Reflectiile unei maimute !

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic, Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic, A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata! Tot circula o vorba, deloc adevarata Ca omul ar descinde din buna noastra rasa. Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa! Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste! Ati pomenit vreodata divorturi printre noi? Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi? Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii? Insemne sataniste, otravuri, smecherii? Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa, Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa? Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim, E biodegradabil. Natura o-ngrijim. Iar omul otraveste, în fiecare zi, Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii ... N-avem starlete porno sau dive-travestiti, Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi! Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali, Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali, Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa, Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.. Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat În obstea maimuteasca vreun cocotier privat. Urmând calea cea buna si, evident, corecta, Adolescentii nostri parintii si-i respecta. În ierarhia noastra, cum e firesc si drept, Devine sef acela viteaz, agil, destept, Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca, De rele si primejdii turma sa si-o fereasca ... Adesea seful nostru îsi risca mândra blana, Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana. Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt, Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt, Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare, Nebuni dupa putere si dupa bunastare! De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei, Conteaza doar averea si înmultirea ei. Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna, O minte de maimuta dospind în ea minciuna. La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura Sunt legi de referinta, a doua lui natura. Chiar dac-as fi silita de vreun laborator, N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator... Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos: La noi nu se întâmpla razboi religios, Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi, Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri, Nici ordine mondiala, si nici nationalism, Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism ... E-adevarat ca omul, acest biped gunoi, Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi! Autor necunoscut , material primit pe mail

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele: Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. · Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele. · Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. · Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. · Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul. Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. · Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil. Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. A corecta în public 2. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii 5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. A nu te ţine de cuvânt 7. A distruge speranţa şi visele Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi - Augusto Cury

Ce limbă vorbeau Dacii ?

Ce limbă vorbeau dacii? De ce nu se mai ştie?... Pe atunci n-aveau săracii creione şi hârtie! Iar vorbele nescrise, precum se ştie... zboară, Argumentând o teză, în sine, prea uşoară. Lingviştii scocotiră, cu mare luare-aminte, Şi în final găsiră cam. şapte. opt cuvinte Ce par a face parte din limba veche, tracă. Deşi asta se spune, pe mine nu mă-mpacă. Mereu am o-ntrebare: Cum oare e posibil, Cu câteva cuvinte, să fii inteligibil?... Şi cum să te cunoască cei ce vorbesc de tine? De nu te-ar înţelege, te-ar mai vorbi de bine? Istoria nescrisă nu este-ntâmplătoare Simbolul trac la Roma De la-nceput apare, Pe Romulus şi Remus lupoaica i-a crescut; Din ei, legenda spune, romanii s-au născut! Pe daci îi ocupară urmaşii lor romani. Şi i-a-nvăţat latina aşa, în câţiva ani? Iar dacii învăţat-au latina prea uşor. Pe nimeni nu mai miră şi toţi zic: 'Bravo lor!' Dar că uitat-au limba, vocabularu-ntreg, E greu să se admită. eu nu pot să-nţeleg! Că un popor işi pierde treptat din obiceiuri, Că îşi mai schimbă portul. ar fi, cumva, temeiuri... Ardealu-a stat sub Unguri atâţia ani. o mie, Şi asupriţi. Românii, aşa precum se ştie, Nu şi-au uitat nici graiul, nici obiceiul, portul, Cum de-n a zecea parte Uitat-au Dacii totul? Când sub Traian, Romanii i-au biruit pe Daci, La Sarmisegetuza n-a trebuit tălmaci! Afirm, şi nu am frică, ceva ce totul schimbă: Şi Dacii şi Romanii vorbeau aceeaşi limbă! Acesta-i adevărul? Cum poate fi posibil Când Roma ajunsese Imperiu invincibil? Poveştile sunt multe, dar faptu-i dovedit, Istoria aduce dovezi de neclintit. 'Naintea erei noastre, când nu-i nimic precis La Nord şi Sud de Istru, cum Herodot a scris, Trăiau, ducându-şi viaţa, pe plaiuri Carpatine Şi cultivau pământul, vânau, creşteau albine Vorbeau aceeaşi limbă dar altfel se numeau, Ilirii, Sciţii, Geţii sau Dacii. Traci erau. Uniţi sub Burebista şi-apoi sub Decebal Ei stăvileau barbarii, Veniţi val după val... Cu secole-nainte când nu erau regat, O parte dintre-aceştia spre Vest au emigrat De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit Şi-aproape în tot Sudul, treptat s-au stabilit. Şi astfel se explică de ce limba Latină Au înţeles-o Dacii. Nu le era străină! Deci nu cu Roma-ncepe acest măreţ trecut Ci mult mai înainte, când lumea s-a făcut! Şi-aşa se înţelege de ce cu-verşunare, Cei fără de trecuturi, lovesc la întâmplare, Aici suntem de veacuri un neam fără de moarte, Şi tot aici rămânem şi mergem mai departe. UnsimpluOm 29.11.08

Cancerul este o ciuperca si poate fi vindecat

Cifrele sunt de neinchipuit. Pe plan global, in jur de 8 milioane de oameni mor de cancer in fiecare an, numai in Statele Unite cifra este de peste jumatate de million de victime anual. Se preconizeaza ca pana in anul 2030, aceasta cifra va ajunge la 12 milioane de decese pe plan global, anual din cauza cancerului. Cancerul este prima cauza de deces a persoanelor sub 85 de ani, iar in Statele Unite o persoana din patru moare de cancer – una din patru ! Zilnic se introduc noi legi care reduc libertatile cetateanului sub justificarea “protejarii publicului impotriva terorismului” in timp ce acesti oameni sufera si mor in fiecare an din cauza unei boli pe care familiile de elita si cartelele lor farmaceutice, in mod sistematic, refuza sa o vindece. Impreuna putem, DA, dar nu putem atunci cand companiile farmaceutice sunt implicate. Anual se colecteaza sume imense de la diverse acte de caritate pentru a sustine studii de gasire a curei pentru cancer pe care organizatiile elitiste de fapt, nu au nici o intentie sa o gaseasca. Am aratat intr-un articol publicat pe 9 august 2009, faptul ca un anumit om, dr. Richard Day care era seful organizatiei “Planificarea Familiei” (organizatie eugenica sustinuta de familia Rockefeller) a tinut o intalnire restransa pentru medici in 1969 in Pittsburg, unde a relatat despre transformarile societatii globale care urmeaza pe viitor. Inainte de a expune o lista lunga de schimbari care vor avea loc in societatea globala, el le-a cerut celor prezenti sa nu inregistreze si sa nu ia notite. Insa un medic a luat notite si mai apoi a facut public parte din cele spuse la acea intalnire. Acum, dupa 40 de ani, putem vedea cata acuratete exista in spusele dr-lui. Day pe care le puteti citi in articolul din 9 August (in engleza pe site-ul www.davidicke.com). Motivul pentru care il amintesc pe dr. Day si in acest articol este pentru ceea ce a spus referitor la cancer in cadrul acelei intalniri din 1969: - “Acum putem trata aproape orice forma de cancer. Informatiile se gasesc in dosar la Institutul Rockefeller, daca se va decide vreodata ca sa fie dat publicitatii”. Richard Day spunea ca lasand oamenii sa moara de cancer se va incetini cresterea numarului populatiei. “E ok.. oricum trabuie