Sarea noastra cea de toate zilele

"Aveti sare intru voi si traiti in pace unii cu altii." Evanghelia dupa Marcu, 9. 50 In vechime, sarea era extrem de pretuita. Nu degeaba se spune, in popor, despre un om deosebit, ca este precum "sarea pamantului". In imperiul roman, ostasii erau adesea platiti in sare (in latina sal, salis), de unde a ramas si cuvantul care exprima remuneratia pentru munca, salariu (salarium). Pe vremuri, sarea era atat de greu de procurat si valoarea ei era atat de mare, incat nimeni nu-si ingaduia sa o risipeasca. De aici si vorba populara "daca se varsa sare, iese cearta." [la noi era vorba despre piper nu despre sare]. La modul propriu, „un graunte de sare" facea (si va face mereu) diferenta dintre o mancare buna si una fara gust, iar la modul figurat, vorba „nesarata" este vorba nelalocul ei, lipsita de „bun gust" si de bun simt. Oaspetii de mare cinste sint intampinati, deloc intamplator, "cu paine si sare". Intr-un foarte cunoscut basm romanesc, o fata de imparat ii spune tatalui ei ca il iubeste ca "sarea in bucate". Stiinta confirma astazi intelepciunea ascunsa in vorbele aparent ciudate ale fetei: sarea reprezinta, cu adevarat, un element absolut indispensabil vietii fiziologice a omului. Sarea constituie unul dintre cei mai eficienti si mai raspanditi conservanti alimentari. Trebuie retinut ca, pina la aparitia frigiderelor, sarea, in mari cantitati, era aceea care se folosea pentru conservarea alimentelor. Nu in ultimul rand, sarea este si un medicament extraordinar, poate unul dintre cele mai vechi remedii din lume, apreciat in medicina populara ca leac de capatai. DAR CE ESTE DE FAPT, SAREA ? Dupa definitia fortata din DEX, sarea este „ o substanta cristalina, sfaramicioasa, care constituie un condiment de baza in alimentatie si este folosita in industria conservelor, in tabacarie, in industria chimica etc. - clorura de sodiu (NaCl)." O definitia similara gasim in Larousse, Webster, etc. Trebuie sa atragem insa atentia ca in aceste definitii, sarea este identificata in mod fortat, dupa niste criterii si interese industriale si comerciale, cu substanta numita clorura de sodiu (NaCl). DAR SAREA NATURALA, ADEVARATA, NU A FOST, NU ESTE SI NU VA FI NICIODATA ACELASI LUCRU CU CLORURA DE SODIU (NaCl), O SUBSTANTA OBTINUTA PRIN PROCESAREA CHIMICA SI MECANICA SI DENATURAREA SARII GRUNJOASE. Sa vedem de ce afirmam aceasta. De mii de ani, omul a folosit pentru alimentatia sa si a animalelor sale numai sare naturala, grunjoasa, sub forma de cristale mari, numita si sare gema. Drobii sau bulgarii de sare se zdrobeau, se pisau manual in casa, in piua, pe masura ce aceasta se consuma. Care este insa mai exact, diferenta dintre sarea naturala gema si sarea de masa, fina si extrafina? SAREA NATURALA GEMA, GRUNJOASA, NERAFINATA este cea care se ia direct din zacaminte. Ea contine, pe langa clorura de sodiu (NaCl), peste 80 de substante minerale si oligominerale, care ii dau impreuna cu incarcatura sa geomagnetica, extraordinare proprietati vindecatoare si gustul sau inconfundabil. SAREA DE MASA FINA SI EXTRAFINA se afla pe rafturile tuturor supermarket- urilor si pe mesele tuturor restaurantelor. Ea se prezinta sub forma unor granule mici, de culoare alba, sau a unui praf alb super-prelucrat si super-procesat chimic si este obtinuta in general prin recristalizarea artificiala a sarii geme si macinare dupa granulatia dorita. Acest proces saraceste foarte mult, aproape complet sarea de elementele minerale si oligominerale (mai cu seama magneziul si calciul), marind in mod artificial concentratia de clorura de sodium (NaCl). In plus, pentru a evita intarirea sarii rafinate, fabricantii industriali ii adauga un „antiaglomerant" , E 535, adica… ferocianura de sodiu, un aditiv in mod clar toxic pentru organism, caci este o sare a unei cianuri de fier, oricat am vrea sa dregem busuiocul si sa bagam capul in nisip, ca strutul. In rezumat – se inlatura oligomineralele, bune pentru sanatate si se adauga E 535 (ferocianura de sodiu), daunatoare sanatatii, dar buna pentru buzunarele unora. Sarea rafinata nu numai ca nu are nici o calitate terapeutica si nu mai da cu adevarat gust alimentelor gatite, dar provoaca in plus, hipertensiune. Medicina populara cunoaste peste o suta de utilizari terapeutice si chiar magice