Drojdia de bere - un remediu miraculos

În iarna anului 1898, inginerul german Wolfgang Schulze a rămas să muncească în laboratoarele fabricii de bere în care lucra până după lăsarea întunericului. După ce şi-a încheiat treaba, a stins lumina de la biroul său şi când se îndrepta spre ieşire, a văzut un fenomen uluitor: vasele în care se afla drojdia de bere iradiau o lumină fluorescentă. Din momentul acela, inginerul german a început să studieze asiduu drojdia de bere, care era considerată până atunci doar un reziduu. Surprizele nu au întârziat să apară. La scurt timp după începerea experimentelor, Schulze a descoperit că substanţa aceea păstoasă maronie avea o mulţime de beneficii pentru sănătate: aplicată pe piele, drojdia de bere vindeca foarte rapid rănile, iar administrată intern scurta convalescenţa. Chiar şi animalele slăbite se înzdrăveneau ca prin farmec atunci cand erau tratate cu substanţa respectivă. Încurajat de aceste rezultate, inginerul şi-a tratat cu drojdie soţia bolnavă de cancer şi boala nu a mai progresat. Din nefericire, la vremea aceea observaţiile şi cercetările lui Schulze au fost trecute sub tăcere de către comunitatea medicală, pentru ca apoi să fie uitate. Abia pe la mijlocul secolului al XX-lea, cercetările inginerului german aveau să fie luate în serios de către medici şi biochimişti, fapt care a revoluţionat ştiinţa în general şi medicina, în special. Ce este drojdia de bere? Este o aglomerare de ciuperci inferioare (Saccharomyces cerevisiae), de dimensiuni microscopice, dar care se comportă ca nişte adevărate uzine de medicamente, ce produc aproape întreaga gamă de aminoacizi esenţiali, toate vitaminele din complexul B, enzime, minerale în formă asimilabilă (calciu, magneziu, fosfor) şi anumite oligoelemente indispensabile vieţii (în special seleniu). Sute de studii realizate în ultimele decenii arată faptul că substanţele secretate de drojdia de bere joacă un rol esenţial în întreţinerea sănătăţii şi în vindecarea unor boli, chiar şi dintre cele mai grave. Poate cea mai importantă calitate a acestui supliment nutritiv este faptul că acoperă carenţele de vitamine din complexul B, care afectează majoritatea oamenilor, mai ales la sfarşitul iernii. Aceste nouă vitamine din complexul B sunt indispensabile pentru funcţionarea oricărui organ sau sistem din corp. Vitamina B1 este necesară sistemulului nervos şi cardiovascular, fiind de ajutor pentru prevenirea bolilor de inimă, a depresiei şi a asteniei. Vitamina B2 este esenţială pentru piele, fiind indicată în toate afecţiunile dermatologice. Vitamina B3 este implicată în procese ce ţin de echilibrarea sistemului nervos, în timp ce vitamina B5 este un stimulent natural al glandelor cortico-suprarenale, mărind rezistenţa la infecţii si la stres. Vitaminele B7 si B8 sunt implicate în metabolismul colesterolului şi al proteinelor, fiind importante şi pentru menţinerea sănătăţii şi a rezistenţei părului. Vitamina B9 este utilă împotriva anemiei şi pentru menţinerea echilibrului hormonal, în timp ce vitamina B12, care acţionează asupra sistemului nervos, măreşte puterea de concentrare şi favorizează eliminarea unor simptome specifice stresului psihic. Vitamina B15 (ultima din complexul de vitamine B care a fost descoperită) favorizează schimburile de oxigen de la nivelul ţesuturilor şi este un remediu minune împotriva îmbătrânirii, a infertilităţii şi a bolilor hepatice. Drojdia de bere este considerată un aliment miracol, mult mai eficient chiar decât grâul şi germenii de grâu, mai ales că nicio altă substanţă sau aliment nu cuprinde într-o combinaţie atât de perfectă şi într-o formă atât de uşor asimilabilă o gamă atât de largă de substanţe nutritive importante. Ea conţine 50% proteine uşor digerabile, toţi acizii aminaţi indispensabili vieţii (histidină, lizină, triptofan, leucină, fenilamină, cistină). Conţine o cantitate ridicată de glutation şi peptide sulfuroase, având o acţiune preponderentă în special în reacţiile de oxidoreducere, în procesele de dezintoxicare şi în rezistenţa la infecţii. Drojdia de bere conţine de asemenea lecitină (sau grăsime fosforoasă), 14 săruri minerale esenţiale, precum şi oligoelemente dintre care: P, Mg, K, Zn, Cr, Ag, Au, Ca, Co, Cu, Fe, I, Mn, Sn. În drojdia de bere se găsesc factori catalitici, 17 vitamine, printre care şi grupa completă (şi în procentaj ridicat) a vitaminelor B, despre care am amintit mai sus. Ea mai conţine cantităţi importante de ergosterol (care sub influenţa razelor ultraviolete solare se transformă în vitamina D), acţiunea sa antirahitică fiind de 4 ori mai puternică decât cea a uleiului de ficat de morun. Drojdia de bere constituie un aliment compensator al carenţelor şi este un excelent catalizator al substanţelor hidrocarbonate. Ea este indicată în special