sa mori de ceva... asa ca de ce sa nu fie cancer pana la urma urmei?” Cam asa gandesc acesti oameni care nu au suflet si de aceea fac ceea ce fac. Cartelurile farmaceutice (Big Pharma) nu au nici cea mai mica dorinta sa trateze cancerul cand ei castiga sume imense din vanzarile de medicamente, citostatice care trateaza doar niste simptome in acelasi timp omorand si celulele sanatoase si chiar si oamenii cu aceasta otrava – chimioterapia. Dar nici macar nu este vorba de bani in primul rand. Familiile elitiste care conduc lumea, de fapt vor ca oamenii sa sufere si sa moara mai devreme decat le este vremea aceasta fiind o metoda de reducere a populatiei. De aceea cand cineva din afara gastii Big Pharma, descopera o metoda eficienta de tratare a cancerului, acesta imediat devine o tinta a organizatiilor medicale dar si a agentiilor guvernamentale. Un astfel de caz este doctoral italian, Tullio Simoncini, un om deosebit dar si curajos, care a refuzat sa cedeze presiunilor imense care s-au facut asupra lui si care inca se mai fac din momentul in care el a realizat ce este cancerul si cum putem scapa de el.. Asa zisa “crima” comisa de Simoncini a fost aceea ca a descoperit faptul ca boala de cancer este o ciuperca cauzata de candida, care este un organism micotic si care oricum traieste in organismul uman in cantitati mici, chiar si in oamenii sanatosi. In mod normal, sistemul imunitar tine aceasta ciuperca sub control, dar cand Candida din corp metamorfozeaza intr-un fungi mai puternic, atunci pot apare probleme mai grave si chiar cancerul. Prietenul meu, Mike Lambert, de la clinica Shen situata aproape de casa mea din Insula lui Wight (sudul Marii Britanii) spune urmatoarele despre Candida: - “Fungii, si in special Candida, se dezvolta mancand din corpul gazdei (corpul uman) astfel dizolvandu-l incet dar sigur. Deasemenea, Candida are nevoie de corpul uman ca sa se inmulteasca pentru ca nu o poate face fara acest mediu. Nu este de mirare ca in cazurile de oboseala cronica, care in majoritate se atribuie coloniilor de Candida, cel infestat se simte foarte rau fizic dar si mental.” Tullio Simoncini spune clar ca boala cancer este in final aceasta infectie fungala si ca explicatiile conventionale medicale cum ca boala cancer se datoreaza unei functionari defectuoase a celulelor este pur si simplu gresita. Candida Simoncini este specialist oncolog (tratarea tumorilor), specialist in diabet si boli de metabolism, dar este chiar mai mult de atat. El este un adevarat medic care urmareste sa dezvaluie adevarul pentru beneficiul pacientilor si refuza sa repete precum un papagal, versiunea oficiala a ceea ce trebuie doctorii sa gandeasca si sa spuna. El provoaca dogma “conformismului intelectual” si toate asumarile nefondate, minciunile, manipularea si falsurile acesteia, fiind foarte critic la adresa organizatiilor medicale care continua sa caute “tratamente” false si ineficiente pentru tratarea epidemiei globale de cancer. Inca de cand a intrat la medicina, el si-a dat seama ca ceva nu este in regula cu cancerul si cu modul in care acesta este tratat. Simoncini spune: - “Vedeam suferinte teribile. Eram in sectia de oncologie pediatrica si toti copii au murit. Sufeream si eu vazand cum saracii, saracii copii mureau de la chimioterapie si radiatii”. Frustrarile si tristetea lui din cauza a ceea ce vedea l-au determinat sa caute alte cai de a intelege si a trata aceasta boala devastatoare. Si-a inceput explorarile cu o minte deschisa si cu o pagina alba de hartie in fata nepatata de nicio teorie rigida impinsa in fata sau indoctrinata de curentul principal, conventional al medicinei si stiintei. Cati oare mai trebuie sa sufere pana cand oamenii vor inceta sa se mai uite la medici ca la zei atotstiutori realizand scara imensa a ignorantei care are loc? Simoncini a realizat ca toate cancerele se comporta la fel indiferent de localizarea in corp. Toate cancerele au un numitor comun. El deasemenea a realizat ca toate tumorile canceroase sunt intodeauna albe. Ce altceva mai este alb? Candida. Simoncini a realizat ca ceea ce crede medicina conventionala ca este o crestere de celule canceroase iesita de sub control, de fapt este reactia sistemului imunitar de a proteja corpul impotriva atacurilor de Candida astfel marind productia de celule. Simoncini spune ca lucrurile decurg in felul urmator: • Candida este in mod normal tinuta sub control de sistemul imunitar, dar cand acesta devine slabit si / sau compromis, Candida se extinde si poate dezvolta o “colonie” • Candida, in cele din urma, poate penetra un organ, iar sistemul imunitar trebuie sa raspunda acestui atac in alt “mod”. • Acest “mod” este de a construi o bariera defensiva de celule si aceasta bariera, acest cumul de celule este ceea este denumit cancer. Se spune ca raspandirea cancerului la alte parti ale corpului este provocata de migrarea unor celule “maligne” de la sursa originala. Simoncini spune ca lucrurile nu stau asa deloc. Raspandirea cancerului este declansata de cauza reala a cancerului, adica de Fungi Candida care migreaza de la sursa originala. Aceasta migrare poate fi declansata chiar la biopsie sau in timpul operatiei. Ce anume ii permite cancerului sa se manifeste, dupa cum am spus si in multe dintre cartile mele? Sistemul imunitar slabit. Cand sistemul imunitar functioneaza eficient, va redresa orice problema inainte de a scapa de sub control, in acest caz tinand Candida sub control echilibrul sistemului imunitar. Dar iata ca numarul bolnavilor de cancer a crescut pe plan global si continua sa creasca. Exista un razboi bine calculat impotriva sistemului uman imunitar si care a devenit din ce in ce mai prezent. Sistemul imunitar este slabit si atacat de mancaruri si bauturi cu aditivi, chimicale agricole, vaccinuri, tehnologie cu frecvente electromagnetice si de microunde, medicamente farmaceutice, stresul vietii moderne si altele. Va imaginati ce deficiente pot avea copiii din ziua de azi cand ei primesc 25 de vaccinuri sau combinatii de vaccinuri pana la varsta de 2 ani (aceasta este situatia in America, in Romania copii primesc 10 vaccinuri pana la varsta de 1 an si inca 5 pana la varsta de 14 ani) si toate aceste vaccinuri se fac in timp ce sistemul imunitar inca este in formare. Ce distruge sistemul imunitar mai repede decat orice? CHIMIOTERAPIA !!! Iradierea de asemenea. Chimioterapia este o otrava care este menita sa distruga celule. Hmmmm… atata tot. Tratamentul conventional al cancerului se face prin otravirea victimei sperand ca celulele canceroase vor fi in mai mare masura si mai repede omorate decat cele sanatoase si nu se va ajunge la pierderea vietii pacientului... Aceasta chimioterapie otraveste si omoara si celulele sistemului imunitar pe care il face “varza”. Iar Candida este inca prin imprejurimi. Acest sistem imunitar facut “varza” nu mai poate raspunde in mod eficient la atacurile de Candida si aceasta va castiga teren astfel incat cancerul se transfera in alte parti ale corpului ajungandu-se la raspandirea acestuia in corp. Chiar si cei care si-au revenit dupa operatie si chimioterapie si sunt declarati vindecati, raman o bomba care e pe cale sa explodeze in orice moment. Sistemul lor imunitar este acum mult slabit si este doar o chestiune de timp pana cand Candida va declansa o recidiva.. Chimioterapia de fapt, omoara oamenii pe care ar fi trebuit sa-i trateze ! Cand Simoncini a realizat ca boala de cancer este de fapt o infectie sau infestare fungala, el a inceput sa caute ceva, o substanta care poate sa omoare aceasta ciuperca astfel inlaturand cancerul. El si-a dat seama ca medicamentele antifungale nu dau rezultate, pentru ca fungii pot muta foarte repede pentru a se apara si chiar incep sa se hraneasca cu medicametele prescrise care aveau scopul de a-i omora. Astfel, Simoncini a gasit ceva mult, mult mai simplu: bicarbonatul de sodiu. DA, ingredientul principal din praful de copt. Atentie! Nu este exact acelasi lucru ca si praful de copt care are si alti aditivi. El a folosit aceasta substanta pentru ca este un distrugator puternic al fungiilor si spre deosebire de medicamentele antifungale, Candida nu se poate adapta la bicarbonatul de sodiu. Pacientului i se da bicarbonat de sodiu pe cale orala dar si intern cu ajutorul unui endoscop de exemplu, un