea plină de rahat,
La care ne-ați vândut și ne-ați îngenuncheat.

În care obligați ne ducem sărăcia
Ca voi să puneți ghiara ușor pe România.
Ne mor copii acasă din dorul de părinți,
Iar voi ne vindeți tara, ca Iuda-n, doi arginți.

De-o jumătat’ de viată vă tot plătim simbrie,
Cealaltă jumătate ne-ați dat-o-n datorie,
Și-n timp ce noi plătim… voi huzuriți ca zbirii,
Ați dus sărmana tară la limita pieirii.

E timpul să plecați, lăsați-ne pe noi…
Destinul prost să fie… dar nu făcut de voi.
Voi știți să locuiți doar în afara legii,
Să adunați prin furt averi și privilegii.

V-am acceptat prea mult, ce ironia sorții,
Pe voi, ce-ați luat… și revoluția și morții.
Doar nu cumva vă vreți istoriei eroi,
S-ar rușina, sunt sigur, istoria cu voi.

Iar voi, clevetitorii, pe screen sau cu condeie,
Ce-ați tot suflat în foc, când ei v-au dat scânteie,
Treziți-vă, e timpul, cu toți, această tară
S-o scoatem din rușine, din ură și ocară.





Autor: Bunget Marin

Organigrama - de actualitate

PATRONUL

De obicei, un tip care a furat ceva de la stat. A făcut chestia asta şi a avut noroc să fie printre primii.
Acum are succes şi bani şi angajeaza un director executiv să îi conducă businessul.


DIRECTORUL

A fost ales pe baza unui criteriu sănătos: este ruda cuiva care poate ajuta afacerea.
Vărul lui lucrează la Ministerul X sau la Compania Y. Prin conexiunea asta poate aduce comenzi pentru firmă. Că nu are experienţă în management sau nu întelege businessul sunt detalii nesemnificative.
Toată lumea îl urăşte, pentru ca nu ştie să se comporte cu oamenii.
Angajează oameni la fel de nepricepuţi ca el.
Cumpără un server de 200 milioane, dar se zgârceşte să plătească 200 Euro pentru cineva care să îl pună pe picioare.
Îşi cumpără o maşină mare şi o zgârie în parcarea firmei, parcare trasată tot de el pe principiul "lasă bă că avem loc".
Îşi ia rolul foarte în serios, modifică bugetele departamentelor şi mută oamenii de colo. .. Închide uşa biroului când urlă patronul la el.
Îşi cumpăra computer ultra-perfomant şi refuză cererile de achiziţii pentru harduri si tastaturi pentru computerele angajaţilor.
După doi ani, când a învăţat businessul bine, concediază angajaţii care au fost martori la chiflele sale şi angajează juniori uşor impresionabili.


ECHIPA DE VÂNZARI

Se cred cei mai mari şi mai tari din firmă şi la orice răspund cu "dacă nu aducem noi comenzi, firma moare".
Cel puţin jumătate din ei se văd mai inteligenţi decât directorul şi ar vrea să îi ia locul, dar nu au curajul necesar să îl conteste pe faţă, aşa că se mulţumesc să îl sape pe la „bericile cu colegii” de suferinţă.
De multe ori nu ştiu ce vând, încurcă comenzile, trimit specificaţiile aiurea şi apoi dau vina pe muncitori că lucrează prost şi că ei nu pot face vânzări în condiţiile astea.
Consideră că e de datoria lor să plece din firmă cu toate informaţiile posibile, pentru că, şi aici citez, "sunt clienţii mei".


CONTABILELE

Sunt nişte doamne nesatisfăcute de ani de zile.
Şi asta înseamnă că orice problema ai avea, ele sunt ocupate.
La ce îţi trebuie adeverinţa? Ete na, trebuia să vii să mă deranjezi. Tu nu ştii că am treabă?
Chiar dacă au predat bilanţul de 2 zile, ele oricum au foarte mult de muncă, pentru că solitaire nu se joacă singur.
Odată trecute de 40, ori sunt foarte blazate şi nervoase, ori se distrează de rup barurile....


IT-ul.

