Ce aveţi, nevrednicilor, cu această ţară?

de Adrian Paunescu – 14 iunie 2010

Până la urmă, ce aveţi, nevrednicilor cu această ţară? Cum dracului de aţi ajuns voi, nişte sfertodocţi abuzivi, să conduceţi o Românie bimilenară, să vă îmbogăţiţi pe seama ei şi să nu vă astâmpăraţi nici după ce v-aţi făcut plinul, gaşcă de citrice putrede ce sunteţi! Noi, ăilalţi, aproape că vă şi iertasem pentru marşul vostru prin străchini, pentru neverosimila trecere într-o noapte de la stânga la dreapta, pentru toată contribuţia voastră la prăpădul general. Vă consideram nişte începători în ale politicii şi nişte buşteni în care încă nu a intrat meşterul cu dalta, să le dea forma. V-aţi trădat familiile şi prietenii, ca să cerşiţi un loc mai în faţă la momentul împărţirii de scaune. Şi dacă aţi fost cinici şi duri între voi, ce v-ar fi putut opri din opera de umilire şi retrogradare a poporului român, căruia i-aţi dat cu democraţia în cap, să-i treacă pofta de-a mai exprima opţiuni. Primele întruchipări ale voastre erau parcă din galeria de epubrete a unui prestidigitator alchimist. Cu timpul, leagănul naşterii voastre a fost chiuveta. Din spălăturile ei s-a putut naşte haita voastră nevertebrată şi lacomă.

Dar măcar o relaţie de bună ziua să fi menţinut voi cu poporul pe care l-aţi târât în toate aventurile zoologiei infecte. Vă trebuia această legitimaţie nobilă facturată de poporul român. N-aţi păstrat nici măcar această regulă formală a jocului, aţi început să împărţiţi copite, în stânga şi în dreapta, celor care v-au girat începuturile ceţoase. Duduiţi printre noi cu o totală lipsă de ruşine şi cu un înspăimântător efect pervers al lipsei de biografie. V-aţi şters pe picioare şi pe creier cu steagurile şi aţi dat ţara care vă suportase pe trei frigidere, pe un fax, pe cinci televizoare şi pe o maşină automată de făcut bani. Aţi inventat geografii perverse şi n-aţi mai recunoscut istoria relaţiilor dintre ţara în care trăiţi şi alte ţări, importante şi decisive, ale lumii. Prin pluralism aţi înţeles indecizia înjositoare de a nu şti, în momentul oportun, care fund de stăpân trebuie spălat şi pupat, ca să-i crească importanţa. Dar, mai ales, aţi învăţat să furaţi. Ăia care erau consideraţi performeri, pentru că furau oul de sub cloşcă, au devenit, între timp, nişte amatori jalnici în comparaţie cu maeştrii care sunteţi. Iar unde n-aţi putut da lovituri directe aţi introdus şmechereşte politica voastră de tăiere din salarii şi din pensii, ca să acoperiţi prin drastică împuţinare ceea ce nici nu s-ar fi observat dacă ştiaţi să dinamizaţi componentele relansării economice. E pustiu pe unde călcaţi voi şi se goleşte ţara de medici, de avocaţi, de ingineri, de umanişti, de tehnicieni. Mor oamenii de disperare, bombardaţi perfid de ştirile pe care ţine să li le transmită, rânjind, rânjind şi din ochi, nu numai din gură, homunculul şef, ăla pus în capul trebii de piraţii lacrimii naţionale. Pe unde să mai scoatem capul, în acest joc de esenţă cinică, la care ne împingeţi de parcă ne-aţi mai pregăti, după viaţa nenorocită pe care o ducem, pentru o altă viaţă, de inconştienţă şi huzur. Unde e capitalismul, ticăloşilor? Ce-i cu această infernală derivă în care pluteşte biata noastră ţară? Aţi jupuit zilnic poporul român, v-aţi îmbuibat şi v-aţi înfăşurat în ziduri groase de epidermă porcină, ca să nu vă mai deranjeze nici măcar un cuvânt din partea celor obidiţi. Cum faceţi voi, mă, zilnic teoria solidarităţii şi o adresaţi amărâţilor ţării, când aţi furat şi furaţi - legal şi ilegal - tocmai averea celor mulţi? Înapoi în zoologie, căpuşi portocalii! Poate aţi uitat un banc sinistru care circula acum câţiva ani prin estul Europei: a fost descoperită mama lui Lenin. Ea e vie. Şi e din nou gravidă.