ale sarii, care era considerata in trecut, printre altele, si un adevarat leac impotriva duhurilor rele si a bantuirilor de tot felul. Prezentam mai jos un tabel care evidentiaza saracia in minerale a sarii extrafine, comparativ cu sarea gema, naturala. Observati ca sarea gema are un procent dublu de Calciu si cel putin triplu de Magneziu si, chiar daca este vorba de cantitati aparent infime, in economia extrem de fina a metabolismului uman, conteaza ENORM. Compozitie Sare extrafina Sare gema NaCl 98,5 97,5 CaCl 20,1 0,2 MgCl2 0,03 0,1 CaSo4 1,2 - MgSO4 — 0,04 Substante insolubile in apa 0,06 1,2 SAREA IODATA ESTE TOXICA In anul 2002, Guvernul Romaniei a emis HG 568, o ordonanta care impune ca toata sarea din comert sa fie iodata. Se afirma ca, in acest fel, vor fi combatute afectiunile tiroidiene produse de deficientele de iod. Numerosi cercetatori si medici, din Romania si din strainatate, familiarizati cu aceasta problema, afirma insa cu totul altceva decat aceasta versiune oficiala. Studii minutioase in acest sens au revelat ca un consum sporit de compusi sintetici ai iodului creste incidenta unor afectiuni tiroidiene autoimune, favorizeaza supradezvoltarea si chiar aparitia unor procese inflamatorii la nivelul glandei tiroide. Consumul de compusi sintetici ai iodului (ioduri si iodati) produce alergie si mareste intoleranta la substantele care contin acest element (de exemplu cele folosite in radiologie). Din experienta altor tari, precum Anglia, Zair, Argentina, Australia, unde s-a practicat iodarea partiala a sarii in unele orase sau comunitati, s-a demonstrat ca procedeul trebuie intrerupt imediat, deoarece a crescut ingrijorator numarul cazurilor de hipotiroidie, hipertiroidie (inclusiv Basedow), cancer tiroidian, precum si numarul cazurilor de alergie la iod. Unele boli enumerate, precum cancerul tiroidian si unele reactii anafilactice la iod (pot fi socuri anafilactice) sunt mortale. In Tasmania , tara care a „beneficiat" de iodarea obligatorie a sarii si a altor alimente, s-a remarcat faptul ca rata cancerului tiroidian a crescut de trei ori. In anul 2001, au existat in Romania 12.417 cazuri de hipotiroidie; in 2000 fusesera 11.541, iar din 1994 pana in 1999 au fost inregistrate intre 4713 si 7359 cazuri de hipotiroidie. Trebuia, oare, pentru cele 12.417 de cazuri de bolnavi tiroidieni, iodata sarea pentru peste 20 de milioane de oameni, plus animalele? In plus, tratatul lui Harrison , dupa care se pregatesc medicii americani, afirma, la pagina 2143, ca „din cele 18 cazuri posibile de hipotiroidie, unul singur se datoreaza deficitului de iod"… Ca urmare, cercetatorii din celelalte tari care au experimentat iodarea partiala a sarii, au observat ca daca dai iod (compusi sintetici cu iod) unei populatii oarecare, unii fac hipotiroidie, altii fac hipertiroidie, unii fac cancere de tiroida, altii fac reactii alergice. Din moment ce mai mult de 99% din locuitorii Romaniei sint eutiroidieni, adica normali din punct de vedere tiroidian, nu se justifica deloc administrarea pe trei cai a iodului… Cauza impunerii unei astfel de masuri nu are nimic de a face cu criteriul umanitar. Mai degraba este vorba de anumite grupuri de interese, care iau bani grei de pe urma procesului de iodare a sarii. TERAPIA INTERNA CU SARE (toate recomandarile privesc exclusiv sarea naturala, grunjoasa, gema, neiodata si nu sarea „fina" de masa) DIGESTIE DIFICILA, CONSTIPATIE, SLABICIUNE CORPORALA, SUBPONDERALITATE – se consuma hrana condimentata cu sare gema sau sare marina (se gasesc in comert), care au un gust mult mai intens. S-a constatat ca sarea naturala are un efect mult mai puternic de stimulare a secretiei de sucuri gastrice si ca este un excelent activator al peristaltismului gastrointestinal, fireste – cu conditia sa fie consumata cu moderatie. De altfel, inca de acum 500 de ani, celebrul medic si alchimist al Evului Mediu Paracelsus, nota intr-un tratat ca digestia si excretia sint mult perturbate de absenta sarii din alimentatie. HIPOTENSIUNE ARTERIALA, ARITMIE CARDIACA – dimineata, pe stomacul gol, se administreaza un sfert de cutit de sare marina (aproximativ 0,25 g), care se inghite cu o cana (250-300 ml) de apa plata. Tratamentul se face vreme de minimum o jumatate de an. Studii recente arata ca se obtin rezultate deosebit de