Remediu homeopatic pentru .. mintea noastră!

   Poate că există în viaţa ta acum o situaţie sau o relaţie care te agasează, te stresează, te înnebuneşte, îţi creează frică sau nemulţumire, enervare sau îndoială continuă. Poate că ceva merge cu dificultate, poate că ţi se pare că ceva este fără ieşire sau că altceva nu poate fi niciodată schimbat.
Oricare ar fi situaţia ta, efectul constant este acesta: "te necăjeşte, te stoarce de energie, te pune la colţul vieţii şi te face să dormi cu un singur ochi închis”...
Dacă ţi se întîmplă ceva de genul acesta, începe prin a vedea exact în omul sau situaţia dificilă pastila cea mai puternică pentru vindecarea ta. Ea îţi cere să schimbi exact ceea ce simţi în acel moment. Ceea ce gîndeşti şi ceea ce crezi că te înspăimîntă.
Pastila pe care ne-o furnizează experienţa de viaţă este ca şi un remediu homeopatic; o doză mică de supărare care izvorăşte dintr-o situaţie de viaţă trezeşte în noi un program amplu de supărare. Momentul în care facem din ţînţar armăsar este şi momentul simbolic al înghiţirii pastilei vindecătoare.

Esenţa pastilei numită situaţie dificilă de viaţă constă în momentul în care devenim conştienţi de faptul că ne descrie cauza bolii. Cauza situaţiei pe care o trăim. Puterea de vindecare se află la îndemîna noastră şi constă în schimbarea conştientă a gîndurilor prin care definim situaţia noastră.
Dacă suntem certaţi cu o fiinţă apropiată, iubită, vom fi tentaţi să gîndim cît este ea de vinovată pentru nefericirea pe care o simţim în acel moment. Ne amintim din istoria antică a experienţei despre cum a spart farfuria la nuntă şi despre cum ne-a spus nu ştiu ce cuvînt în public. Mintea ne înghionteşte să-i creăm celuilalt o imagine prin care ne arată că.. avem dreptate. Celălalt este vinovat. Sau noi suntem vinovaţi...
Ceea ce gîndim în timpul derulării situaţiei dificile de viaţă trebuie să fie în atenţia noastră, dar nu pentru a găsi argumente care să ne confirme dreptatea, cît pentru a ne modifica modul de a vedea persoana, situaţia sau pe noi înşine. Căci gîndurile şi sentimentele negative care evoluează în interiorul nostru în timpul oricărui eveniment de viaţă descriu precis gîndurile şi sentimentele care au creat evenimentul.

Dacă - de exemplu – ne plîngem continuu în sinea noastră că nu avem bani, iar situaţia noastră materială este aceasta cu adevărat – pastila se ascunde chiar în boala însăşi, ca şi cauza bolii. Plînsul nostru este cauza lipsurilor financiare, iar remediul este acela de a înceta din plîns. A observa ce anume avem, a ne mulţumi cu ce avem, a ne comporta, apoi, ca şi cum am avea.
Vindecarea la acest nivel este un proces, nu o pastiluţă fermecată. Procesul constă în a exersa zi de zi schimbarea noastră la nivel mental, iar rugăciunea “dă-mi, Domane, gînduri curate pentru acest om sau pentru mine însumi” poate face minuni.
Schimbarea afirmaţiilor mentale, în primul rînd prin apelul la rugăciune (iar în situaţiile foarte dificile acest apel este esenţial) ajută, pansează şi modifică starea noastră interioară, dar şi pe aceea exterioară.
Poate nu se întîmplă imediat, dar nici pastilele nu iau durerea imediat. Munca noastră cu propria minte devine însă, o pastilă homeopatică viguroasă şi vindecătoare, cu acţiune mai lentă, dar puternică şi fără efecte adverse sau secundare.
În mintea noastră şi în trăirile interioare pozitive se află marele secret al vindecării pe toate dimensiunile omeneşti; fizic, mental, emoţional, dar şi în viaţa de zi cu zi.