tub lung si subtire care in general se foloseste la vizionarea corpului pe interior fara a folosi bisturiu. Aceasta ajuta la plasarea bicarbonatului de sodiu direct pe cancer, adica direct pe fungi. Egiptenii din antichitate stiau despre proprietatile vindecatoare ale substantelor anti-fungale iar carti indiene de acum 1000 de ani recomanda pentru tratarea cancerului, substante puternic alcaline. In 1983, Simoncini a tratat un barbat Italian, Gennaro Sangermano, caruia i s-au mai dat doar 6 sau 7 luni de viata din cauza unui cancer de plamani. Dupa cateva luni de tratament cu bicarbonat de sodiu, el s-a reintors la o stare de sanatate buna iar cancerul a disparut. Acum, dupa 26 de ani el inca este in viata si cu o sanatate buna. Simoncini incepuse sa aibe mai multe reusite cu aceasta metoda si si-a prezentat cercetarile si rezultatele la Departamentul Italian de Sanatate, sperand ca acesta va aproba trecerea la teste stiintifice pentru demonstrarea eficientei acestei metode de tratament. Dar din pacate el a inceput sa descopere adevarata scara la care se ridica manipularea si deceptia din domeniul medical. Autoritatile, nu numai ca au ignorat documetatia prezentata de Simoncini, ba mai mult, el a fost exclus din registrul medicilor din Italia din cauza ca a recomandat metode de tratament care nu au fost aprobate. DA, asa am spus – metode de tratament care nu au fost aprobate. El a fost supus unor campanii feroce de ridiculizare si condamnare duse de mijloacele media, iar apoi a fost inchis pentru 3 ani pe motivul ca a fost gasit vinovat de cauzarea mortii unor pacienti pe care i-a tratat. Din toate unghiurile s-a declansat campania : pune mana pe Simoncini si nu-l lasa sa mai faca valuri. Organizatiile medicale spun ca declaratiile lui cu privire la bicarbonatul de sodiu sunt nebunesti si periculoase. Un medic italian “de referinta”, in mod exagerat a inclus bicarbonatul de sodiu in clasa drogurilor periculoase care pot cauza moartea si afectiuni grave in corp. In tot acest timp, milioane de pacienti mureau de cancer si care ar fi putut fi tratati in mod eficient. Dar acestor oameni, de la putere, nu le pasa. Tullio Simioncini, din fericire, nu este o persoana care sa dea asa usor batuta, si a continuat se raspandeasca informatii despre lucrarile si descoperirile sale pe internet si in prezentari publice.. Am auzit de el de la Mike Lambert de la clinica Shen unde Simoncini a vorbit in timp ce eram in deplasare in Statele Unite. Stiu ca el are succese remarcabile la reducerea drastica sau chiar inlaturarea unor forme avansate de cancer prin folosirea bicarbonatului de sodiu. Aceasta dureaza cateva luni in unele cazuri, dar in altele, ca de exemplu cancerul de san, avand in vedere accesul usor la tumoare, aceasta dispare in cateva zile . Conform unui articol despre cercetarile a doi oameni de stiinta englezi, profesorul Gerry Potter de la Grupul de Descoperire a Curei pentru Cancer si profesorul Dan Burke, am scris in articolul din luna aprilie faptul ca boala cancer este de fapt o ciuperca . Descoperirile celor doi profesori sunt urmatoarele: Celulele canceroase au un biomarker unic pe care celulele normale nu il au. Acest biomarker este o enzima care se numeste CYP1B1. Enzimele, sunt proteine care au rol de a cataliza sau mari rata unei reactii chimice. Enzima CYP1B1 altereaza structura chimica a unui compus care se numeste Salvestrol care in mod normal se gaseste in natura in multe fructe si vegetale. Aceste schimbari chimice transforma Salvestrolul intr-un agent care omoara celulele canceroase dar nu le ataca pe cele normale. Sincronicitatea este perfecta. Enzimele CYP1B1 apar numai in celulele canceroase si reactioneaza cu Salvestrolul din fructe si vegetale pentru a crea reactii chimice care omoara numai celulele canceroase. Si aici este dovada ca tumorile sunt fungi. Salvestrolul reprezinta sistemul natural de protectie al fructelor si vegetalelor impotriva atacurilor de fungi si de aceea Salvestrolul se gaseste numai in speciile care sunt supuse distrugerilor fungale precum: capsunile, afinele, fragii, strugurii, coacazele negre si rosii, murele, merele, perele, vegetalele verzi (in special broccoli si varza), anghinarea, ardeii grasi rosii si galbeni, avocado, macrisul, sparanghelul si vinetele. Ce este aproape diabolic, este ca Big Pharma si marile companii Bio Tech stiu acest lucru si ei au facut urmatoarele doua lucruri de majora importanta pentru a slabi acest sistem de protejare naturala impotriva atacului fungal care este cancerul : 1. Fungicidele chimice folosite in agricultura moderna care omoara fungii in mod artificial ceea ce inseamna ca plantele nu mai trebuie sa-si activeze propriul sistem de protejare si anume Salvestrolul. In ziua de azi, Salvestrolul se mai gaseste doar in legumele si fructele crescute organic. 2. Cele mai utilizate fungicide au actiune puternica de blocare a enzimelor CYP1B1, asa ca oricate produse care au fost crescute cu chimicale vei consuma, nu prea conteaza intrucat Salverstrolul nu se va activa si nu va actiona ca un agent de distrugere al cancerului asa cum ar fi fost normal. Acesta nu este un accident, ci este un lucru bine planuit asa cum era bine planuita si distrugerea lui Tullio Simoncini. Familiile ‘elita’ vor ca oamenii sa fie distrusi de cancer si nu vindecati. Ei sunt niste oameni bolnavi atat mental cat si emotional si considera oamenii drept oi sau vite sau animale in orice caz. Lor nu le pasa cat stres, cata suferinta si moarte cauzeaza aceste manipulari si secretizari, si din punctul lor de vedere cu cat mai multa suferinta cu atat mai bine. Si asta dovedeste ca acesti oameni nu sunt in toate mintile. Dar Simoncini refuza sa incline steagul si continua sa promoveze ceea ce el vede ca este un tratament sigur al cancerului, pe cand “in lumea reala” cifra de decese din cauza cancerului creste si continua sa creasca in mod incontrolabil pentru ca tratamentele sunt bazate pe teorii intentionat eronate si care nu dau rezultate. Este intradevar o societate nebuna, nebuna, dar din perspectiva familiilor de elita, asa si trebuie sa fie. Multumim Domnului pentru oameni curajosi si hotarati precum Tullio Simoncini. Avem nevoie de mai multi oameni ca el si cat de repede. Ce contrast immense este intre el si cei care servesc organizatiile medicale. Cand Simoncini a tinut prezentare la clinica Shen, chiar cu cateva saptamani inainte de acest eveniment, multi medici locali l-au ridiculizat si i-au contestat teoriile. Au fost si ei invitati la prezentarea lui Simoncini, ceea se probabil ca ar fi adus importante benficii pacientilor acestora. Li s-au rezervat locurile pentru a participa la prezentare si a pune intrebari direct lui Simoncini. Ghici ce s-a intamplat? Ei nu au venit. Test simplu pentru a verifica nivelul de Candida in corpul tau Pune seara un pahar cu apa pe noptiera unde dormi. Dimineata cand te trezesti, scuipa in pahar. Dar nu te forta sa aduni scuipat ci elimina doar ce ai, chiar daca este foarte putin. Lasa sa stea 2 minute dupa care analizeaza continutul la lumina. Daca scuipatul ramane la suprafata sau se dizolva esti OK. Daca apa se tulbura ai indicator de prezenta Candidei. Daca apar prelungiri ale scuipatului in jos, ca niste picioare, este un indicator pozitiv ca ai Candida.