bune, cu conditia ca tratamentul sa fie asociat cu alimentatia predominant vegetariana. OSTEOPOROZA, CRAMPE MUSCULARE – se vor sara alimentele exclusiv cu sare gema neiodata, care este foarte bogata in oligoelemente implicate in procesele de asimilatie a calciului. INTOXICATII CU SUBSTANTE LUATE PE CALE ORALA – intr-un litru si jumatate de apa calduta se pune o lingura de sare si se amesteca bine. Se bea rapid, pe nerasuflate. Imediat dupa ingerare, va apare o senzatie puternica de voma. Vom evacua continutul stomacului, aplecandu-ne in fata, „gadiland" cu aratatorul mainii drepte glota (omusorul) si presand simultan cu putere stomacul cu mana stanga, stransa in pumn. Reflexul vomitiv va permite eliminarea, odata cu apa sarata, a substantelor toxice care ne-au creat probleme. TUSE PERSISTENTA, TUSE USCATA – se tin pe limba cat mai mult timp cateva granule de sare gema (nu mai mult de un varf de cutit). Reactia de stopare a tusei se va declansa prin doua mecanisme: prin salivatie, care va deveni mult mai abundenta, si prin stimularea directa a sistemului nervos central, prin intermediul papilelor gustative. CONTRAINDICATII LA ADMINISTRAREA INTERNA A SARII Aportul masiv de sare este contraindicat in cazurile de hipertensiune si tromboza grava, precum si in fazele acute ale gastritei hiperacide si ale ulcerului gastroduodenal. TRATAMENT EXTERN CU SARE CALCULI RENALI, COLICI RENALE – un saculet de panza plin cu sare gema se pune pe un calorifer fierbinte sau pe alta sursa de caldura si se lasa sa se incalzeasca pana la 50-60 de grade Celsius. Se aplica apoi pe sale (zona lombara), unde se tine vreme de o jumatate de ora. ULCERATII PE PIELE – in doua linguri de miere de albine se pune o jumatate de lingurita de sare si se amesteca bine, pana cand se omogenizeaza. Se aplica apoi acest preparat pe zonele afectate. Rezultatele terapeutice sint uimitoare, acesta fiind un stravechi remediu, mentionat in tratatele medicale grecesti. ARSURI DE GRADUL I SI II – pe zona afectata se presara sare grunjoasa din belsug. Aceasta aplicatie va spori pe moment senzatia de usturime, dar apoi edemele vor fi mult reduse, iar vindecarea va fi considerabil mai rapida. Nu se aplica sare pe arsurile grave, cu rana deschisa, intrucat produce o usturime insuportabila. NAS INFUNDAT (RINITA CRONICA) – la un pahar de apa calda se pune o lingurita de sare gema sau marina si se amesteca bine pentru a se omogeniza. Se pune aceasta apa sarata calda in palma si se trage pe nara stanga si apoi pe nara dreapta, alternativ, pentru desfundarea cailor nazale. Acest procedeu este bine sa se faca in fiecare dimineata, pentru drenarea cailor respiratorii, inlaturarea surplusurilor de mucus, marirea acuitatii olfactive. DURERI DE GAT – intr-un pahar cu apa fierbinte, se pun doua lingurite de sare naturala, dupa care se amesteca bine pana cand sarea se dizolva complet. Se face gargara cu acest preparat. Este de dorit ca apa sa fie cat mai fierbinte si sa ajunga cat mai jos in gat. Se reia acest tratament de 2-3 ori pe zi, pana la disparitia completa a afectiunii. BAILE CU APA SARATA Sint un remediu traditional de medicina populara, care se aplica astazi, cu un succes extraordinar, in clinici moderne din Austria si Germania . La o cada de apa calda (aproximativ 150 de litri), se folosesc doua kilograme de sare gema neiodata (amestecata in prealabil cu apa fierbinte, pentru a se dizolva mai usor). Baia dureaza 20-30 de minute si este important ca temperatura apei sa fie mentinuta mereu peste 37 de grade Celsius, pentru ca actiunea terapeutica sa fie maxima. Cercetatorii au observat ca aceste bai, care se fac o data la 3-4 zile, au efectele cele mai puternice in preajma lunii pline (de preferat cu 2-3 zile inainte). Iata indicatiile terapeutice ale acestor bai: DERMATOZE INFECTIOASE – se fac bai partiale, inmuind doar segmentul afectat, timp de 15 minute, in apa sarata calda (7 linguri de sare la litru). Imediat dupa baie, pielea nu se sterge, ci se tamponeaza putin si se lasa sa se usuce. Acest remediu este excelent in tratarea infectiilor bacteriene si micotice (produse de ciuperci parazite). REUMATISM – se fac de doua ori pe saptamana bai complete cu apa sarata fierbinte. Cele mai eficiente sint baile preparate cu sare marina neiodata, dar efecte foarte bune s-au obtinut