Autor: Maria Timuc

Copacul din fereastră...

   

Acum 4 ore mi-au lăsat fereastra goală de suflet...
Au tăiat copacul care înflorea în fiecare vară, copacul meu... şi tristeţea sfîşietoare după ce a fost şi niciodată nu va mai fi, dupa florile mici, albe, ca de iasomie, ce nu vor mai înflori niciodată, îmi seacă sufletul...

Nu ştiu daca noi, oamenii putem fi prieteni / iubiţi cu înţelegerea şi acceptarea deplină a celuilalt.
Din experienţa mea de o viaţă, aş zice că nu putem.
Avem aşteptări de la prieteni, precum şi ei aşteaptă ceva de la noi.
Suntem dezamăgiţi şi dezamăgim la rîndul nostru.
Posesivi, din instinct, vrem să fim unici, noi în viaţa lor, precum vor şi ei să fie unici în viaţa noastră.

Copacul nu aştepta nimic de la mine. Eu nu aşteptam nimic de la el.
Tăceam împreună.
Deschideam fereastra în dimineţile de vară şi soarele venea filtrat prin frunzele lui.
Îmi dăruia blînd o altfel de lumină, o dimineaţă cum numai el ştia să-mi dăruiască.
Eu îmi beam cafeaua şi fumam liniştită, apărată de crengile lui în faţa invazei solare.
Ploua uneori şi ploaia era colorată în verde, privită printre frunzele lui înrourate.
Era iarnă şi el era gol, cenuşiu, trist. Ca şi mine iarna...
Nu mi-a cerut niciodată să nu mă uit la alţi copaci.
Nu i-am pretins niciodată să filtreze soarele doar pentru mine.

De aceea relaţia noastră a fost perfectă. Pentru că nu ceream nimic unul de la altul.
Ne bucuram doar, pur şi simplu, în tăcere.
Fiecare închis în bucuria lui şi fiecare bucurîndu-se de prezenţa tăcută a celuilalt.

De am putea învăţa, noi, oamenii, cum să ne bucurăm de celălalt, fără să-i cerem nimic.
Să fim bucuroşi doar fiindcă există. Atît.

De-aş putea învăţa asta măcar acum...




 Publicat de Luminita Sorega / luminita2007.blogspot

De sezon

Din ciclul: Cum sa înțelegem femeile!

Când un bărbat se declară pregătit să preia prepararea grătarului, se declanşează următoarea serie de evenimente:

1) femeia cumpară mâncarea
2) femeia face salata, pregăteşte legumele şi ... desertul
3) femeia pregateşte carnea pentru grătar, o aşează pe o tavă, împreună cu toate celelalte ustensile necesare şi o duce afară, unde bărbatul stă deja aşezat cu o bere în mână în faţa grătarului si ține speech-uri importante despre subiecte (ne)importante

Aici vine punctul cel mai important al întregii acţiuni:
4) BARBATUL AŞEAZĂ CARNEA PE GRĂTAR !

urmeaza apoi mai multe activitati de rutina (ne)importante

5) femeia aduce farfuriile şi tacâmurile afară
6) femeia informează bărbatul că arde carnea
7) el îi mulțumeşte pentru această informaţie importantă şi mai comandă încă o bere, în timp ce se ocupă conversând de situaţia de urgenţă

Şi apoi încă un punct foarte important!
8) BĂRBATUL IA CARNEA DE PE GRĂTAR ŞI O DĂ FEMEII !

urmeaza din nou rutina:

9) femeia aranjează farfuriile, salata, pâinea, tacâmurile, şerveţelele şi sosurile şi aduce totul afară pe masă.
10) După masă, femeia eliberează masa, o curăţa, spală vasele...