Orice ar face, trebuie să îţi dea de înţeles că eşti cel mai prost din firmă.
De aceea el are parola de administrator, pentru că tu eşti un netrebnic care nu ştie nimic şi nu merită să se afle în prezenţa lui.
Când nu rupe banda firmei cu „pornache”, joacă un joc online sau se plânge pe forumuri de geeks că este muncit ca un sclav.
Abia aşteaptă să îl întrebe directorul ce poate face să oprească scurgerea de informaţii din firmă ca să poată instala radmin şi să se distreze.


MAGAZIONERUL

Este foarte plictisit şi enervat de fiecare dată când ai treaba cu el.
Dacă îndrăzneşti să îi sugerezi să se grăbeasca, îţi răbufneşte în nas că el e şef peste magazie şi îţi dă ce vrea şi dacă are el chef.
Tremură în faţa directorilor şi se dă cocoş în faţa şoferilor şi a femeii de serviciu.


ȘOFERII

Ei urăsc pe toata lumea, în mod egal şi din principiu.
Scopul lor în viaţă e să îşi ia telefoane şi să se plângă că trebuie să muncească în fiecare zi. Au mereu lucruri mai importante de făcut şi serviciul îi cam încurca.
Cel puţin unul visează să ajungă la vânzări sau să conducă o firmă, pentru că el ştie ce e în neregulă, şi le împărtăşeşte asta colegilor în timp ce stau la mici la munte pe benzina şi pe maşina firmei.


FEMEIA DE SERVICIU 

Ea e supărată că trebuie să facă curat şi cafele.
Nu înţelege de ce trebuie tocmai ea să dea cu mătura sau cu mopul sau de ce trebuie ea să ştie când nu mai e hârtie la baie.
Le urăşte pe curvele de la vânzări şi de la marketing, dar se dă bine pe lângă ele pentru că are o fata care are nevoie de serviciu.


SECRETARA

Scopul ei în viaţă e să se aboneze cu mailul
http://us.mc1603.mail.yahoo.com/mc/compose?to=office@firma......la site-urile de bancuri şi de porcărele.
Nu ştie niciodată nimic.
Nu are chef să se ducă la director în birou, nu are chef să îi facă legătura cu furnizorul X. Visează să ajungă la vânzări sau la marketing, pe care le consideră joburi mai uşoare decât ceea ce face ea, şi, când ajunge, se poartă mizerabil cu secretara.


MUNCITORII

Ăştia sunt urâţi de toata lumea şi toate se sparg în capul lor. Jumătate nu au chef de muncă, restul o fac in dorul lelii, de teamă să nu fie concediaţi, pentru că au rate şi copii.
Urăsc şoferii pentru că stau toata ziua în maşină în timp ce ei muncesc, pe curvele de la vânzări, pentru că stau toată ziua pe scaun şi au salariu mai mare, pe director că nu angajează mai mulţi oameni, ca să poată dormi şi ei la serviciu câteva ore.
Nu pleacă din firmă decât daţi afară şi le e lene să gâdească un pic.


AMANTELE

Sunt prezente peste tot, în funcţie de ale cui sunt.
Amanta magazionerului e femeie de serviciu, amanta şoferului e secretară, amanta şefului e la marketing...
Se ştiu care sunt în firmă şi sunt urâte de toată lumea, deşi toţi se poartă frumos cu ele... Visul lor e să se integreze cât mai bine în colectiv, să aibă impresia că şi ele contribuie cu ceva, în speranţa ca vor fi invitate la ieşiri în club de colegele de departament.
În momentele post-coitum varsă amantului tot ce ştiu şi sugerează cine ar trebui dat afară. E singura care zâmbeşte sau are o mimă inocentă atunci când directorul ţipă la toată lumea.




Material primit pe mail.

Istoria Salamului de Sibiu

   

     Povestea salamului de Sibiu incepe, ca orice poveste, cu "A fost  odata"…
   
Asadar, a fost odata un italian pe nume Filippo Dozzi. Era un om mandru si harnic, dornic sa-si faca un rost. Fiind de profesie pietrar se stabileste impreuna cu sotia sa, in jurul anului 1885, la cariera de piatra de la Piatra Arsa din fostul catun Poiana Tapului.