Pierduta noastră ţară

Pierduta noastră ţară, Ce se mai poate face, Când, ca-n război, noi pierdem Sărmana noastră pace? Românii mor de foame În propria lor ţară, Nici nu se nasc copiii, Că şi încep să moară. E-o maladie gravă, În fiecare casă Mormântul ne atrage Şi steaua ne apasă, Aici, e-un fel de cuşcă, Făcută din zăbrele, Adolescenţii-nvaţă Să mintă şi să-nşele. Bătrânii-şi poartă vârsta Prin zile nisipoase, Dar cea mai grea povară Li-s propriile oase. N-au bani de-o biată pâine, În pieţele corupte, Nu-i mai ascultă nimeni Pe cei întorşi din lupte. Ferestrele-n oraşe, Ferestrele în sate Rămân şi zi, şi noapte La fel de-ndoliate. Şi, vai, ca nişte jalnici Şi vinovaţi furunculi, Apar pe trupul ţării Distrugători homunculi. Pierduta noastră ţară Te-ai afundat în tine, Apar marionete, Ce clămpăne că-i bine Impozite cretine Şi taxe criminale Blochează în cavale Cântările de jale. Se moare-n România Ca-n abatoare stranii Ce vite de tăiere Au devenit ţăranii, Dar trec şi muncitorii Şi trec şi cărturarii, Prin marile sentinţe Şi marile avarii. Pe-aici, prin România Nu numai că se plânge, Dar roua de pe iarbă În zori miroase-a sânge. Eşti văduvă de pace, Tristeţea te omoară, Pierduta noastră viaţă, Pierduta noastră ţară!

Arta de a spune NU atunci când trebuie

Uneori noi înţelegem că începem să trăim abia după ce învăţăm să spunem cu hotărâre „nu”. Pentru un yoghin „NU” înseamnă a spune”NU” la tot ceea ce nu este real. În pofida aparenţelor, a spune „NU” înseamnă în realitate a da dovadă de cea mai mare bunătate atât faţă de alţii, cât şi faţă de noi înşine. Adeseori această atitudine francă şi simplă ne poate scuti de mulţi ani, sau chiar de o viaţă întreagă de suferinţe şi mizerii care sunt acceptate cu resemnare. A spune „NU” înseamnă, de fapt, a răsti un „NU” ferm faţă de somnolenţă, faţă de aşteptări inutile, de iluzii, opinii răuvoitoare, condiţionări negative, judecăţi pripite, critici prosteşti, vinovăţie fantasmagorică, îngrijorare, teamă, suspiciune, gelozie, bârfă, răspunsuri mecanice; într-un cuvânt, înseamnă a ne opune la tot ceea ce este rău. „A spune nu” înseamnă însă şi supunere, dăruire necondiţionată faţă de Divin şi mai înseamnă detaşare spirituală. A spune „NU” înseamnă în realitate „DA” Pentru că a spune „NU” nu presupune neapărat o atitudine negativistă, de respingere, de crispare, de non-acceptare. În anumite condiţii, atunci când suntem inspiraţi de inteligenţă şi de bun simţ lăuntric acest cuvânt reprezintă de fapt o acceptare, o deschidere ori altfel spus, o poartă tainică prin care noi putem pătrunde într-o realitate superioară, respingând o evidentă iluzie inferioară. Observăm deci că „NU” reprezintă prin urmare o atitudine cu două feţe: una înseamnă a spune un „NU” hotărât atunci când ne aflăm în faţa unui aspect pe care îl respingem, iar cealaltă înseamnă a spune un „DA” subînţeles în faţa aspectului pe care îl acceptăm. Spre exemplu, spunând un „NU” hotărât îngrijorării, spunem implicit un „DA” subînţeles încrederii; respingând cu hotărâre gelozia, noi acceptăm astfel iubirea detaşată. Uneori noi ajungem să spunem „DA” atunci când de fapt am dori să spunem cu hotărâre „NU”: din slăbiciune, teamă, politeţe sau pur şi simplu în virtutea unui penibil mecanicism de care nu am reuşit încă să scăpăm. În acest caz, ar trebui să învăţăm să folosim timpul pierdut pentru a învăţa măcar ulterior să spunem cu prima ocazie un „NU” hotărât. Mai devreme sau mai târziu oricum va trebui să o facem; iar în acest caz, de ce nu mai devreme? Dacă nici după aceea nu vom învăţa niciodată să facem aceasta, atunci să nu ne mire că vom sfârşi prin a deveni înăcriţi, plini de resentimente şi că ne vom lăsa în mod inutil să fim umiliţi, rămânând mai departe apatici şi la fel de mecanici ca nişte roboţi. Capacitatea de a ne opune în anumite situaţii nu reprezintă o atitudine negativistă prin ea însăşi. Atunci când respingem cu hotărâre o situaţie, o stare sau o emoţie rea, când nu mai acceptăm deloc să avem şi să întreţinem gânduri şi atitudini malefice, „NU” capătă de fapt o conotaţie pozitivă. Aparent paradoxal, dar în fond cât se poate de firesc, spunând cu fermitate „NU” atunci când trebuie, vom constata la scurt timp după aceea că în noi se va trezi şi se va amplifica pe zi ce trece compasiunea, toleranţa, umorul, iertarea celorlalţi sau chiar a noastră înşine. Niciodată deci, nu este prea târziu să spunem un „NU” hotărât. Realizează încă de pe acum