Şi din nou, foarte important!!!:
11) TOŢI ÎL LAUDĂ PE BĂRBAT PENTRU CALITĂŢILE LUI ÎN ARTA GĂTITULUI ŞI ÎI MULŢUMESC PENTRU MÂNCAREA DELICIOASĂ !

12) Bărbatul o întreaba pe femeie cum i-a plăcut faptul că nu a fost nevoită să gătească (???!!!) şi când surprins observă că ea e cam supărată, ajunge la concluzia că pe femei nu le poţi intelege si satisface oricum niciodată.

Sistemul de punctaj al femeii

In relatia cu o femeie o singura regula e valabila: sa o faci fericita!
Daca ii faci pe plac, castigi puncte.
Daca faci ceva ce nu ii place, pierzi puncte.
Nu primesti nici un punct pentru ceva la care se asteapta.
Cu parere de rau, astea sunt regulile.
Iata un scurt ghid al sistemului de punctare:


1. INDATORIRI OBISNUITE

- Faci patul (+1)
- Faci patul, dar uiti pernuta decorativa (-1)
- Asezi patura peste cearseaful mototolit (-2)
- Iesi sa cumperi ceva pentru ea (+5)
    ... pe ploaie (+8)
    ... dar te intorci cu bere (-5)
- Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea (+1)
- Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, dar nu era nimic (0)
- Te scoli din cauza unui zgomot suspect noaptea, si era ceva (+5)
    ... ii tragi intrusului una cu facaletul (+10)
    ... era catelul ei (-20)


2. EVENIMENTE SOCIALE

- Stai alaturi de ea tot timpul petrecerii (0)
- Stai alaturi de ea un timp, dupa care intri in discutie cu o colega (-2)
    ... pe colega o cheama Tina (-10)
    ... Tina, dansatoarea (-20)
    ... Tina are silicoane (-80)


3. ANIVERSARI

- O scoti la cina (+2)
- O scoti la cina si nu este la fast-food (+3)
- Ok, e fast-food (-2)


4. SEARA IN ORAS

- O scoti la film (+1)
- O scoti la un film care ii place ei (+3)
- O scoti la un film care nu-ti place (+6)
- O scoti la un film care iti place tie (-2)
    ... se numeste "Robocop" (-3)
    ... ai mintit ca era un film de dragoste sau despre orfani (-15)


5. CONDITIA FIZICA

- Ai facut burta (-15)
- Ai facut burta, dar te antrenezi sa iti revii (+10)
- Ai facut burta si treci la camasi si pantaloni mai largi (-30)
- Spui: "Nu conteaza, si tu ai" (-800)

6. MAREA INTREBARE

- Ea intreaba: "M-am ingrasat?" (-5) [Da, pierzi puncte indiferent de raspuns]
    ... eziti cu raspunsul (-10)
    ... raspunzi: "Unde?" (-35)
    ... orice alt raspuns (-20)


7. COMUNICARE

- Cand vorbeste despre problemele ei, te arati interesat (0)
    ... asculti peste 30 minute (+50)
    ... asculti peste 30 minute, fara sa te uiti la TV (+500)
    ... ea isi da seama ca de fapt ai adormit (-400)

Cine e inginerii si ce vrea ei?

Acest text este un pamflet si trebuie tratat ca atare!