I-a placut tare mult zona, poate si pentru ca ii amintea de meleagurile unde copilarise, Frisanco-Udine. Pe langa meseria de pietrar Fillipo Dozzi avea si darul de a amesteca carnurile si mirodeniile, fiind un priceput “salamar”. Acest har il capatase de la stramosii italieni, deschizatorii de drumuri in arta prepararii salamurilor crude-uscate.

Vazand ca in Sinaia conditiile climaterice sunt favorabile producerii salamului crud-uscat, cu termen de maturare foarte lung si cu garantie de luni de zile, se hotaraste sa cumpere in 1910 o cladire care adapostea un restaurant, un depozit de vinuri si un hotel.
In aceasta cladire fondeaza “Intreprinderea individuala “Filippo Dozzi”. Aici a inceput fabricarea salamului de Sibiu, care a ajuns foarte curand pe mesele cele mai simandicoase, fiind considerat, de la bun inceput, un produs de lux.

In primii ani fabrica a avut o activitate restransa, care s-a extins pe masura ce s-a acumulat capital. Prin 1938, de exemplu, se produceau deja aproape 100 tone de salam de Sibiu.

 Dupa moartea sa, in anul 1943, Fillipo Dozzi lasa in grija fiilor sai Antonio si Giuseppe secretul fabricarii Salamului de  Sibiu, iar ei continua munca tatalui lor, pana la nationalizare.


De unde numele de "Salam Sibiu"?

Plaiul Prahovei, care mai tarziu in secolul XX, va fi cunoscut sub numele Valea Prahovei, un adevarat „spatiu mioritic”, cuprindea cinci perle montane apreciate astazi: Sinaia, Poiana Tapului, Azuga, Busteni si Predeal.

Trecatoarea Vaii Prahovei greu accesibila era permanent amenintata de cetele de talhari ce jefuiau negustorii sasi, unguri, secui si austrieci, care necunoscand primejdia se incumetau sa treaca spre Bucuresti - unde vindeau marfurile, riscandu-si chiar viata.

Dar trecatorile traditionale, pazite de putere si cu vami oficiale, ce legau Transilvania de Tara Romaneasca, erau pe Valea Teleajenului, cu iesire la Sacele, pe Valea Dambovitei, cu vami la Rucar si Bran spre Brasov si pe Valea Oltului si cu vama la Turnu Rosu spre Sibiu.

Instaurarea monarhiei constitutionale in Romania in 1866 a fost o binecuvantare pentru tara. Noul principe Carol de Hohenzollern, devenind rege la 1881, era hotarat sa modernizeze tara. Au inceput lucrarile de construire a drumului rutier pietruit si asfaltat de la Comarnic pana la Predeal, granita vremelnica cu Austro-Ungaria.
O mare realizare a fost inaugurarea caii ferate Bucuresti - Sinaia - Busteni - Azuga - Predeal, in 1879, facand legatura cu vama Sibiului.

Dozzi incepe sa vanda cu denumirea de “Salam de Iarna”, iar pe stampila de export aplicata pe documentele ce insoteau marfa era inscriptionata “Vama Sibiu” intrucat aceasta era folosita pentru a intra pe teritoriul austro-ungar. Deoarece in Ungaria existau fabrici concurente care produceau un salam asemanator cu cel produs de Dozzi, existau si restrictii privitoare la tranzitarea transporturilor de salam romanesc pe teritoriul Ungariei.

Numai Ministerului Agriculturii al Ungariei putea inlesni trecerea salamului romanesc catre alte piete.
Astfel in comenzile venite de la partenerii externi numele produsului devine mai intai “Salam din vama Sibiu”, pentru ca mai apoi sa fie numit “Salam Sibiu”.
Denumirea de “Salam de Iarna” se mai pastreaza doar pe teritoriul Romaniei.

Mare parte din lucratorii fabricii erau permanenti, dar existau si lucratori sezonieri. Cei permanenti erau in mare parte de origine italiana, proveniti din Udine, localitatile Friscano si Pinzano, iar altii locuiau in zonele Sinaia, Poiana Tapului, Comarnic, Busteni, Tesila. Muncitorii sezonieri proveneau in special din judetele Sibiu si Trei Scaune (azi Jud. Covasna).