că nici un prieten, oricât de bun ar fi el, nici un maestru spiritual sau Guru, nu poate spune „NU” în locul tău. Trebuie întotdeauna s-o faci cât mai repede tu însuţi. Prin prisma evoluţiei spirituale, cuvântul”NU” şi atitudinea pe care el o implică capătă cea mai mare importanţă pentru că Yoga, ca şi orice cale spirituală autentică, înseamnă de fapt dorinţa de a cunoaşte mai mult, o anumită deschidere superioară, deci şi aspiraţia spre o nouă realitate care implică stări elevate de conştiinţă. Toate acestea presupun deci mânuirea constantă şi care trebuie să fie realizată cu o mare abilitate a lui… „NU”. Vom spune „NU” vechilor deprinderi, prejudecăţilor paralizante, clişeelor, obiceiurilor rele Acestea nu vor fi însă uşor de anihilat, căci le-am ocrotit, încurajat şi hrănit ca să existe în fiinţa noastră timp de atâtea existenţe. Tendinţa de a recădea în păcat se va menţine după aceea multă vreme, dar acum noi putem spune că prezenţa lui „NU” a devenit pentru noi esenţială. În asemena cazuri, un efort de voinţă, bazat pe sugestia pozitivă, ne va permite să spunem cu fermitate: „NU, nu voi mai cădea iar în penibilele mele ataşamente; nu voi relua acest prost obicei!”, poate fi salvator. Guru-l (Maestrul spiritual) reprezintă în acest caz deschizătorul de drumuri, purtătorul lui „DA” şi el îţi va arăta în mod clar noile etape pe care tu le ai acum de străbătut. Tu eşti însă singurul care de acum înainte trebuie să parcurgă drumul, să facă efortul, să vegheze mai mereu cu ajutorul filosofiei lui „NU” pentru ca niciodată să nu se recadă în condiţia jalnică de care a reuşit să se desprindă. A spune „NU” poate însemna cel mai pozitiv act din viaţa noastră, dar uneori şi cel mai dificil. Multe cărţi s-au referit la semnificaţia cuvântului „NU”. A învăţa însă practic să spui „NU” cu fermitate, exact atunci când trebuie, este uneori o adevărată artă. Această lecţie nu poate fi învăţată decât pe cont propriu. Trebuie pentru început să te hotărăşti să o faci, dar după aceea mai trebuie să şi reuşeşti. Odată ajunşi aici mulţi dintre noi ne putem întreba: cum putem oare învăţa? Înainte de toate noi învăţăm să spunem „NU” ascultându-ne deseori inima care ne va dezvălui multe raţiuni tainice pe care mintea noastră nu le cunoaşte. Inima noastră face să se manifeste în noi intuiţia spirituală şi tocmai de aceea ea nu are nevoie de doctorate sau de alte titluri pretenţioase. Ea pur şi simplu ştie şi la momentul potrivit ne inspiră prompt. Noi trebuie doar să dorim să pătrundem dincolo de aparenţe şi atunci vom constata cu bucurie că putem vedea. Doar atunci noi vom realiza că aceasta este inspiraţia lui Dumnezeu, realizarea fiinţei, iluminarea, detaşarea, trezirea, intuiţia adevărului, integrarea şi împlinirea. Doar atunci noi putem afirma: „Am reuşit să spun NU”. A spune „NU” poate să-i şocheze pe cei din jurul tău, dar te poate şoca şi pe tine însuţi Acest gest lăuntric izbuteşte de asemenea să te trezească, să fie un inefabil şi extraordinar catalizator lăuntric în ajutorarea altora pentru ca aceştia să înceapă să se ajute singuri. Pentru unii oameni, a învăţa să spună „NU” reprezintă în realitate o cărare spirituală. Şi nu este exclus ca ei să aibă dreptate. În unele părţi ale lumii, a spune „NU” iluziei care ne înlănţuie se numeşte yoga, în alte părţi se numeşte zen; alţii preferă să-i spună doar trezire spirituală. Totuşi, dincolo de toate acestea, a spune „NU” înseamnă exact aceasta: pur şi simplu a spune cu fermitate „NU”. A spune „NU” este de asemenea un proces care marchează saltul spiritual în viaţă. Nu poţi să spui „NU” fără o atenţie stăruitoare. Aceasta înseamnă totodată să nu iei nimic ca fiind de la sine înţeles şi să-ţi foloseşti din plin şi mai mereu inteligenţa spunând un „NU” hotărât prostiei. Când spui „NU” chiar dacă nu-ţi dai seama economiseşti cel mai adesea multă energie. De asemenea tot atunci tu te mântuieşti şi te depăşeşti cu adevărat pe tine însuţi. Când ştii să spui cu fermitate „NU” încetezi fulgerător să mai fii robot şi începi să exişti cu adevărat. Unii oameni preferă totuţi să creadă că tu spui „NU” datorită cruzimii, lipsei de compasiune, răutăţii, iresponsabilităţii. Dar aceasta nu e un motiv de îngrijorare şi nu trebuie niciodată să pierdem din vedere că avem cu toţii marele privilegiu al opiniei. A spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume Pentru a învăţa să spună „NU” , mulţi căutători spirituali se implică