si cu sarea de mina, cu cristale mari (nemacinata) . CISTITE, INFECTII URINARE – se fac bai complete sau bai de sezut cu apa ceva mai sarata: 5 linguri de sare la litru. Baia va fi facuta in fiecare seara, pana la vindecarea afectiunii, iar apa trebuie sa fie cat mai fierbinte, insa suportabila (peste 38 de grade). Imediat dupa baie va veti sterge si va veti relaxa la caldura, evitand expunerea la frig sau curent. ANEXITA, METRO-ANEXITA – se aplica procedura de la infectiile renale. Suplimentar, se va adauga in apa sarata de baie putina tinctura de iod. RACEALA SI GRIPA – se fac bai ale picioarelor (talpi si glezne) cu apa fierbinte, cu foarte multa sare (10 linguri la litru). Baile vor dura 10 minute, dupa care ne vom incalta cu sosete groase si ne vom aseza la caldura, asa incat sa transpiram. SAREA SI ENERGIA AURICA S-a constatat experimental ca sarea naturala, netratata prin nici un fel de procedeu chimic sau termic, are o misterioasa influenta asupra corpului bioenergetic al fiintei umane. Toti cercetatorii din acest domeniu de frontiera sunt de acord ca sarea naturala este un excelent agent de purificare a aurei umane. La fel ca si apa, sarea absoarbe – se pare – radiatiile bioenergetice nocive, curatand – din punct de vedere energetic – zonele in care este aplicata. Iata cateva aplicatii practice ale acestor proprietati bioenergetice ale cristalelor de sare: OBOSEALA – o procedura de medicina populara romaneasca ce si-a dovedit adesea eficienta este sa punem un saculet cu sare calduta pe ceafa atunci cand sintem obositi. Tot un saculet cu sare era pus si in leaganul copiilor, ca sa nu se deoache si sa aiba somnul lin, ca sa le asigure durabilitatea, precum si pentru a le impregna cu o misterioasa capacitate de protectie impotriva „facaturilor de tot felul". BIJUTERIILE – mai ales cele vechi , se spune ca pastreaza foarte multe din impregnarile negative ale celor care le-au purtat de-a lungul timpului. Din acest motiv, ele se lasa o perioada de minimum 49 de zile sa stea in sare gema, inainte de a fi purtate. La fel se procedeaza si cu cristalele sau cu pietrele semipretioase. Evident meritele sarii grunjoase nu pot fi disputate, dupa cum nici imbecilitatea unor guvernanti nesarati care adopta imediat orice sugestie neavenita din partea UE, facand-o legea pamantului. Sarea marina poate atinge 10 lei/0,5 kg, iar altele extrase din locuri cu legende creeate in jurul lor, chiar mai mult. Magazine Plafar poate ca nu exista in fiecare oras, iar de pe internet e cam ridicol sa ne luam …tocmai sarea ! Daca ni se termina ce facem, asteptam postasul sa vina cu mandatul ? Fireste, fiecare isi cheltuie banii in felul in care crede de cuviinta. Din fericire solutia este simpla si ieftina si vine in saci de 5 kg de sare buna, neiodata si grunjoasa, care se vinde cu aproximativ 5 lei. Se numeste "sare pentru muraturi" si e notabila exceptie la o regula imbecila. In zona noastra ea vine de la Ocna Dej, dar sunt convins ca oriunde in Romania , veti gasi o salina relativ apropiata, care sa produca si ambaleze minunatele cristale. Se face totusi sa cititi eticheta si eventual sa sunati chiar producatorul, caci am intalnit si produsul chipurile "pentru muraturi", ambalat la saculeti de 1 kilogram, care continea daunatorul anti-aglomerant. Pe eticheta trebuie sa scrie doar "Sare gema cristalina", sau ceva asemanator. Bai sarate exista multe in tara noastra si nu sunt foarte scumpe, unele sunt inca gratis. Nu lasati sa treaca vara fara a le vizita periodic cu intreaga familie. Pe langa faptul ca ele sunt un mediu excelent pentru copiii Dvs. sa invete innotul caci practic ei plutesc, binele conferit de amestecul apa sarata-aer-soare, e greu de egalat. * Amigdalita sau durerile de masele vor fi de domeniul trecutului, tot cu ajutorul catorva graunte de sare: se ia apa din zapada sau apa inghetata si dezghetata si se adauga sare mare si cateva picaturi de otet. (La 300 ml de apa, o lingura de sare si una de otet de mere). Se clateste gura cu aceasta compozitie cate 10-15 minute, de 7-10 ori pe zi. In cele din urma, dar nu in ultimul rand, sarea vindeca si muscaturile de insecte si neplacutele dureri de cap: se amesteca cinci parti de otet si una de sare si se folosesc ca picaturi de nas, de cateva ori pe zi. Informatii primite pe mail .