( www.ganodermalucidum.webs.com) In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca ma trezesc deasupra Pamantului, restul il iau ca pe un bonus ! "In fiecare zi cand ma trezesc, stiu ca am doua posibilitati: Pot sa aleg sa fiu bine dispus sau pot sa aleg sa fiu prost dispus. Si aleg sa fiu bine dispus. Cand mi se intampla ceva rau, pot sa aleg intre a fi o victima sau pot sa aleg sa invat din ce mi s-a intamplat. Si eu aleg sa invat. De fiecare data cand cineva vine la mine sa se lamenteze pentru ceva, pot sa aleg intre a-i accepta plangerile sau pot alege sa-l ajut sa vada latura pozitiva a vietii. Si eu aleg intotdeauna partea buna a vietii." Cateva completari : Daca te intereseaza tema, gasesti pe internet informatii si despre alti oameni deosebiti, unii medici, altii nu, care au avut rezultate spectaculoase in tratarea cancerului si au fost ridiculizati de societate au chiar exclusi din randul medicilor, au fost pusi la zid. Iata cateva nume : Dr. Max Gerson, Dr. Christine Nolfi, Ann Wigmore, Dr. Bircher Benner, Rudolf Breuss, Valeriu Popa, Petre Anca, Elena Nita Ibrian, etc. Max Gerson are o carte despre tratarea cu succes a 50 de cazuri de cancer cu metastaze, prin sucuri, regim alimentar si clisme. Clismele au doar rol de impulsionare a sistemului imunitar. Gerson a reusit sa vindece in medie 55-65% din bolnavii pe care i-a tratat de cancer. Procentele medicinei alopate sunt dezastruoase in acest sens (sub 5%), bazandu-se pe operatii de extirpare, mutilare, otravire prin chimioterapie, radiatii. Exista de mult teorii emise si de alti oameni relativ la legatura dintre Candida si cancer. In USA am gasit chiar carti care trateaza exclusiv avest domeniu. Pentru reducerea drastica a fungilor de tip Candida (sunt mai multe feluri), organismul trebuie "bazicizat", caci fungii nu traiesc decat in mediu acid. Deci ideea cu bicarbonatul de sodiu, care este o baza, pare logica. Cura de sucuri de legume si fructe care sunt bazice are acelasi efect. Tratamentele cu antibiotice duc la proliferarea Candida din doua motive : slabesc sistemul imunitar si acidifica organismul. Nu stiu multe despre tratamentele cu bicarbonat de sodiu, se aude ca ar avea si niscai efecte secundare, pe cand cura cu sucuri e 100% eficienta si nu are nici un efect nedorit, decat ca eventual mergi mai des la toaleta. Sucul de varza este excelent in domeniu intrucat are un caracter hiperbazic si de asemenea distruge masiv fungii datorita continutului sau specific de anumite substante chimice care au acest efect. Cura cu suc de varza : 1 luna se beau pe stomacul gol 200 ml suc proaspat stors, dimineata si seara. Luna urmatoare se creste cantitate la 300/300, luna a treia la 400/400, luna a patra 500/500. Se ramane la aceasta cantitate. Tinuta 1 an cura elimina complet candida din sistem. Ceaiul de coada calului este de asemenea bazic si intareste organismul datorita continutului sau bogat in Si. De asemenea are calitatea de a dizolva in timp tumorile. Un alt suc hiperbazic, foarte eficient e cel de sfecla rosie. Cura cu suc de sfecla rosie : Se bea timp de 1 luna, 100 ml suc proaspat stors dimineata pe stomacul gol. Luna a doua se creste doza la 200 ml, luna a treia 300 ml, a patra 400ml si a cincea 500ml. Se ramane la aceasta cantitate 1 an. Sucul de sfecla rosie remineralizeaza, innoieste sangele si dizolva in timp tumorile, curata foarte eficient ficatul. Daca pentru unii e prea gretos se poate subtia cu apa si i se pot adauga 1-2 lingurite de lamaie. O alta varianta ptr. cei prea sensibili la sucul crud de sfecla : Se rade marunt seara 1 kg de sfecla rosie. Se pune intr-un borcan mare si se toarna deasupra 4 litri de apa fiarta. Se acopera si se lasa pana dimineata. Dimineata se trage in sticle si se bea sucul pe parcursul zilei in loc de apa. Se beau minim 2 litri pe zi. Se poate pastra in frigider maxim 3 zile, de aceea cantitatea se reinnoieste periodic functie de necesitati. In timpul curelor cu sucuri pot sa apara diverse reactii de eliminare a toxinelor (ameteli, dureri de cap, diaree, varsaturi, eruptii cutanate). Acestea sunt perfect normale si vor disparea gradat in timp. Toxinele ies intotdeauna "cu cantec". Un regim anticandida va fi unul sarac in carbohidrati (sub 70 g/zi), fara dulciuri, lactate. Candida se hraneste cu carbohidrati, glucide (dulce) si lipide de origine animala (lactate). De asemenea se evita vinul (fermenteaza) si casa trebuie sa fie uscata fara conditii de proliferare a mucegaiurilor. Se evita mediile umede si neaerisite. Informatii primite pe mail , nu cunosc sursa si nici autorul .

Cautarea Fericirii

-Va sa zica ai venit pentru fericirea vesnica - intreba Judecatorul. -Da - ii raspunse spiritul proaspat dezancarnat. -Ai gresit adresa - continua Judecatorul, cu un zambet ambiguu in jurul gurii. -Stati… nu-i aici raiul? - intreba omul nostru, proaspat trecut prin granita mortii. -Ba da - ii raspunse Judecatorul. -Jos pe Pamant mi s-a promis ca aici voi primi in dar, fericirea vesnica. -Ne pare rau, ai fost informat gresit. -Am fost informat gresit?! Dar preotul imi zisese ca daca ma rog regulat, daca indeplinesc cele zece porunci, voi ajunge in rai si voi fi fericit vesnic! -Esti in rai, esti binevenit, dar trebuie sa mananci din merindele tale: sa traiesti fericirea pe care ai adus-o de pe Pamant. -Nu este corect: pe Pamant n-as putea zice ca am fost fericit… -Ne pare rau… -Si nu se poate sa primesc aici fericirea? -Ne pare rau: nu. -De ce nu? -Fiindca asa e regula. -Care regula? -Cea instituita de Tatal. -Nu pot sa cred ca Tatal este atat de crud! -Pai nu e crud. -Nu e? -Nu. -Dar cum asa? -Tatal a instituit urmatoarea regula: fiecare trebuie sa-si construiasca propria sa fericire. -Cum adica? -Simplu: asa cum un culturist isi cladeste muschii, tot asa cel care cauta fericirea, trebuie s-o construiasca singur. -Nu mi se pare corect! -Treaba ta. -Totusi, ce pot face acum? -Poti sa te duci inapoi, deoarece corpul tau se afla inca in stadiul mortii clinice. -Bine, si ce fac daca merg inapoi? -Exersezi fericirea. -Exersez fericirea? Si cum fac asta? -Trebuie sa gasesti propriile tale metode. Cei mai multi incearca prin iubire. Poti sa-ti indrepti iubirea spre Tatal. Sau spre o fiinta draga tie. Dar poti sa exersezi si iubirea de sine. -Iubirea de sine… n-am inteles-o niciodata… -Iti pot explica prin functionarea inimii biologice. Iti amintesti probabil ca inima pompeaza sange in trei directii: are un circuit care alimenteaza partea corpului care se afla mai jos de inima, un alt circuit care iriga tot ce se afla mai sus decat inima, si un al treilea circuit prin care trimite sange in propriile sale tesuturi. Vezi, functionarea inimii este simbolul modului in care este indicat sa-ti administrezi energia si iubirea. Circuitul de jos nu este altceva decat iubirea directionata spre oameni. Circuitul de sus este simbolul iubirii prin care poti comunica cu fiintele mai evoluate decat tine, incluzand Tatal Ceresc. Iar cel de-al treilea circuit, cel prin care inima asigura energia necesara propriei sale functionari, este iubirea de sine. Cand ajungi sa constientizezi razele iubirii care ies din inima ta, poti sa redirectezi o parte din ele spre tine insuti. Este indicat sa pastrezi proportiile definite de inima ta biologica. Prin circuitul mare, cel care porneste spre partea de jos a corpului, trimiti energie si iubire spre toti ceilalti. Prin circuitul mic, cel care porneste in sus, comunici cu fiintele mai evoluate decat tine - cu ingeri, arhangheli, heruvimi, serafimi, si asa mai departe. Fii sigur ca vei primi de la ei mai mult decat reusesti sa oferi lor. Si ai dreptul si la cel de-al treilea circuit, ca sa poti functiona si tu… -Oh, ce simplu e! -Da, e simplu ca buna ziua! -Si ce-mi mai recomandati, ce sa fac cand ajung jos? -Incearca sa identifici ce anume iti produce bucurii reale. Incearca sa largesti aceasta lista. Bine, iti recomand sa te tii in limita bunului simt. Daca o treci, risti sa-ti strici fericirea. Si exerseaza cele trei tipuri de iubire, cele trei circuite ale inimii. Si inca un lucru: incearca sa zici “Te iubesc” cat mai des, dar intotdeauna din toata inima. -Deja ma simt fericit! -Ma bucur pentru tine! Insa totusi m-as bucura daca te-ai duce inapoi si ai exersa acolo jos, ca sa vii fortificat aici sus, cand iti vine randul. -Va multumesc - ma simt atat de fericit! -Fericirea ta e si fericirea mea si iti multumesc pentru ca mi-o dai - incheiase Judecatorul. Spiritul dezancarnat se umplu de incredere in viitor si plonja inapoi in corpul sau aflat pe cearsaful alb al clinicii de reanimare. Aparatele electrice conectate la corpul sau incepusera sa semnalizeze reaparitia vietii. Incet, se auzi un oftat, ca o adiere de vant. Tiptil-tiptil, inima incepea sa bata. Electrocardiograma desena o curba tot mai armonioasa. Ochii pacientului inca nu se deschisesera inca, dar pe fata lui se asternu o liniste divina. Doctorii rasuflasera usurati. Se gandisera la marea minune: viata. Un pacient reintors din inalt valora pentru ei cat un nou-nascut. -Tipul, mai mult ca sigur a invatat ceva, acolo Sus - zise unul dintre doctori. -Pai da… nu cred ca s-a intors datorita electrosocului, ca imi pierdusem increderea in el, la un moment dat - adauga un alt halat alb. Sursa necunocuta , material primit pe mail.