într-o varietate de jocuri, şcoli sau grupuri. Unii dintre ei încep să-şi schimbe numele şi să poarte podoabe aşa-zis spirituale. Mulţi cred, sau adesea se lasă condiţionaţi să creadă în mod pasiv, că sunt special aleşi, chiar şi atunci când în realitate nu sunt suficienţi de evoluaţi. Destul de mulţi se lasă prinşi în cursa colecţionării şi citirii a nenumărate cărţi care sunt sau nu elevate. Ei pot de asemenea să urmeze cu încăpăţânare o varietate de practici considerate datorită ignoranţei lor ca fiind spirituale atunci când în realitate ele nu sunt. Când suntem însă cu adevărat hotărâţi să ne trezim, putem începe prin a râde de noi, cei care eram înainte. Realizăm apoi ceva mai conştienţi că de fapt glumim pe socoteala noastră şi atunci putem plânge sau râde în hohote. Chiar dacă a spune „NU” este cel mai simplu lucru din lume, unii reiau procesul de câteva ori până când reuşesc această lecţie. Alţii o iau razna. Ulterior vom izbuti iar să râdem, să plângem, să ne detaşăm complet sau chiar să scriem o carte. Dar totodată vom constata şi că a spune „NU” ne poate transforma radical viaţa, transfigurând-o şi ajutându-ne să o percepem sublimă şi frumoasă. Iar într-un asemenea moment noi avem posibilitatea să alegem dacă rămânem liberi sau dacă după un anumit timp ne întoarcem din nou la starea de somnolenţă. Întotdeauna noi avem de ales, iar opţiunea cea mai bună şi în acelaşi timp cea mai simplă este să-ţi asculţi cu atenţie glasul inimii şi să acţionezi cu bun simţ şi înţelepciune. Atunci vom descoperi uimiţi că toate terapiile şi toate cărţile spirituale conţin de fapt doar acest îndemn: Învaţă să spui „NU”! După aceea noi putem să râdem din nou, ori putem să facem eforturi ca să împărtăşim şi altora secretul nostru sau să realizăm tot ceea ce dorim să facem, în deplină libertate. Putem de asemenea hotărî, datorită acestei libertăţi, să nu facem nimic, să mâncăm atunci când ne este foame, să bem când ne este sete, să dormim atunci când ne este somn, să iubim atunci când ne îndrăgostim şi să spunem cu fermitate „NU” atunci când simţim nevoia să spunem „NU”. Depinde numai de tine ceea ce faci sau ceea ce vei face. Ceea ce este esenţial este că nu trebuie niciodată să uiţi că întotdeauna a depins şi va depinde numai de tine fiindcă atunci când cu adevărat ceri, Dumnezeu totdeauna îţi dă, însă atunci când nu faci aceasta El nu te obligă să iei decât NUMAI CEEA CE MERIŢI. Articol de prof. Gregorian Bivolaru (preluat din Yoga Magazin nr. 1)

Drojdia de bere - un remediu miraculos

În iarna anului 1898, inginerul german Wolfgang Schulze a rămas să muncească în laboratoarele fabricii de bere în care lucra până după lăsarea întunericului. După ce şi-a încheiat treaba, a stins lumina de la biroul său şi când se îndrepta spre ieşire, a văzut un fenomen uluitor: vasele în care se afla drojdia de bere iradiau o lumină fluorescentă. Din momentul acela, inginerul german a început să studieze asiduu drojdia de bere, care era considerată până atunci doar un reziduu. Surprizele nu au întârziat să apară. La scurt timp după începerea experimentelor, Schulze a descoperit că substanţa aceea păstoasă maronie avea o mulţime de beneficii pentru sănătate: aplicată pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid rănile, iar administrată intern scurta convalescenţa. Chiar şi animalele slăbite se înzdrăveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu substanţa respectivă. Încurajat de aceste rezultate, inginerul şi-a tratat cu drojdie soţia bolnavă de cancer şi boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea observaţiile şi cercetările lui Schulze au fost trecute sub tăcere de către comunitatea medicală, pentru ca apoi să fie uitate. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetările inginerului german aveau să fie luate în serios de către medici şi biochimişti, fapt care a revoluţionat ştiinţa în general şi medicina, în special. Ce este drojdia de bere? Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comportă ca nişte adevărate uzine de medicamente, ce produc aproape întreaga gamă de aminoacizi esenţiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale în formă asimilabilă (calciu, magneziu, fosfor) şi anumite oligoelemente indispensabile vieţii (în special seleniu). Sute de studii realizate în ultimele decenii arată faptul că substanţele secretate de drojdia de bere joacă un rol esenţial în întreţinerea sănătăţii şi în vindecarea unor boli, chiar şi dintre cele mai grave. Poate cea mai importantă calitate a acestui supliment nutritiv este faptul că acoperă carenţele de vitamine din complexul B, care afectează majoritatea oamenilor, mai ales la sfarşitul iernii. Aceste nouă vitamine din complexul B sunt indispensabile pentru funcţionarea oricărui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesară sistemulului nervos şi cardiovascular, fiind de ajutor pentru prevenirea bolilor de inimă, a depresiei şi a asteniei. Vitamina B2 este esenţială pentru piele, fiind indicată în toate afecţiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicată în procese ce ţin de echilibrarea sistemului nervos, în timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, mărind rezistenţa la infecţii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate în metabolismul colesterolului şi al proteinelor, fiind importante şi pentru menţinerea sănătăţii şi a rezistenţei părului. Vitamina B9 este utilă împotriva anemiei şi pentru menţinerea echilibrului hormonal, în timp ce vitamina B12, care acţionează asupra sistemului nervos, măreşte puterea de concentrare şi favorizează eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. Vitamina B15 (ultima din complexul de vitamine B care a fost descoperită) favorizează schimburile de oxigen de la nivelul ţesuturilor şi este un remediu minune împotriva îmbătrânirii, a infertilităţii şi a bolilor hepatice. Drojdia de bere este considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi germenii de grâu, mai ales că nicio altă substanţă sau aliment nu cuprinde într-o combinaţie atât de perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gamă atât de largă de substanţe nutritive importante. Ea conţine 50% proteine uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidină, lizină, triptofan, leucină, fenilamină, cistină). Conţine o cantitate ridicată de glutation şi peptide sulfuroase, având o acţiune preponderentă în special în reacţiile de oxidoreducere, în procesele de dezintoxicare şi în rezistenţa la infecţii. Drojdia de bere conţine de asemenea lecitină (sau grăsime fosforoasă), 14 săruri minerale esenţiale, precum şi oligoelemente dintre care: P, Mg, K, Zn, Cr, Ag, Au, Ca, Co, Cu, Fe, I, Mn, Sn. În drojdia de bere se găsesc factori catalitici, 17 vitamine, printre care şi grupa completă (şi în procentaj ridicat) a vitaminelor B, despre care am amintit mai sus. Ea mai conţine cantităţi importante de ergosterol (care sub influenţa razelor ultraviolete solare se transformă în vitamina D), acţiunea sa antirahitică fiind de 4 ori mai puternică decât cea a uleiului de ficat de morun. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi este un excelent catalizator al substanţelor hidrocarbonate. Ea este indicată în special persoanelor care fac eforturi fizice, deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând activitatea musculară şi uşurând eliminarea toxinelor din organism. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi care o compun, ca şi prin aportul său de glutation, ea protejează ficatul. Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere se află în prelungirea indicaţiilor sale dietetice şi se bazează în special pe bogăţia sa în complexul de vitamine B. Din această cauză, ea este în mod natural indicată în avitaminoze complexe sau simple din grupa B, precum şi în diferite afecţiuni neurologice, neuromusculare. În plus, datorită activităţii sale hepatoprotectoare, drojdia de bere este indicată în special în stările precirotice, în stazele hepatice şi în degenerescenţele grăsoase ale ficatului. Ea este eficientă în stările de subnutriţie extremă şi de slăbiciune constituţională, precum şi în cazul bolnavilor alimentaţi cu sonda gastrică. Dacă se foloseşte sub formă lichidă, drojdia de bere proliferează în intestin şi exercită o acţiune inhibitoare asupra unui anumit număr de germeni patogeni: stafilococi, streptococi şi colibacili. Ea este în consecinţă indicată în toate afecţiunile intestinale grave sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea efectelor secundare rezultate în urma administrării antibioticelor, deoarece fiind insensibilă la acestea, drojdia de bere remediază rapid dezechilibrul florei intestinale. Drojdia uscată O găsim ambalată sub formă de pliculeţe, fiind preferată drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat şi are un termen de valabilitate mai scurt. Înainte de a administra drojdia