BLESTEM DE OM SĂRAC

Din balegi şi din cuib de cuci, Răsar ca viermii, politruci Şi din haznalele de bani – Costume negre cu şnapani, Viteji ca musca la arat! Şi ne-aţi minţit şi ne-aţi furat, Şi-aţi pus pe noi şi jug de boi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Murdari în suflet şi în gând, Cu ghearele averi strângând, Din flote, fabrici şi uzine, Voi aţi lăsat numai ruine! V-aţi gudurat pe lângă clerici Cu mânăstiri şi cu biserici Şi vile v-aţi făcut, de soi... Blestem, blestem, blestem pe voi! Voi v-aţi trădat şi între fraţi, Ca voi, şi viermii-s mai curaţi. Aţi dărâmat şcoli şi spitale Ca să vă fie vouă moale Şi v-aţi brodit şi parlamente Din licheluţe repetente. Şi ne-mproşcaţi doar cu noroi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Aţi omorât orice dreptate, Aţi jecmănit tot ce se poate, Guvernul vostru cu miniştri E-o adunătură de sinistri, Batjocura şi umilinţa Au mai rămas la voi credinţa? Ghiolbani de jafuri şi gherțoi, Blestem, blestem, blestem pe voi! Aţi sărăcit o ţară-ntreagă, Nici dracul să nu o mai dreagă Şi din privatizări cu fumuri Aţi tot lăsat lumea pe drumuri! Dar cum să faceţi voi vreun drum Când urma voastră e doar scrum? La tâlhării vă strângeţi roi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Blestemul greu să vă lovească, Doar bube rele să vă crească, Ochii să îi aveţi ca napul Şi să vă roadă viermii capul! Să putreziţi toţi prin palate, Toţi spulberaţi să fiţi în toate Şi să aveţi doar oase moi! Blestem, blestem, blestem pe voi! Popor român, nu te-ai săturat să stai pe locul mortului şi să fii condus de toţi tâmpiţii? Chiar ţi-e jenă să iubeşti ţara asta? Nu trebuie să fii naţionalist-comunist pentru asta. DAN PURIC

In ziua in care m-am iubit cu adevarat !