persoanelor care fac eforturi fizice, deoarece măreşte rezistenţa la oboseală, favorizând activitatea musculară şi uşurând eliminarea toxinelor din organism. Prin conţinutul său ridicat de proteine şi prin natura acizilor aminaţi care o compun, ca şi prin aportul său de glutation, ea protejează ficatul. Pe de altă parte, indicaţiile terapeutice ale drojdiei de bere se află în prelungirea indicaţiilor sale dietetice şi se bazează în special pe bogăţia sa în complexul de vitamine B. Din această cauză, ea este în mod natural indicată în avitaminoze complexe sau simple din grupa B, precum şi în diferite afecţiuni neurologice, neuromusculare. În plus, datorită activităţii sale hepatoprotectoare, drojdia de bere este indicată în special în stările precirotice, în stazele hepatice şi în degenerescenţele grăsoase ale ficatului. Ea este eficientă în stările de subnutriţie extremă şi de slăbiciune constituţională, precum şi în cazul bolnavilor alimentaţi cu sonda gastrică. Dacă se foloseşte sub formă lichidă, drojdia de bere proliferează în intestin şi exercită o acţiune inhibitoare asupra unui anumit număr de germeni patogeni: stafilococi, streptococi şi colibacili. Ea este în consecinţă indicată în toate afecţiunile intestinale grave sau cronice de origine infecţioasă, precum şi în prevenirea efectelor secundare rezultate în urma administrării antibioticelor, deoarece fiind insensibilă la acestea, drojdia de bere remediază rapid dezechilibrul florei intestinale. Drojdia uscată O găsim ambalată sub formă de pliculeţe, fiind preferată drojdiei proaspete, care este mult mai greu de conservat şi are un termen de valabilitate mai scurt. Înainte de a administra drojdia uscată, asiguraţi-vă că nu este aditivată sintetic, caz în care nu este recomandată. Drojdia uscată este mai puţin activă din punct de vedere terapeutic, dar în lipsa celei proaspete, poate fi folosită şi ea cu succes. Indicaţii: Drojdia de bere poate fi utilizată cu succes în următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni ale pielii, afecţiuni inflamatorii ale căilor respiratorii superioare, afecţiuni neurologice, afecţiuni reumatismale, afecţiuni vaginale, anemie, arsuri, astenie, autointoxicaţii, constipaţie, demineralizare, diabet zaharat, enterită muco-membranoasă, furunculoză, gastroenterită acută infantilă, gripă, intoxicaţii alimentare, iritabilitate, leucoree, nefrită, pneumonie, tulburări de creştere, varice. De asemena poate fi folosită pentru întreţinerea părului. Mod de administare: Intern: Drojdia de bere poate fi consumată la fiecare masă, amestecată cu legume, cu fructe şi/sau cu miere în doze de o jumătate de linguriţă pentru copii şi o linguriţă pentru adulţi şi bătrâni; Extern: sub formă de spălături (o linguriţă de drojdie dizolvată într-un litru de apă) în gastroenterite acute infantile, enterite muco-membranoase, afecţiuni ale mucoasei vaginale. Se mai poate administra în jumătate de litru de suc de morcovi (obţinut casnic cu ajutorul storcătorului electric) la care se pun 2 linguriţe de praf de drojdie uscată, se amestecă bine şi se păstrează la frigider. Se bea întreaga cantitate de preparat într-o zi, fracţionată în 3 reprize. Drojdia de bere în tratamentul bolilor Anemia şi tulburările de asimilare a mineralelor (în special a calciului şi a magneziului) – se face o cură de 21 de zile cu drojdie de bere. Este un remediu nu doar foarte bogat în minerale şi vitamine, dar care şi ajută la metabolizarea corectă a acestora. Mai mult, s-a demonstrat faptul că administrarea drojdiei de bere stimulează producerea de către organism a elementelor figurate ale sângelui, ceea ce deschide noi perspective în tratarea anemiei, dar şi a tulburărilor de coagulare, precum şi a altor boli ale sângelui. Hepatitele virale A, B si C – doctorul german A. Schrauzer a studiat vreme de 18 ani felul în care organismul uman se apără în faţa infecţiilor cu virusuri hepatitice. El a observat, în studiile pe care le-a realizat pe animale de laborator, că rezistenţa în faţa acestor patogeni creşte foarte mult atunci când se administrează drojdie de bere. Această imunitate sporită se datorează unor compuşi pe bază de seleniu, care stimulează activitatea unor celule ale sistemului imunitar. Răceli şi boli infecţioase în general, deficienţe imunitare – se administrează timp de 2-3 săptămâni câte trei lingurite de drojdie proaspătă pe zi. Seleniul, precum şi anumite vitamine conţinute de acest produs natural, măresc foarte mult rezistenţa organismului la orice gen de infecţie. Supragreutate, obezitate – studii americane arată că tratamentele de 20 de zile cu drojdie de bere, repetate de mai multe ori la rând, ajută la scăderea în greutate. Această proprietate remarcabilă se datorează cromului prezent din belşug în drojdia de bere. Acest