Denumirea de “Salam Sibiu” apare inca din anii `30 in scrisorile de comanda ale diversilor clienti din toata tara. Unul din clientii fideli ai fabricii Dozzi era furnizorul casei regale (considerat „ Prima Fabrica de Salam si
Mezeluri Fine”, premiata cu medalii de aur si Grand Prix).


Mostenirea lui Dozzi - secretul fabricarii salamului de Sibiu intre legenda si adevar

Aerul de munte, mireasma padurii de conifere, aroma fumului de lemn de esenta tare….poate ca sunt cateva din secretele pe care Dozzi le-a descoperit si care l-au ajutat sa produca acest salam care dainuieste de un secol. In Sinaia, conditiile climaterice erau proprii desfasurarii procesului de productie. In acea perioada erau necesare aproximativ 6-9 luni pentru incheierea maturarii, de aceea, acest produs era greu de gasit si era exclusiv destinat meselor oamenilor instariti.

Astazi, in fabrica Salsi Sinaia, faza de uscare-maturare se desfasoara in depozite moderne, automatizate, iar timpul de maturare s-a redus considerabil, acum fiind necesare doar 3 luni pentru ca produsul sa fie gata de consum.

Foarte multa lume traieste cu ideea ca Salamul de Sibiu se face cu carne de cal. Salamul de Sibiu contine carne de porc si slanina tare, alaturi de sare, piper, usturoi si alte mirodenii cu rol in dezvoltarea aromei binecunoscute a produsului. Totusi orice “legenda” are  un sambure de adevar.

La inceputuri se foloseau intestine de cal in care se umpleau „rudele” de salam de calibru mai mare. Mațele de cal ajutau si la dezvoltarea mucegaiului. Astazi se folosesc membrane speciale care participa si ele la optimizarea procesului tehnologic.

 Ca si acum un veac, afumarea produselor se face numai cu fum de lemn de fag, care asigura o aroma deosebita, specifica acestui salam.
Salamul de Sibiu face parte din categoria salamurilor crude-uscate care in cursul procesului tehnologic nu sufera tratamente termice (cum ar fi fierberea), maturarea lor facandu-se pe seama mucegaiului cu care este „innobilat” salamul. Acest mucegai ajuta la conservarea produsului, dar mai ales ii da aroma, gustul si culoarea specifice si, in acelasi timp, unice ale produsului.

Sfaturi:
Ca sa simtiti din plin gustul salamului de Sibiu, taiati-l in felii cat mai subtiri. Taiat in felii groase isi pierde savoarea.
Cea mai simpla reteta: sandvis din paine prajita, unsa cu unt, cu felii de Salam de Sibiu.


Un salam cu renume...

 Cine nu a auzit de Salamul de Sibiu? A fost apreciat de catre români inca de  la inceputul aparitiei acestuia, fiecare român si-l dorea sa-l aiba pe masa macar de sarbatori. Din pacate dupa anii 1970 produsul s-a gasit din ce in ce mai putin pe piata romaneasca din cauza exportului masiv impus de regimul  comunist.

Primele livrari peste hotare de Salam de Sibiu s-au realizat inca din anii `50. Pana in anul 1989 se ajunsese la un export de 40-50 tone lunar in Austria, RFG, Cehoslovacia, Israel, Belgia, Suedia si URSS.

Datorita succesului sau, atat pe piata nationala, cat si la export, productia salamului de Sibiu s-a extins in diferite zone ale tarii. In perioada regimului comunist, in anii 1975-1976, s-au infiintat si alte fabrici care produceau salamul de Sibiu. La Sinaia au venit muncitori din Salonta si Bacau pentru specializare privind
tehnica de producere a salamului crud-uscat cu mucegai Sibiu.
In prezent exista 6 producatori recunoscuti in Romania. Toti acesti producatori mentin vechile specificatii
tehnice si reteta originala.

 In Europa salamurile crude-uscate sunt cunoscute de mult timp. In Italia exista un produs similar salamului de Sibiu care contine si carne de vita pe langa cea de porc. A inceput fabricarea in cantitati mari si în SUA, in
ultimii 25 de ani, in timp ce in Asia si Africa acest tip de produs este necunoscut, lucru probabil datorat, în mare masura climei, dar si religiei musulmane care nu permite consumul de carne de porc.



Material primit pe mail. Autor necunoscut.