uscată, asiguraţi-vă că nu este aditivată sintetic, caz în care nu este recomandată. Drojdia uscată este mai puţin activă din punct de vedere terapeutic, dar în lipsa celei proaspete, poate fi folosită şi ea cu succes. Indicaţii: Drojdia de bere poate fi utilizată cu succes în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni ale pielii, afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, afecţiuni neurologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuni vaginale, anemie, arsuri, astenie, autointoxicaţii, constipaţie, demineralizare, diabet zaharat, enterită muco-membranoasă, furunculoză, gastroenterită acută infantilă, gripă, intoxicaţii alimentare, iritabilitate, leucoree, nefrită, pneumonie, tulburări de creştere, varice. De asemena poate fi folosită pentru întreţinerea părului. Mod de administare: Intern: Drojdia de bere poate fi consumată la fiecare masă, amestecată cu legume, cu fructe şi/sau cu miere în doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni; Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei vaginale. Se mai poate administra în jumătate de litru de suc de morcovi (obţinut casnic cu ajutorul storcătorului electric) la care se pun 2 linguriţe de praf de drojdie uscată, se amestecă bine şi se păstrează la frigider. Se bea întreaga cantitate de preparat într-o zi, fracţionată în 3 reprize. Drojdia de bere în tratamentul bolilor Anemia şi tulburările de asimilare a mineralelor (în special a calciului şi a magneziului) – se face o cură de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat în minerale şi vitamine, dar care şi ajută la metabolizarea corectă a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul că administrarea drojdiei de bere stimulează producerea de către organism a elementelor figurate ale sângelui, ceea ce deschide noi perspective în tratarea anemiei, dar şi a tulburărilor de coagulare, precum şi a altor boli ale sângelui. Hepatitele virale A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul în care organismul uman se apără în faţa infecţiilor cu virusuri hepatitice. El a observat, în studiile pe care le-a realizat pe animale de laborator, că rezistenţa în faţa acestor patogeni creşte foarte mult atunci când se administrează drojdie de bere. Această imunitate sporită se datorează unor compuşi pe bază de seleniu, care stimulează activitatea unor celule ale sistemului imunitar. Răceli şi boli infecţioase în general, deficienţe imunitare – se administrează timp de 2-3 săptămâni câte trei lingurite de drojdie proaspătă pe zi. Seleniul, precum şi anumite vitamine conţinute de acest produs natural, măresc foarte mult rezistenţa organismului la orice gen de infecţie. Supragreutate, obezitate – studii americane arată că tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rând, ajută la scăderea în greutate. Această proprietate remarcabilă se datorează cromului prezent din belşug în drojdia de bere. Acest oligoelement este de asemenea foarte important şi în cazul diabetului şi, prin urmare, drojdia de bere poate fi utilizată cu succes şi în obezitatea conexă acestei boli. Boli cardiovasculare cronice – consumul de drojdie de bere reglează nivelul colesterolului în sânge, aduce la valorile normale tensiunea şi favorizează activitatea miocardului. Studiile comparative care au fost realizate au arătat că persoanele cu boli cardiace care consumă sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai puţine probleme decât cardiacii din loturile martor. Paralizie, boala Parkinson, boala Alzheimer – se face în fiecare lună o cură de câte două săptămâni, în care se consumă zilnic 3-4 linguriţe de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternică acţiune reîntineritoare, cu efecte tonice asupra întregului sistem nervos. Acelaşi tratament este valabil şi în depresie, precum şi în tulburările psihice generate de stres. Psoriazis, sclerodermie, afecţiuni dermatologice în general – se fac cure de o lună cu drojdie de bere (4 linguriţe pe zi), cu o săptămână de pauză. Complexul de vitamina B, precum şi anti-oxidanţii din drojdie sunt de un real ajutor pentru îmbunătăţirea metabolismului celular de la nivelul pielii. Acneea – se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adaugă măşti obţinute din: 2 linguriţe de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de măsline şi 2 linguri de miere lichidă. Amestecul se omogenizează şi apoi se aplică pe ten, unde se lasă vreme de 