      A trecut ceva vreme de când un tip care-si extrage inspiratia si verva din plicul cu praf alb, raspunzând totodata la numele de "Gheorghe, Andrei Gheorghe", declara ca inginerii nu pot fi considerati intelectuali. Suficienta vreme pentru a ma calma.
Din pacate, un recent articol de presa (când am sa gasesc referinta am sa o trec în aceasta paranteza) separa iar intelectualii de ingineri, cu precizia unei lopeti tâind o brazda într-o groapa de balegar. Autorii articolului spun, nici mai mult nici mai putin, ca PSD este un partid al inginerilor, pe când bravele noastre forte de dreapta ar fi predominant umaniste (cât pot fi de umanisti avocatii). Ma rog, afirmatia nu e atât de jignitoare pe cât este de falsa. Ce m-a enervat însa este ca in articol au fost grupate câteva pareri ale unor persoane suficient de cunoscute, niciunul nu are vreo legatura cu profesia de inginer, care încercau sa explice aceasta polarizare.
Printre platitudini specific umaniste, s-a ridicat la suprafata (de fapt s-a ridicat mirosul) o caracterizare emisa de balena societatii civile românesti, Alina Muget Pipi-Pipi.
O definitie concisa, emisa, probabil, între doua cotlete de porc: inginerii sunt tehnicienii lui Ceausescu. Sau cam asa ceva.
Deci inginerii nu sunt intelectuali, inginerii sunt PSD-isti, pentru ca de fapt ei sunt tehnicienii lui Ceausescu. În mod normal, aici ar trebui sa bag o tirada asupra utilitatii inginerului în societate, sa-i sugerez doamnei Pipi-pipi sa renunte la computerul pe care îsi scrie emanatiile (nu sunt sigur ca foloseste asa ceva, totusi), sau sa-i sugerez ca ar fi cu vreo doua sute de kilograme mai slaba daca ar merge pe jos în loc sa foloseasca masini sau alte mijloace de transport, sau ca în lipsa inginerilor ea ar trebui sa stea afara în frig, neîncapând pe gura pesterii. Dar nu vreau sa spun aceste lucruri, pentru ca sunt prea simtit.
În schimb, voi încerca sa explic hoardei umaniste ce creatura este inginerul.
Sa începem cu începutul.

Scoala generala si liceul
 Foarte rar inginerul straluceste la învatatura, nu pentru ca nu ar avea materie cenusie deasupra gâtului, ci pentru ca nu suporta sa învete pe de rost texte si comentarii la limba româna, sau nume si ani la istorie. Asta nu înseamna ca uraste materiile respective - poate citi cu placere o carte, doar ca îl enerveaza notiunea de memorat.
Nici matematica nu-i place în mod deosebit, pentru ca inginerul nu e tâmpit. Totusi, materiile interesante, precum fizica (cu circuitele electronice mai ales), chimia (stiinta chestiilor care fac bum), sau informatica (echivalentul modern al magiei medievale) necesita matematica, asa ca nu are de ales si o va învata. Desi nu va avea mediile cele mai mari din clasa, viitorul inginer va avea satisfactia ca el este posesorul unor cunostinte si abilitati pe care colegii lui le vad inaccesibile, si în acelasi timp poate sa-si spuna linistit ca nu ar fi o mare problema pentru el sa exceleze la celelalte materii, doar ca nu vrea. El e cool.

Facultatea
 Inginerul nu se streseaza foarte mult în facultate, desi are de mers la laboratoare si are de facut proiecte. Indiferent cât de stresant este programul si cât de duri sunt profesorii, viitorul inginer va gasi întotdeauna timp pentru distractie, socializare, sau pur si simplu pentru stat degeaba.
Pe când studentii celorlalte facultati sunt lipsiti de griji ca pasarea cerului, sau coplesiti de griji ca un animal ierbivor, viitorul inginer este echivalentul studentesc al animalului de prada: 90% din timp doarme si se joaca, dar în restul de 10% reuseste sa mobilizeze o impresionanta energie în scopul finalizarii unui proiect sau trecerii unui examen. Ziua sau noaptea nu conteaza pentru el, cu suficienta cafea sau Coca Cola la dispozitie. Dupa ce scopul a fost atins, reactorul energetic se stinge cu cantitati impresionante de etanol si programul lejer este adoptat din nou.