Valorifica potentialul tau, nu incerca sa semeni cu altii

Intr-o zi, plimbandu-se prin padure, un om gasi un pui de vultur de abia iesit din gaoace. Dandu-si seama ca daca l-ar fi lasat acolo, singur si parasit, l-ar fi condamnat la moarte sigura, omul lua puiul acasa si-l puse intr-un cotet, impreuna cu niste pui de gaina. Puiul de vultur crescu alaturi de acestia si, bineinteles, invata sa se poarte ca o gaina: scormonea pamantul pentru a gasi viermi si insecte, manca semintele pe care i le dadea stapanul, cloncanea si cotcodacea, iar daca batea din aripi nu se ridica mai mult de cateva zeci de centimetri. Au trecut astfel cateva luni, timp in care vulturul nu se indoi nici o clipa ca locul lui ar fi altundeva decat in curtea stapanului, printre celelalte gaini. Mai mult, era convins ca el insusi este o gaina. Pana cand, intr-o zi, privind spre cerul albastru si fara nori, vazu un alt vultur planand maiestuos, aproape fara a-si misca aripile robuste… Vulturul a inteles dintr-o data care este adevarata lui natura. Si-a dat seama ca nu exista obstacole care sa-l impiedice sa zboare, in afara de cele din mintea lui, si, dupa cateva tentative, s-a ridicat in zbor spre infinit, intr-adevar liber. ************ ********* ********* * Fara indoiala, cea mai mare parte a cititorilor cunoaste aceasta povestioara facuta celebra de Anthony de Mello, si foarte mult folosita in cartile de self help, traning-uri, speech-uri motivationale s.a.m.d. Si eu am folosit-o intr-un articol, acum mult timp. Totusi, ceea ce este mai putin cunoscut este efectul pe care intamplarea aceasta l-a avut asupra celorlalti locuitori ai curtii. Dupa ce au vazut ca fostul lor tovaras de joaca si de seminte si-a luat zborul, pierzadu-se in imensitatea cerului, multe din gaini au devenit constiente de trista lor situatie si au inceput sa viseze sa devina vulturi. Incepura sa circule, la inceput aproape clandestin, apoi mai deschis, niste filosofii ciudate care argumentau ca fiecare gaina avea inauntrul sau un vultur care astepta sa fie eliberat. "Conditia de gaina nu este decat rezultatul unor credinte limitante", substineau niste gaini-profete, "schimbati credintele, si cerul va fi al vostru". Aparusera tot felul de carti in domeniu, cu titluri gen "Cum sa devii un vultur in 30 de zile", "Vulturocibernetica ", "Analiza vulturactionala" , "Minunile zborului", "Declanseaza vulturul din tine" samd. Pentru cei care aveau bani de cheltuit, aparusera si seminarii (de Programare Gainolingvistica) si cursuri audio si video, unde se invata cum sa vizualaizezi lumea vazuta de sus, cum sa recunosti sunetele celorlalte pasari (sa te pui in rapport), cum sa percepi senzatia vantului in aripile tale (condita de vultur nu poate fi atinsa fara concentrare asupra canalelor senzoriale potrivite). Mai interesant, aparuse si o metoda de analiza (gainogramma) , care depista 9 feluri de a fi gaina, si in consecinta 9 drumuri diferite spre a deveni vultur. Aparusera si niste tehnici, cum ar fi Echilibrul Gainoemotional si CFT (chicken freedom technique), care te invatau ce se intampla daca apesi pe niste puncte de pe cap si piept spunand "Iubesc si respect aripile mele", si anume ca iti va trece frica de inaltime (principalul obstacol in drumul de dezvoltare spre conditia de vultur). O gaina mai intreprinzatoare decat celelalte puse la cale un sistem de multilevel marketing care consta intr-un complex sistem de puncte care se obtineau vanzand cursuri si seminarii celorlate gaini, argumentand ca ridicarea in ierarhia sistemului era metoda cea mai sigura pentru a se apropria de starea de vultur. Cine frecventa un numar suficient de cursuri putea sa devina "gainocoach certificat", si ii ajuta pe ceilalti sa mearga mai rapind pe drumul dezvoltarii. Nu e nevoie sa spun ca atunci cand cineva, in lipsa totala a unor rezultate concrete, isi exprima indoielile asupra sensului pe care l- ar avea toata treaba asta, era imediat acuzat - din partea celor mai exaltati si convinsi - ca este stapanit de credinte limintante si blocat de gandul negativ. Mai ales, i se repeta in continuu: "Aminteste-ti de fostul nostru tovaras, care dupa o viata de gaina a putut sa zboare; pune angajament si credinta, si o sa reusesti si tu." ************ ********* ********* * Chiar daca, asa cum am zis, am folosit-o si eu, povestioara aia m-a enervat in permanenta pentru ca presupune ca un vultur e mai bun decat o gaina si face o confruntare stupida intre doua fiinte cu potentialitati, talente si forte diferite. Si aici nu este vorba de a lua apararea cui are mai putine talente sau cui este mai slab, ci de a ma impotrivi unui intreg sistemul social conceput sa produca nemultumirea permenenta, lipsa de satisfactie propunand modele imposibil de egalat si industria adiacenta care iti vinde "solutii" in timp ce alergi dupa aceste modele imposibile. E acelasi mecanism prin care ti se arata cel care a castigat un miliard la loto, si te convinge ca o sa ti se intample la fel. E acelasi mecanism prin care ti se arata o supervedeta, si ti se spune ca daca cumperi setul de machiaj (parfum/rochie/ cercei…) o sa fii ca ea. E mecanismul prin care o societate care are din ce in ce mai mult devine din ce in ce mai nesatisfacuta si nemultumita. Eu, sincer, cred ca un vultur este un vultur, si o gaina o gaina. Si cred ca pot exista vulturi prosti si gaini superbe, si ca o confruntare este asolut fara sens. Si cred ca fiecare ar trebui sa isi exploateze potentialul fara sa se confrunte cu altcineva in afara de sine, mai ales cu modele impuse de cineva care are ca singurul scop sa iti vinda "solutiile" lui. Bineinteles, eu primul cred - si toata activitatea mea se bazeaza pe asta - ca fiecare dintre noi are potentialitati fantastice, si nu pierd ocazia de a reaminti credinta asta si de a ajuta lumea - pe cat pot - sa intre in contact cu aceste potentialitati. Eu primul predau si aplic tehnicile psihologice care imbunatatesc performanta si ajuta in dezvoltara personala. Dar cand vad lumea care se chinuie sa se conformeze la niste modele imposibile, urmand sfaturile vanzatorilor de "american dreams" (de multe ori mai confuzi decat discipolii), ma gandesc ca poate trebuie cineva care sa atraga atentia. Si sa aminteasca ca fiecare dintre noi e unic, ca fiecare dintre noi are atatea talente si posibilitati incat, daca si le-ar exploata nu i-ar mai ramane timp pentru a invidia pe altcineva. Nu urma modele, fii tu un model! ************ ********* ********* * Ultimele stiri din cotet imi confirma ca niste gaini s-au imbogatit, altele tot cauta tehnica potrivita pentru a se ridica in zbor, si altele asteapta venirea Marelui Gaina care ii va scoate din conditia lor. Din cate am aflat, nimeni dintre ei nu s-a mai ridicat de la pamant mai mult decat niste zeci de centrimetri… *************** ************* ***** Sursa http://vnigama.blogspot.com

Downshifting !