30 de minute, după care se spală cu apă calduţă. Precauţii la tratamentul cu drojdie Cu excepţia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicaţii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea internă a drojdiei de bere poate da o uşoară balonare, caz în care se va administra un carminativ uşor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia câte o jumătate de linguriţă de 3 ori pe zi. Drojdia de bere şi cancerul Studiile făcute în Occident, mai ales în Germania, au arătat fără dubiu că, asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utilă în tratamentul tumorilor maligne. Mai mult, dacă armurariul este un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un ajutor extraordinar pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iradierea are mai puţine efecte adverse atunci când este asociată cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 linguriţe pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din München, care a studiat vreme de 15 ani evoluţia bolnavilor de cancer cărora li s-a administrat acest produs. La pacienţii trataţi prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sănătate mult mai bună faţă de pacienţii trataţi numai prin iradieri. Drojdia de bere stimulează apetitul, ajută somnul şi peristaltismul intestinal. De asemenea, protejează mucoasele - aspect important, mai ales în cancerul de gât şi de esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt îndepărtate şi în ceea ce priveşte manifestările externe: formarea de ragade cu infecţii, deformarea unghiilor şi inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociaţia Oncologică Bavareză), a stabilit, în urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la München, că „Afectarea datorată iradierii a scăzut în proporţie considerabilă, inflamaţiile au dispărut, la fel şi atrofiile pielii, care au fost înlocuite de un epiteliu normal. Până astăzi, nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea drojdiei de bere”. Asociaţia Oncologică Bavareză recomandă bolnavilor cu cancer utilizarea drojdiei de bere pentru a lupta împotriva acestei boli. Efectele directe ale tratamentului cu drojdie de bere în boala canceroasă sunt în curs de cercetare, existând indicii serioase că în cazul majorităţii formelor de cancer consumul de drojdie de bere determină stagnarea şi apoi remisia formaţiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk a observat la animalele de laborator tratate cu drojdie de bere faptul că, în mai puţin de trei luni de zile de la începutul tratamentului cu drojdie de bere, cancerul de prostată, cancerul de piele sau cel de la nivelul ficatului a fost oprit în evoluţie prin ingerarea zilnică a acestui produs natural miraculos. Aşadar, descoperirea de la sfârşitul secolului XIX a inginerului Schulze completată în ultimele decenii cu experimente din ce în ce mai specifice asupra particularităţilor terapeutice ale acelei substanţe maronii descoperite iniţial în laboratoarele fabricii de bere, fac din drojdia de bere un medicament miraculos care ne poate fi în multe situaţii de un ajutor real. Articol postat pe Yogaesoteric.net de Mara David

Virtutile cepei

In 1919 cand gripa a ucis 40 milioane de oameni, un doctor vizita fermierii pentru a-i ajuta sa combata gripa. Multi dintre fermieri si familiile lor o contractasera si multi chiar murisera. Doctorul a ajus la un fermier unde, spre surprinderea lui, toti membrii familiei erau sanatosi. Cand doctorul a intrebat fermierul ce facea el diferit de ceilalti, sotia lui a spus ca a pus o ceapa necuratata intr-un vas in fiecare camera a casei (si probabil pe vremea aceea casa avea doar 2 camere). Doctorul nu a crezut si a cerut una din cepe pentru a o analiza la microscop. Spre surprinderea lui a descoperit virusul gripei in ceapa. In mod evident aceasta a absorbit virusul pastrand familia sanatoasa. Apoi, am auzit aceasta povestire de la coafeza mea din Arizona . Acum multi ani angajatii ei se imbolnaveau de gripa si la fel multi dintre clienti. In urmatorul an ea a pus cepe in boluri peste tot in salon. Spre surprinderea ei nici un angajat nu s-a mai imbolnavit. Treaba functioneaza! (si nu, nu fac afaceri cu ceapa) Morala povestii este: cumparati cateva cepe si puneti-le in boluri in fiecare camera din casa. Daca lucrati la birou, puneti unu sub birou sau undeva pe un raft. Incercati si veti vedea. Noi am facut asta anul trecut si nimeni din casa nu s-a imbolnavit