oligoelement este de asemenea foarte important şi în cazul diabetului şi, prin urmare, drojdia de bere poate fi utilizată cu succes şi în obezitatea conexă acestei boli. Boli cardiovasculare cronice – consumul de drojdie de bere reglează nivelul colesterolului în sânge, aduce la valorile normale tensiunea şi favorizează activitatea miocardului. Studiile comparative care au fost realizate au arătat că persoanele cu boli cardiace care consumă sistematic acest supliment alimentar au cu 30% mai puţine probleme decât cardiacii din loturile martor. Paralizie, boala Parkinson, boala Alzheimer – se face în fiecare lună o cură de câte două săptămâni, în care se consumă zilnic 3-4 linguriţe de drojdie de bere. Este un tratament cu o puternică acţiune reîntineritoare, cu efecte tonice asupra întregului sistem nervos. Acelaşi tratament este valabil şi în depresie, precum şi în tulburările psihice generate de stres. Psoriazis, sclerodermie, afecţiuni dermatologice în general – se fac cure de o lună cu drojdie de bere (4 linguriţe pe zi), cu o săptămână de pauză. Complexul de vitamina B, precum şi anti-oxidanţii din drojdie sunt de un real ajutor pentru îmbunătăţirea metabolismului celular de la nivelul pielii. Acneea – se face tratamentul intern descris mai sus, la care se adaugă măşti obţinute din: 2 linguriţe de drojdie de bere, 2 linguri de ulei de măsline şi 2 linguri de miere lichidă. Amestecul se omogenizează şi apoi se aplică pe ten, unde se lasă vreme de 30 de minute, după care se spală cu apă calduţă. Precauţii la tratamentul cu drojdie Cu excepţia persoanelor alergice la acest produs, nu se cunosc contraindicaţii la tratamentul cu drojdie. Uneori, administrarea internă a drojdiei de bere poate da o uşoară balonare, caz în care se va administra un carminativ uşor, cum ar fi praful de chimen sau de anason, din care se ia câte o jumătate de linguriţă de 3 ori pe zi. Drojdia de bere şi cancerul Studiile făcute în Occident, mai ales în Germania, au arătat fără dubiu că, asemenea altor remedii naturale, drojdia de bere este foarte utilă în tratamentul tumorilor maligne. Mai mult, dacă armurariul este un excelent antidot pentru efectele adverse ale citostaticelor, drojdia de bere este un ajutor extraordinar pentru bolnavii de cancer care au recurs sau recurg la iradiere (cobaltoterapie). Iradierea are mai puţine efecte adverse atunci când este asociată cu consumul zilnic de drojdie de bere (minimum 6 linguriţe pe zi). Aceasta este concluzia unei echipe de medici din München, care a studiat vreme de 15 ani evoluţia bolnavilor de cancer cărora li s-a administrat acest produs. La pacienţii trataţi prin iradiere care au primit simultan drojdie de bere s-a observat o stare de sănătate mult mai bună faţă de pacienţii trataţi numai prin iradieri. Drojdia de bere stimulează apetitul, ajută somnul şi peristaltismul intestinal. De asemenea, protejează mucoasele - aspect important, mai ales în cancerul de gât şi de esofag. Efectele negative ale radioterapiei sunt îndepărtate şi în ceea ce priveşte manifestările externe: formarea de ragade cu infecţii, deformarea unghiilor şi inflamarea lor, hipercheratozele, atrofiile pielii. Profesorul Ries, de la Bayerische Krebsgesellschaft (Asociaţia Oncologică Bavareză), a stabilit, în urma studiilor realizate la departamentul de oncologie de la München, că „Afectarea datorată iradierii a scăzut în proporţie considerabilă, inflamaţiile au dispărut, la fel şi atrofiile pielii, care au fost înlocuite de un epiteliu normal. Până astăzi, nici una dintre metodele clasice de tratament nu a dat astfel de rezultate benefice ca administrarea drojdiei de bere”. Asociaţia Oncologică Bavareză recomandă bolnavilor cu cancer utilizarea drojdiei de bere pentru a lupta împotriva acestei boli. Efectele directe ale tratamentului cu drojdie de bere în boala canceroasă sunt în curs de cercetare, existând indicii serioase că în cazul majorităţii formelor de cancer consumul de drojdie de bere determină stagnarea şi apoi remisia formaţiunilor tumorale maligne. Prof. dr. Gottschalk a observat la animalele de laborator tratate cu drojdie de bere faptul că, în mai puţin de trei luni de zile de la începutul tratamentului cu drojdie de bere, cancerul de prostată, cancerul de piele sau cel de la nivelul ficatului a fost oprit în evoluţie prin ingerarea zilnică a acestui produs natural miraculos. Aşadar, descoperirea de la sfârşitul secolului XIX a inginerului Schulze completată în ultimele decenii cu experimente din ce în ce mai specifice asupra particularităţilor terapeutice ale acelei substanţe maronii descoperite iniţial în laboratoarele fabricii de bere, fac din drojdia de bere un medicament miraculos care ne poate fi în multe situaţii de un ajutor real. Articol postat pe Yogaesoteric.net de Mara David