  Un om sta pe malul marii si cineva vine si îi spune sa-i prinda niste peste, iar el îi spune ca nu, pentru ca sta pur si simplu si contempla marea. Acesta îi spune: îti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa-ti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta începe sa îi arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa-ti iei un vapor si daca-ti iei un vapor o sa-ti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: Si acum ce ti se pare ca fac? Fenomenul downshifting - sau "dincolo" de top management interviu cu Aurora Liiceanu Downshifting- ul s-a nascut din refuzul societatii occidentale (care de fapt este o expresie postmaterialista) de a nu deveni sclavul valorilor materiale si de a-ti consuma toata existenta alergând dupa bani, dupa o pozitie ierarhica. Downshifting- ul inseamna refuzul de a intra intr-o anume inregimentare (prin dresaj), refuzul pozitiei, refuzul salariilor mari etc. Ideea de baza este ca de fapt calitatea vietii individului, care este data nu de felul in care se pozitioneaza el din punct de vedere material - nu iti trebuie atit de multi bani ca sa poti sa fii fericit, multumit în viata -, ci de faptul ca poti profita, sa zicem inteligent, de timpul pe care il ai de trait, astfel încât sa nu devii un sclav al muncii. Prin urmare, e vorba de o etica a muncii. Downshifting- ul nu poate fi la noi, pentru ca noi suntem o societate care am demarat dupa '90 in plin materialism grosolan si exagerat, in care banul si acumularea de bunuri materiale este o dominanta a vietii. Toata lumea priveste cu admiratie si invidie desfasurarea cursei achizitiilor materiale, lucru care in strainatate a inceput sa fie pus sub semnul intrebarii. Din aceasta perspectiva un om din est (din tarile postcomuniste) o sa fie mai bine imbracat decit unul din vest, o sa isi doreasca o masina mai buna, o sa fie, cum se spune, victima societatii de consum intr-un mod cu totul necritic, o sa-si ia tot ce este mai scump si o sa o faca ostentativ si in mod excesiv. Deci noi, in momentul de fata, suntem o societate cu valori materialist - excesive, spre deosebire de cealalta societate, in care oamenii profita de tot ce este modernitate pentru a spori confortul vietii, dar si calitatea ei. Eu cred ca nivelul de la care pornesc ei este mult mai inalt decit al nostru. Adica ei nu au o populatie care supravietuieste ca la noi si aceasta conditie bazala, minima pentru a trai relativ decent este realizata cam la toate categoriile sociale. Faptul ca exista oameni care stau pe strada, sau care refuza sa intre in alt tip de inregimentare, in aceasta ordine a vietii, tine si de o patologie sociala care este legata de postmodernism, nu tine de saracie, pentru ca in strainatate abundenta de lucruri materiale face sa existe o anumita satietate. Cu alte cuvinte, cu doua perechi de blugi si cu zece maiouri poti traversa o vara. Noi cred ca suntem intr-o perioada in care a inceput sa se vada aceasta adictie de shopping, care tine de centrarea de materialism, prin manipularea sau si prin manipularea data de publicitate, care indeamna necritic catre consumerism. Asta nu inseamna ca la ei nu exista asa ceva, insa sunt mult mai potoliti si ceea ce este interesant este aparitia acestui curent critic ca schimbare a stilului de viata. La noi nu exista deloc o atitudine critica, ba dimpotriva, cum am mai spus, este vorba de invidie si chiar o rautate de a scotoci, sa vezi cit si-a mai luat, cite vile si-a luat, cum e vila etc. Exista o dorinta evidenta a unora de a fi invidiati pentru bunastarea lor materiala excesiva pe care ei o coreleaza cu reusita sociala sau cu reusita existentiala. Numarul, cantitatea conteaza, si pretul. In general downshifting- ul pune accentul asupra unei idei importante: exista si alte laturi ale vietii care sunt importante si pe care le poti realiza daca ai bani, dar nu neaparat foarte multi bani: relatiile, prietenii, placerea de a sta la ora 11 dimineata pe malul unui riu, sau trezitul de dimineata la ora 10, cu gazeta in pat etc. Vedem o graba teribila a tinerei generatii de alerga dupa bani si de a uita sa traiasca. Pentru ca sa ilustrez acest lucru am gasit un text foarte critic, in care un specialist in marketing se refera la ce se intimpla la noi in Romania :"am vazut fete care, atunci cind s-au angajat in agentie, erau ca niste mere sanatoase din care iti venea sa musti cu pofta; astazi sunt niste scovergi iradiate de computer. Oricum, ar gasi cu greu un barbat la ora la care pleaca de la birou si daca ar apela la solutia cea mai la indemana, un coleg de birou, tot nu ar plesni-o: e cunoscut faptul ca stresul cauzeaza sterilitate masculina. Probabil ca la ora la care scriu aceste rinduri ele se afla tot la birou bibilind un mediaplan sau pregatind press release-ul unui client isteric si mitocan care nici macar nu stie sa spuna"multumesc". Pentru simplul motiv ca "doar te platesc, nu?" In niciun loc, sau meserie, densitatea de impostori pe metru patrat nu e mai mare ca in marketing si publicitate. E interesant ca mai mult este afectata partea feminina, pentru ca, daca inainte exista acest stereotip - cind ai o fata este bine sa intre in invatamint (invatamintul a fost totdeauna feminizat, pentru ca iti permite sa mai cresti un copil, sa mai faci o mincare, sa mai stai pe acasa si sa ai timp pentru datoriile de femeie, care trebuie sa tina si o casa), astazi, este ciudat pentru ca nu se mai intimpla, fetele nu se mai fac deloc profesoare - intra in jurnalism, daca au noroc lucreaza la televiziuni -, iar cele care mai exista se duc mai degraba la gradinite particulare pentru bani mai multi. Deci,majoritatea intra in jurnalism si in marketing, profesii extrem de consumatoare de timp, extrem de mobile si de dinamice, la care salariile pot fi substantiale, dar daca stai sa te gindesti mai atent iti dai seama ca de fapt sunt foarte prost platite pentru cit de rar dai pe acasa. De ce a aparut downshiftingul? Pentru ca este vorba de manipulare, de o anume conditionare in privinta statutului de consumator. Se zice ca femeile vin tarziu acasa, dar cu foarte multi bani, cu banii aceia cumpara foarte multe lucruri si il fac pe copil sa devina la rindul lui consumator si il conditioneaza. Copilul, la rindul lui, este plin de bani, dar fara parinti - copilul neglijat dar cu bani, poate ajunge violent, sau poate fugi de acasa. Consumul de droguri este si o forma de protest nu numai o adictie, un semnal de alarma pentru parinti, pentru ca imitatia nu este suficienta ca sa explice raspindirea acestui fenomen. Ca fenomen, downshifting- ul nu merge la noi, mai ales pentru ca el are si o componenta intelectuala, care include preluarea critica a valorilor, posibilitatea de a fi reflexiv cu propria ta viata, plasarea intr-un cimp al invatarii de calitate ai al cresterii personale, practic imposibila in conditiile in care stai zece ore la serviciu, te duci la workshopuri, team-building- uri (aflate la noi in plina moda). Toate duc la confiscarea individului pentru profit. Tineti minte ca in '90 atractia fata de domeniul privat a fost marita si prin schimbarea limbajului de nomenclatura a muncii, orice contabil era director economic. Toate aceste etichete care citeodata nu mai aduc bani, dar care psihologic motiveaza individul si il fac ca sa accepte sa