Ce nu știai despre borș

        Ciorba traditionala romaneasca dreasa cu bors este un deliciu. Dar ingredientul magic pentru acrit are si o multime de beneficii pentru sanatate.  Borsul este recunoscut pentru marea lui calitate de a inlatura simptomele mahmurelii. Te scapa de ameteala, dureri de cap, senzatia de voma, tremuratul mainilor, starile de slabiciune si reda acuitatea simturilor. Dar, putini stiu ca borsul preparat in casa este un remediu pentru astm, bronsita, oboseala cronica, diabet, boli cardiace, insomnii, artrita, boli ale sistemului nervos, probleme hepatice sau renale si chiar alcoolism. Evita sa cumperi bors din comert, chiar daca gustul este asemanator. Poate contine aditivi alimentari periculosi.

MINERALE SI VITAMINE
Borsul este un tonic natural ce are la baza procesul de fermentatie a taratelor de grau, secara sau sfecla de zahar. Cel mai cunoscut este borsul din tarate de grau, bogat in vitamine din complexul B (B1, B2, B6, B12), vitamina PP, C, calciu, magneziu, sodiu, iod, fosfor, crom, zinc si seleniu. Specialistii in nutritie recomanda cura cu bors pentru revigorarea intregului organism.

Daca vrei sa capeti mai multa energie, bea cate o cana cu bors de trei ori pe zi, cu un sfert de ora inaintea fiecarei mese principale, timp de 20 de zile. Dupa o pauza de o saptamana, poti repeta tratamentul. Pe de alta parte, borsul este excelent pentru detoxifiere.

In urma procesului de fermentatie, borsul dobandeste si o serie de enzime. Pentru o cura de detoxifiere, se bea cate o cana de bors (250 ml) pe zi, timp de 10 zile. Tratamentul se poate urma de doua ori pe an, toamna si primavara.

Daca ai nevoie sa-ti reglezi nivelul glicemiei, consuma o cana cu bors la fiecare masa, timp de cel putin o luna de zile. Problemele cu ficatul sau bila se trateaza cu o cana de bors pe stomacul gol, cu 15 minute inainte de masa. Pentru a fi mai eficient, adauga si o jumatatate de lingurita de pelin.

Cei care sufera de afectiuni pulmonare se refac mai usor daca, in loc de apa, consuma in fiecare zi un litru de bors amestecat cu 250 ml de infuzie de soc. Infuzia se prepara din doua lingurite de flori uscate si o cana de apa clocotita. Poti sa indulcesti solutia cu putina miere. Urmeaza tratamentul timp de cel putin doua luni. In cazuri mai grave, terapia se poate prelungi alte doua saptamani.


O LICOARE AUTOHTONA
Borsul este binecunoscut in Rusia si Romania, mai putin in Occident. A aparut ca o varianta a unei vechi bauturi rusesti, cvasul. Borsul nu are alcool si nici dioxid de carbon. Este un lichid dietetic, contine 7,7 kilocalorii la 100 ml si foarte putine grasimi.
 In Bucovina, inainte de intrarea in post, toate vasele si tacamurile sunt clatite cu bors si apoi binecuvantate, pentru ca borsul este considerat si un bun dezinfectant. Cauta chiar astazi instructiunile pentru facut bors si incearca sa-ti prepari singura licoarea vindecatoare. Este foarte simplu.


BORSUL, BUN LA SLABIT!
Daca vrei sa slabesti, consuma timp de o saptamana un amestec din : 500 ml de bors, 2 litri de apa, zeama de la o lamaie si trei linguri de miere. Amesteca toate ingredientele pana obtii o solutie omogena. Apoi, pune-o in sticle si pastreaz-o la temperatura camerei pana a doua zi. Consuma cei aproape trei litri de solutie pe parcursul unei zile. Efectele asupra siluetei sunt rapide!

Borsul are efecte pozitive si asupra migrenelor de tot felul, nu doar asupra celor provocate de alcool. Pentru a scapa de durerile de cap, consuma zilnic un litru de bors. Asociaza cu iesiri mai dese in aer liber si efectul este garantat.

Extern, se foloseste in cosmetica, pentru catifelarea si hidratarea tenului. Se aplica sub forma de comprese, dupa care se clateste cu apa calduta.