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit. Si atunci, am putut să mă linistesc. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Stimă de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că nelinistea si suferinta mea emotională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viată diferită si am început să înteleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greseală să fortez o situatie sau o persoană, cu singurul scop de a obtine ceea ce doresc, stiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiti si că nu este momentul … Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situatii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, ratiunea mea numea asta egoism. Astăzi, stiu că aceasta se numeste … Amor propriu. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber si am renuntat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place si în ritmul meu. Astăzi, stiu că aceasta se numește … Simplitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înselat. Astăzi, am descoperit … Modestia. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viată. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile. Si aceasta se numeste … Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că ratiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte prețios.

Și toate acestea înseamnă … Să ştii să trăiesti cu adevărat.

Material primit pe mail

In prag de sarbatori

Ne aflam in pragul Craciunului si al Anului Nou, momente pe care le asteptam cu nerabdare, ca pe niste ocazii de a ne simti fericiti alaturi de cei dragi. Sunt insa persoane care se simt, daca nu deprimate, atunci cel putin intristate de venirea sarbatorilor. Dar cum se poate explica producerea acestui fenomen ? Cred ca nu as gresi daca as pune astfel de stari, intr-o anumita masura, pe seama contradictiilor si constrangerilor care ne asalteaza din exterior. Se spune ca este o perioada a bunatatii si pacii, dar ne gasim uneori coplesiti de marketing-ul agresiv, de agitatia din magazine, de presiunea de a cumpara si a consuma peste masura; ca este o perioada a iubirii si bucuriei alaturi de familie, dar uneori ajungem sa ne simtim singuri,sa devenim irascibili, sa consideram totul o corvoada.

Poate ne raportam prea mult la un etalon, la o imagine promovata aberant de mass-media, care ne sugereaza cum ar trebui sa ne simtim, ce ar trebui sa facem, cum ar trebui sa ne comportam in aceasta perioada. Totusi, de ce ne permitem sa simtim tristete, daca este o stare produsa artificial de clisee si constrangeri sociale? De ce nu incercam sa privim sarbatorile intr-o maniera mai personala, mai echilibrata, mai profunda, ca pe o sansa de a descoperi ceva esential din noi si din ceilalti, sau pur si simplu de a ne simti bine, de a fi mai linistiti...?

Sarbatori cu adevarat fericite !

Autorul acestor frumoase cuvinte : Pupe

Reflectiile unei maimute !