lucreze mai mult, uneori fara o crestere salariala, pentru prestigiu, flateaza nevoia de statut. Este vorba despre o nevoie psihologica folosita foarte mult in manipulare. Atita vreme s-a spus ca nu este bine sa existe relatii sot sotie la slujba, acum se reia ceva care seamana foarte mult cu comunismul. Dimpotriva, trebuie sa fie casatoriti, sa stea cit mai mult acolo, sa aiba gradinita pentru copii si unde sa manince, individul nu mai are decit week-endul care uneori poate fi petrecut cu colegii de la slujba in continuare, deci practic este o "deprivatizare" a individului. Acesta se intimpla la noi si oamenii nu au nici un pic de spirit critic, au sarit cu atita graba in aceasta poveste care este realmente gindita foarte bine,tocmai pentru a confisca total un individ in favoarea profitului. Psihologii s-au gindit foarte bine, creste numarul de divorturi, femeile si barbatii nu mai pot sta impreuna nici macar in week-end deoarece toate aceste reuniuni (teambuilding- uri) se fac de obicei in afara, se cheltuie foarte multi bani, te incinta ca este un hotel scump, dar trebuie sa raspunzi la intrebarea ce se intimpla cu familia, pe care nu poti sa o neglijezi. Ideea transmisa prin downshifting este aceea de a invata sa stii cind sa te opresti, pentru ca nu ai nevoie de mai mult ca sa poti sa ai satisfactii nebanuite in viata, sa nu devii un robot, un om "simplificat" , un nevrotic sau un isteric. Acesta necesita o depasire a ideii de supravietuire, un om care supravietuieste fie nu mai face nimic si atunci il tiraste societatea ca stat, fie intra in aceasta cursa pentru ca nu mai vede nici o alta alegere. Cind ai foarte multi bani si continui sa muncesti ca un robot, sau cind ai mult mai mult decit iti trebuie, ideea de a reconsidera ce iti trebuie (cu cele doua componente: materiala si spirituala) e vitala. Partea spirituala nu se poate face in supravietuire. Deteriorarea relatiilor interpersonale este o consecinta a lipsei de timp. Vedem in filme politisti extraordinar de motivati, care lucreaza foarte mult si sunt parasiti de sotii (aici poate ca nu este vorba de partea materiala ci de faptul ca nu esti in stare sa ai o proportie fericita, echilibrata intre investitiile pe care le faci profesional fata de cele pentru familie), care stau cu o sticla de whisky singuri in camere destul de modeste. Este vorba de a-ti regindi existenta si de a vedea ce prioritati trebuie sa ai in raport cu o existenta in care sa nu uiti ca exista si natura si timp liber, sa revalorizezi prietenii si lectura, sa te uiti in dreapta sau stinga, sa ai surse multiple de satisfactie personala. Acest lucru cred ca la noi inca nu este posibil, suntem inca morti dupa vitrine. Cred ca downshifting- ul aduce o mai buna convietuire intre "a fi" si"a face", pentru ca se zice ca occidentul este centrat pe "a face", fara simt critic, iar ceilalti sunt pe "a fi", fara simt critic (se zice ca in India exista obezitate spirituala, iar in America exista obezitate materiala). Totusi in civilizatie exista nevoia de confort, de a nu te chinui, nu poti dormi pe strada, nu poti trai in halul in care se traieste in tarile cu obezitate spirituala. Nu suntem in stare sa luam ce e bun dintr-un loc si ce e bun din celalalt loc si sa facem o sinteza care sa fie superioara fiecareia din cele doua forme, sa nu traim in extreme. Retina isi pierde sensibilitatea atita vreme cit nu mai exerseaza alt peisaj decit canile de cafea, aparatele de facut cafele si monitorul computerului. De altfel si lectura s-a pierdut tot din acest motiv si cred ca se petrec anumite lucruri foarte interesante din punct devedere psihologic: se mareste nevoia aceasta isterica de alternanta, de schimbare pe care o propune modernitatea in detrimentul capacitatii de concentrare. Filmele de actiune induc un ritm alert al vietii, care se rasfringe asupra psihismelor noastre. Toefler spunea ca oamenii nu mai investesc in alti oameni, investesc in obiecte de aruncat, de unica folosinta. Un anumit tip de cultura a relatiei se pierde, avind in vedere ca suntem intersanjabili, oamenii nu se mai fixeaza in relatii de lunga durata, suntem ca intr-o miscare browniana, toti oamenii sunt frumosi, frumusetea se vinde, aceasta cursa de a fi altul si un refuz de a fi tu pina la urma. Aceasta necorelare intre nevoia de afirmare a Eu-lui (a devenit din ce in ce mai mica afirmarea de sine, trebuie sa semeni cu Cher, cu Britney Spears) si dependenta de altii, de grup, reprezinta o negare a unor principii psihologice adinci, care sigur modifica structura personalitatii. Nevoia excesiva de imitare - modelele celebritatii -, admiratia pentru persoanele cu vizibilitatea sociala, care apar la televiziune, publicitatea, aceste identificari care se propun si care sunt preluate cu totul necritic este proprie prezentului. Televiziunea este o oportunitate foarte cautata pentru ca vizibilitatea sociala poate avea efecte pozitive: gasesti o slujba, iti faci relatii, te poti cupla, poti sa faci aranjamente, te poti "marketa"etc. Downshiftingul este un si un refuz al formei fara continut. Astazi, industria schimbarii, a denaturarii, sau a renaturarii chirugia estetica, de pilda, e la moda pentru ca inegalitatea prin natura era singurul lucru care facea ca oamenii sa fie diferiti cel putin din punct de vedere fizic. Acum daca se pierde acest lucru - cum este si firesc - posibila explicatie ar fi ca nu putea sa se nasca decit intr-o epoca in care s-a lansat transplantul si clonarea. Cineva spunea intr-un interviu ca "toti oamenii vor fi foarte diferiti, foarte frumosi, la fel". Nu este decit o schimbare a formei, continutul nu conteaza. Imaginea este totul. Suntem in pline provocari ale identitatii: cine esti, ce alegi, de unde esti, din ce grupa faci parte. Avem foarte multa informatie, cimpul de alegeri este urias, dar ne lipseste discernamintul si ne lipsesc criteriile. De ce este bine asa si de ce nu este bine asa? Daca inainte opozitia între bine si rau avea o demarcatie clara, existau percepte religioase - asa e bine, asa nu e bine -, astazi nimeni nu iti spune ce e bine si ce e rau. Tu trebuie sa alegi si sa suporti consecintele. ED: Estimati ca vor exista niste apropieri intre marile companii si fenomenul downshifting, pentru a impiedica exodul de capital uman catre aceasta deschidere a vietii? AL: Nu stiu, ma gindeam ca exact acest evazionism va fi preluat de cineva care va vedea un profit, l-ar prelua si apropia, l-ar transforma intr-un profit in sensul ca nimic din ce rasare ca germene de interes nu ramine ascuns. Aici cred ca exista un pericol pentru ca sunt de acord ca s-a nascut transplantul. Apar, insa, si forme patologice ale unei intentii bune de la inceput. De altfel, in cartea lui Beigbeder chiar acest lucru se spune: ca te refugiezi pe o insula si acolo se reia acest ciclu, in sensul ca incepi sa te plictisesti ca ai numai natura, ca maninci, ca stai degeaba, ca ai multi prieteni si intri intr-un alt tip de nevroza. ED: Vorbim de o limita a downshiftingulul, daca mergi catre extrema aceasta te paste ruperea totala de lume. AL: Haideti sa luam fenomenul "hippies", care sa zicem ca nu poti sa il vezi ca un downshifting, insa intr-un fel de avangarda poti sa il vezi daca fortam putin lucrurile. Refuz scoala, refuz caldura, refuz apartamentul, acest mit al lui Robinson