Locul de munca
Inginerul nu este un "workaholic", dar va munci bine daca îi place ceea ce face sau daca este al dracului de bine platit. Nu este neaparat obsedat de bani (daca era s-ar fi facut economist sau avocat), dar nu-i place nici sa faca implozie intestinala. El va încerca, dar nu va reusi decât rar, sa mentina ritmul de viata din facultate, 90% frecat de menta, 10% efort intens. Ai dracului patroni nu-l lasa. În general este un tip orientat, care daca vede ca meseria lui nu mai aduce suficiente fonduri la bugetul personal nu ezita sa se reprofileze. "Lipsa lui de cultura", "incapacitatea lui de a comunica", sau "gândirea lui de soarece de laborator" nu-l încurca: el poate deveni oricând un afacerist sau un politician de succes.

Cultura
 Cultura nu este o componenta vitala a unui inginer, dar nu este obligatoriu sa lipseasca. Un inginer va citi o carte, va asculta muzica si va viziona un film atâta timp cât acestea îi vor face placere, fara sa se gândesca la faptul ca prin asta el îsi face upgrade la nivelul de cultura. Daca prefera o carte care descrie o metoda ingenioasa de a lichida pe cineva, urmata de o metoda si mai ingenioasa pentru aflarea vinovatului, în locul unei carti care descrie lamentarile si psihozele unui bosorog sau ale unei femei la menopauza, asta e pentru simplul motiv ca inginerul nu are chef sa vomite pe timpul lui liber doar pentru a avea privilegiul de a se lauda altora cu cât de cult este el. Daca prefera sa vada cum Bruce Willis sau Arnold Schwarzenegger lichideaza câte 50 de dobitoci per film în loc sa vada "capodoperele" lui Mircea Danieliuc sau Cristi Puiu, asta este pentru ca filmele pentru el sunt un mijloc de relaxare, nu de enervare în plus. Si un inginer nu citeste niciodata poezie, decât daca vrea sa impresioneze o femeie, ceea ce pâna la urma este un lucru laudabil si îl iertam.

Etica
 Adevaratul punct slab al inginerului este etica, si probabil ca acolo bate si madam Pipi-Pipi când vorbeste de tehnicienii lui Ceausescu. Inginerii în general se ocupa sa construiasca dispozitive, fara sa-si faca prea multe griji cine este beneficiarul lor, iar motivul nu este întotdeauna de natura financiara. Inginerii fac bombe nucleare si rachete ghidate nu neaparat pentru ca sunt platiti pentru asta (dar nu strica) si nici pentru ca le-ar place foarte mult sa ucida oameni (nu mai mult ca altor barbati, cel putin), ci pentru ca sunt dispozitive complexe, de înalta precizie, si e o placere sa arate ca pot face asa ceva. E cool!

Acasa
 Inginerul nu este cu mult diferit de ceilalti oameni în viata de zi cu zi. cu exceptia faptului ca el este în stare sa schimbe un bec ars, sa monteze o priza sau un întrerupator, sau un cablu TV, si nu trebuie sa duca calculatorul la reparat daca are un virus sau daca vrea sa-si instaleze un modem. Inginerul nu stie ce e aia Tech Support.

Rezultate
 Care este totusi diferenta dintre ingineri si umanisti? Exceptând pregatirea de specialitate.
Diferenta între ei este de scop: inginerul are ca scop crearea, perfectionarea si întretinerea unor dispozitive tehnice: mecanisme, circuite, constructii, programe software. Umanistul are ca scop educarea si perfectionarea oamenilor si a societatii (asta pentru ca eu, ca inginer, le definesc lor un scop, pentru ca ei singuri probabil ca-si închipuie ca trebuie doar sa existe pentru a lumina lumea cu prezenta lor). Scopul inginerilor este atins: tehnologia progreseaza de la un an la altul, si este clar ca ce se produce în ziua de azi e mai bun ca ceea ce se producea acum 50 de ani (nu neaparat mai frumos, dar aici nu e treaba noastra).
Dar scopul umanistilor? Sunt oamenii de acum mai buni, mai cinstiti, mai generosi? Sau e chiar invers?
Noi ne facem treaba. Voi nu. Deci ciocul mic!



Material primit pe mail.