de gripa. Daca va ajuta pe voi si pe cei dragi sa nu va imbolnaviti, cu atat mai bine. Daca totusi faceti gripa, va fi o forma usoara. Oricum... ce aveti de pierdut? Doar cateva cepe!!!! Acum... mai exista si un PS la aceasta poveste, trimis de o prietena din Oregon care de obicei imi trimite contributii la articolele pe tema sanatatii. Ea mi-a povestit urmatoarea experienta despre ceapa: "Eu nu stiam despre povestea cu fermierul... dar stiu ca eu personal am facut pneumonie si am fost foarte bolnava. Am citit un articol care spunea sa tai o ceapa la ambele capete, sa pui unul din capete intr-o furculita si sa pui capatul infipt in furculita intr-un borcan gol... iar apoi sa pui borcanul langa patul pacientului peste noapte. Se spunea ca ceapa se innegreste peste noapte din cauza germenilor... si chiar asa s-a intamplat. Dimineata ceapa era un dezastru dar eu deja ma simteam mai bine. Altceva ce am citit intr-un articol a fost ca atat ceapa cat si usturoiul distribuite prin camera au salvat pe multi de la ciuma neagra. Ele au multe proprietati antibacteriale si antiseptice." Si acum inca o nota : CEPELE ABANDONATE DEVIN OTRAVITOARE !!! Am folosit o ceapa care fusese lasata in frigider. Uneori nu folosesc o ceapa intreaga odata, ci pastrez cealalta jumatate pentru mai tarziu. Dupa ce am citit aceasta informatie mi-am schimbat parerea... si pe viitor voi cumpara cepe mai mici. Am avut privilegiul sa vizitez Mullins Food Products, divizia de fabricare a maionezei. Mullins este mare si este detinuta de 11 frati si surori din familia Mullins. Prietena mea Jeanne este CEO acolo. A venit vorba despre intoxicatii alimentare si am dorit sa le impartasesc ceea ce am aflat de la un chimist. Tipul care ne-a condus in turul fabricii se numea Ed si era unul dintre frati. Ed este un expert in chimie si este implicat in dezvoltarea formulei sosului. El a dezvoltat formula sosului si pentru McDonald's. Deci retineti ca Ed este un magician al chimiei alimentare. In timpul vizitei cineva a intrebat daca chiar trebuie sa ne facem griji cu privire la maioneza. Oamenii intotdeauna sunt ingrijorati ca maioneza se va strica. Raspunsul lui Ed va va surprinde. El a spus ca toata maioneza produsa comercial este sigura. "Nici macar nu trebuie pusa la frigider. Nu face nici un rau sa fie pusa, dar nu e neaparat necesar". El a explicat ca pH-ul maionezei este stabilit la o valoare la care bacteriile nu pot supravietui in mediul inconjurator. El a vorbit despre picnicul esential, cu bolul de salata de cartofi pe masa si cum toata lumea da vina pe maioneza cand cuiva ii este rau. Ed spune ca atunci cand este raportata intoxicatia alimentara, primul lucru pe care il cerceteaza autoritatile este cand a mancat bolnavul ultima oara CEAPA si de unde au venit aceste cepe (din salata de cartofi?) Ed spune ca nu maioneza (atata timp cat nu e facuta in casa) este cea care se strica la aer. Cel mai probabil este ceapa iar daca nu ceapa, atunci CARTOFII. El a explicat ca ceapa este o mare piata de desfacere pentru bacterii, in special ceapa negatita. Nu ar trebui niciodata sa pastrezi o bucata de ceapa taiata. Nu este sigura nici daca o pui intr-o punga etansa si o bagi la frigider. Se contamineaza deja suficient doar prin faptul ca e taiata si sta la aer putina vreme, si poate deveni periculoasa pentru cine o ingereaza (asa ca, atentie sporita la ceapa care va este pusa in hotdog la meciurile de baseball!) Ed spune ca daca iei partea de ceapa lasata si o gatesti nebuneste s-ar putea sa fii in regula... dar daca tai ceapa lasata ca sa o pui in sandwich iti cauti problemele cu lumanarea. Atat ceapa cat si cartofii fierti dintr-o salata de cartofi vor atrage si favoriza inmultirea bacteriilor mult mai repede decat orice maioneza preparata comercial. Deci, cum suna asta ca noutate? Luati-o cum vreti. Eu (autorul) am de gand sa fiu foarte atent la ceapa de acum incolo. Din mai multe motive acord credubilitate unui chimist si unei companii care produce milioane de tone de maioneza pe an. De asemenea, CAINII NU TREBUIE SA MANANCE NICIODATA CEAPA. Stomacul lor nu o poate metaboliza. Deci, nu uitati ca este periculos sa tai o ceapa si sa o folosesti pentru gatit a doua zi. Devine otravitoare intr-o singura noapte si creeaza bacterii toxice care pot provoca infectii la stomac din cauza excesului de secretie de bila si chiar intoxicatii alimentare. Articol primit pe mail ; fiecaruia dupa credinta sa !