Crusoe care ne bintuie din cind in cind si pe care se bazeaza si evaziunea catre tara, catre rustic. Dar ce s-a observat pina la urma? La primele boli mai dure, au fugit la spital. Prin urmare, e foarte greu sa iti asumi ceva cu totul nou. Pina la urma suntem convinsi si de beneficiile socialului. Ideea este ca stilul de viata a devenit o problema, a alegerilor in societatea de astazi. La un moment dat se spunea despre femei: te mariti repede, faci repede un copil, il cresti pina la 26, 27, 28 de ani si la 28 ani cu un copil mare iti incepi viata. Poti face o facultate, esti inca tinara si poti sa iti reiei o alta viata. Se poate si invers, iti incepi cariera, lucrezi de innebunesti si la 34, 35 ani cind esti pe ultima suta de metri faci un copil. Acum la noi se poarta adoptia, anumite categorii, din varii motive s-au gindit sa impace si capra si varza si atunci isi fac o cariera, castiga bani si fiind si mai eliberate de maternitate, adopta copilul ca o forma de a compensa frustrarile. Pe de alta parte, copilul devine o forma de lux, pot sa imi permit un copil in conditiile astea, nu ca il fac sau il iau si il cresc, pentru ca eu fac banii, eu i-am facut si nu depind de nimeni. Este o actiune voluntar - monoparentala la aceasta categorie. Avem foarte multe forme. Una peste alta ideea este ca stilul de viata incepe sa preocupe foarte mult individul si cred ca daca o luam filozofic, motivul se naste din ideea aceasta a utilitatii vietii. Inainte viata se traia, acum trebuie sa ii gasesti o justificare. ED: Adica intii traiesti particica aceea de viata si dupa aceea iti mai trebuie alti 15 ani sa o explici. AL: Exact. In orice caz omenirea este extrem de pestrita si exista foarte multe formule pe care ti se propun ca fezabile. Cind am zis de subdiviziuni m-am referit de exemplu la casatorie. Vrei relatii seriale fidele sau vrei hopuri, urcusuri si coborisuri, incet incet, ai facut o investitie in cineva, sau mergi in aceasta idee de relatii seriale. Ai de ales. Era mult mai comod cind ti se spunea cum trebuie sa faci. Era clar ca era inspre binele tau sa preiei un model. Acum esti pus in fata multor modele, submodele sau contramodele si trebuie sa alegi ce vrei.. Ideea este ca viata nu are sens, ca trebuie sa ii dai tu un sens. Inainte avea un sens in sine, acum trebuie sa ii gasesti tu sensul, ceea ce reprezinta o intreprindere destul de dificila. Uneori am vazut ca acest lucru poate fi si una dintre explicatiile sinuciderii la tinerii care nu gasesc acest sens. Cel care sa-ti spuna ca merita sau ca este o datorie sa traiesti. Generatiile mai vechi nici nu si-au pus problema, traiau pur sisimplu. ED: In privinta mediului romanesc spuneati ca downshifting- ul nu e de interes, de actualitate. Puteti face o estimare, in privinta a ceea ce ar mai trebui sa treaca peste noi, ce ar trebui sa mai invatam pentru a ajunge in ipostaza de a marsa catre acest fenomen? AL: Cred ca ar trebui sa fie mai multa bunastare materiala, pentru ca reflexia fata de propria viata in termeni mai evoluati nu se face decit in momentul in care ai asigurate conditii de viata decente. Nu neg ca oamenii care sunt foarte saraci nu isi pun probleme de ce sunt in halul asta de saraci si de ce viata este atit de amara, dar o fac in alti termeni decit cei care au tot ce le trebuie, sau in orice caz sunt multumiti si isi pun problema ce fac cu viata lor. Primii trebuiesa lupte ca sa traiasca, iar ceilalti trebuie sa dea un sens vietii. Este o mare diferenta. Cind am citit despre downshifting pot sa va spun ca mi-a venit in cap un banc destul de banal, de altfel, care prinde extraordinar de mult acest fenomen: un om sta pe malul marii si cineva vine si ii spune sa ii prinda niste peste, iar el ii spune ca nu, pentru ca sta pur sisimplu si contempla marea. Acesta ii spune: iti dau bani si nu o sa mai ai barca asta prapadita, o sa iti iei una mai buna. Tot nu vroia. Acesta incepe sa ii arate care sunt avantajele: daca prinzi peste mai mult cu barca cea buna o sa poti sa iti iei un vapor si daca iti iei un vapor o sa iti poti face o fabrica de conserve de peste si o sa lucreze altii pentru tine si tu nu o sa faci nimic, la care omul raspunde: si acum ce fac? Probabil ca acel om avea o casa deasupra capului, vremea era destul de ospitaliera cu el, peste putea sa isi prinda daca ii era foame si nu isi dorea sa intre in aceasta cursa. ED: Considerati ca oamenii care au beneficiat de provocarile downshifting- ului intr-o anumita portiune a vietii lor vor fi capabili sa genereze alte valori pentru societate decit cele la care au apelat initial, adica vor putea sa genereze valori postmoderne? Daca da, in ce sens? AL: Cred ca da, in sensul ca poate sa arate faptul ca avea de mic mai multe motivatii, hobbyuri, de a fi plasat mai realist intre principiul placerii si principiul realitatii, te face ca oricind sa te poti opri si sa ai ce face, sa nu ramii gol. Hobby-ul, cum se zice in sociologie, raspunde unui eu neutilizat. Vorbeam de principiul placerii si principiul realitatii: exista principiul realitatii, trebuie sa faci un pact cu lumea, cu nevoile, dar trebuie sa iti ramina ceva care, sa raspunda unor nevoi personale, sa-ti dea satisfactii. Este de dorit sa iti ramina permanent niste lucruri pe care vrei sa le faci. Trebuie sa stii ce sa faci dupa aceea. Sunt foarte multi oameni care se plictisesc, care nu isi dau seama ca ar putea fi folositi, iar societatea nu ii foloseste, ei devin resurse umane care se irosesc. Dar la noi exista acest curent, daca nu-ti da bani sa nu faci. Aici remarc o deosebire fata de lucrurile bune pe care le-am descoperit in strainatate, ca mai poti fi util, ca mai poti sa te duci undeva, socializarea in orice caz este un fapt pozitiv, nu poti sa te retragi din lume. Este nevoie in aceasta viata de relatii, ori pentru aceasta trebuie sa intelegi ca uneori ti se face un bine, ca lucrurile nu sunt alba-neagra, ca sa poti sa spui ca te duci sa te ocupi de niste copii parasiti sau de natura, dar daca nu imi dai nici un ban mai bine stau acasa. E foarte gresit pentru ca foarte multi oameni intra in depresie tocmai pentru ca nu sunt relationati sau nu-si gasesc o utilizare. Acesta este un lucru negativ in societatea romaneasca. Sigur ca exista oameni saraci care trebuie sa alerge dupa bani si nu pot face astfel de lucruri, dar sunt oameni care care ar putea face ceva, dar care prefera sa stea pasivi. Downshiftingul presupune o schimbare de stil de viata pina la urma, stilul vietii se schimba total, dar pe de alta parte el nu putea sa apara la noi in societate, la noi este prematur sa admitem o asemenea evolutie. Nu neg insa ca sunt oameni care ar putea sa faca downshifting si nu fac, ceea ce inseamna ca fie sunt definitiv pierduti, fie ca nu au alte resurse, fie nu au nici o motivatie intrinseca, adica in sistemul lor de valori prietenia, natura, lectura, informatia, etc, nu exista. In incheiere as spune ca oamenii cauta frumusetea vietii in marile reusite si asa mai departe, fara a acorda importanta gesturilor mici, cotidiene. De fapt acestea fac cursul vietii. Viata are si ceva care trebuie trait, adica munca e foarte buna, insa ideile despre munca si activitate trebuie reconsiderate. Lucrurile mici sunt importante. Este ca atunci cind esti concentrat pe ceva si nu mai vezi nimic in jur.