Odata, o maimuta din neamul Anecdotic, Venind la sfat pe-o creanga de arbore exotic, A zis: Atentiune! Sunt foarte afectata! Tot circula o vorba, deloc adevarata Ca omul ar descinde din buna noastra rasa. Ba chiar ideea asta îmi pare odioasa! Si, zau, savantul Darwin , tot neamul ni-l jigneste Când spune cum ca omul cu noi se înrudeste! Ati pomenit vreodata divorturi printre noi? Copii lasati pe drumuri sau arme de razboi? Am inventat, noi, cipuri si alte dracarii? Insemne sataniste, otravuri, smecherii? Vazut-ati pe vreunul, retras în jungla deasa, Ca sa scorneasca arma distrugerii în masa? Tot ce lasam în urma, când mai sarbatorim, E biodegradabil. Natura o-ngrijim. Iar omul otraveste, în fiecare zi, Paduri, câmpii, si ape, si zarile-azurii ... N-avem starlete porno sau dive-travestiti, Si, orisice s-ar zice, nu suntem trogloditi! Cine-a vazut în hoarda la noi bolnavi mintali, Drogati, lacomi de sânge sau homosexuali, Escroci, banditi, gherile sau vreo tutungerie? În neamul nostru nobil nu vezi asa prostie! Noi n-avem mafii crude în stirpea noastra-aleasa, Nici teroristi, nici dogme, nici luptele de clasa.. Cât am batut eu jungla, scuzati, n-am observat În obstea maimuteasca vreun cocotier privat. Urmând calea cea buna si, evident, corecta, Adolescentii nostri parintii si-i respecta. În ierarhia noastra, cum e firesc si drept, Devine sef acela viteaz, agil, destept, Capabil viata obstei s-o tina, s-o pazeasca, De rele si primejdii turma sa si-o fereasca ... Adesea seful nostru îsi risca mândra blana, Ca turmei sa-i gaseasca loc de dormit si hrana. Pe când, priviti ! La oameni, fereasca Domnul sfânt, Sefi sunt cei fara suflet si fara de cuvânt, Corupti, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare, Nebuni dupa putere si dupa bunastare! De turma lor n-au grija nici cât un bob de mei, Conteaza doar averea si înmultirea ei. Nu veti vedea vreodata, cât soarele si luna, O minte de maimuta dospind în ea minciuna. La om, tot ce înseamna minciuna, intrigi, ura Sunt legi de referinta, a doua lui natura. Chiar dac-as fi silita de vreun laborator, N-as deveni vreun Iuda ori vreun informator... Si iata înc-un lucru din lumea mea, frumos: La noi nu se întâmpla razboi religios, Nici sfinte inchizitii, nici libertati în lanturi, Nici chefuri dupa care sa ne culcam prin santuri, Nici ordine mondiala, si nici nationalism, Si nici vreo îndoiala ce-aduce a ateism ... E-adevarat ca omul, acest biped gunoi, Arata ca maimuta, dar n-a descins din noi! Autor necunoscut , material primit pe mail

Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi

Generaţia actuală de părinţi a vrut cumva să compenseze lipsurile copilăriei lor şi a încercat să dea copiilor ce aveau mai bun: cele mai frumoase jucării, haine, plimbări, şcoli, televizor şi calculator. Alţii le-au umplut timpul copiilor cu multe activităţi educative ca învăţarea limbilor străine, informatică, muzică. Intenţia este excelentă, însă părinţii nu au înţeles că televizorul, jucăriile cumpărate, internetul şi excesul de activităţi blochează copilăria, în care copilul are nevoie să inventeze, să înfrunte riscuri, să sufere decepţii, să aibă timp de joacă şi să se bucure de viaţă. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 1. Blocarea inteligenţei Sistemul educaţional actual aduce foarte multă informaţie, de cele mai multe ori inutilă. Copiii şi tinerii învaţă cum să opereze cu fapte logice, dar nu ştiu cum să abordeze eşecurile. Învaţă să rezolve probleme de matematică, dar nu ştiu să-şi rezolve conflictele existenţiale. Sunt antrenaţi să facă calcule fără să greşească, dar viaţa este plină de contradicţii şi probleme care nu pot fi calculate. Acest lucru se întâmplă pentru că inteligenţa lor a fost blocată, noi ne-am transformat în maşini de muncit iar pe ei îi transformăm în maşini de învăţat. 2. Utilizarea greşită a funcţiilor memoriei Prin sistemul educaţional actual memoria copiilor este transformată într-un depozit de informaţie inutilă, iar excesul acesteia blochează inteligenţa copiilor şi bucuria lor de a trăi. Cea mai mare parte a informaţiilor pe care le acumulăm nu vor fi folosite niciodată. Numărul actual de şcoli este mai mare decât în orice altă epocă, însă acestea nu produc persoane care gândesc, şi nu e de mirare că elevii au pierdut plăcerea de a învăţa. Pe de altă parte, mediile de informare îi seduc cu stimuli rapizi, gata preparaţi, care îi transportă pe tineri, fără ca ei să facă vreun efort, în mijlocul diverselor aventuri – sportive, de război, politice sau sentimentale. Bombardamentul acesta de stimuli care vin prin televiziune şi internet acţionează asupra subconştientului, mărindu-le nevoia de plăceri în viaţa reală. Astfel în timp ei nu mai găsesc plăcere în micii stimuli ai rutinei zilnice şi vor căuta stimuli tot mai puternici, trebuind să facă foarte multe lucruri pentru a avea puţină plăcere. Toate acestea generează personalităţi fluctuante, instabile şi nemulţumite. 3. Informăm şi nu formăm Noi nu îi formăm pe tineri, ci doar îi informăm. Ei cunosc tot mai mult despre lumea în care se află, dar nu ştiu mai nimic despre lumea lor interioară. Educaţia este tot mai lipsită de ingredientul emoţional şi produce tineri care rareori ştiu să îşi ceară iertare, să îşi recunoască limitele sau să se pună în locul celorlalţi. Care este rezultatul? O generaţie de copii şi tineri mai bolnavă psihic decât oricare alta din istoria umanităţii: copii depresivi, preadolescenţi şi adolescenţi care dezvoltă obsesii, sindroame de panică, timiditate, fobii sau agresivitate. În plus, tot mai mulţi dintre ei caută plăcerea de moment în consumul de tutun, alcool şi droguri. CE ESTE DE FĂCUT? Dr. Augusto Cury ne spune că în ziua de azi nu ajunge să fim părinţi buni, ci trebuie să devenim părinţi inteligenţi. Pentru aceasta ne vorbeşte despre şapte deprinderi ale „părinţilor buni” şi cum trebuie transformate ele de către „părinţii inteligenţi”. Iată prima dintre ele: Părinţii buni dau cadouri, părinţii inteligenţi dăruiesc propria lor fiinţă Părinţii buni au grijă să satisfacă, în măsura posibilităţilor lor economice, dorinţele copiilor lor. Fac petreceri pentru aniversări, le cumpără pantofi, haine, produse electronice, organizează excursii. Părinţii inteligenţi dau copiilor ceva incomparabil mai valoros. Ceva ce nu se poate cumpăra cu toţi banii din lume: fiinţa lor, povestea vieţii lor, experienţele lor, lacrimile lor, timpul lor. Părinţii care le fac în permanenţă daruri copiilor lor sunt păstraţi în amintire doar pentru un moment. Părinţii care se preocupă să le dăruiască copiilor exemple şi povestiri din viaţa lor rămân de neuitat. · Părinţii buni alimentează corpul, părinţii inteligenţi alimentează personalitatea Astăzi, părinţii buni cresc copii zbuciumaţi, înstrăinaţi, autoritari şi angoasaţi, pentru că societatea s-a transformat într-o fabrică de stres. Părinţii care nu-şi învaţă copiii să aibă o viziune critică asupra publicităţii, a emisiunilor de televiziune şi a discriminării sociale îi transformă într-o pradă uşoară pentru sistemul acaparator. Pentru acest sistem, copilul vostru nu este o fiinţă umană, ci un consumator. Pregătiţi copilul pentru „ a fi”, căci lumea îl va pregăti pentru „ a avea”. Ajutaţi-vă copiii să nu fie sclavii problemelor lor. Alimentaţi amfiteatrul gândurilor şi teritoriul emoţiilor cu curaj şi îndrăzneală. Nu le acceptaţi timiditatea şi nesiguranţa. Dacă problemele se pot rezolva, vor fi rezolvate, iar dacă nu, trebuie să ne acceptăm limitele. · Părinţii buni corectează greşelile, părinţii inteligenţi îşi învaţă copiii cum să gândească Vechile corecţii şi binecunoscutele predici nu mai funcţionează. Când deschideţi gura să repetaţi acelaşi lucru, declanşaţi un resort din subconştient care deschide anumite arhive ale memoriei, ce conţin critici mai vechi. 99% din criticile şi corecţiile părinţilor sunt inutile în influenţarea personalităţii tinerilor. A-ţi surprinde copilul înseamnă a spune lucruri la care ei nu se aşteaptă. De exemplu: copilul a ridicat glasul la voi. Se aşteaptă să ţipaţi şi să-l pedepsiţi. Dar puteţi începe prin a tăcea şi a vă relaxa, apoi puteţi spune:”Nu mă aşteptam să mă superi în felul acesta. În ciuda durerii pe care mi-ai provocat-o, eu te iubesc şi te respect mult”. Apoi copilul trebuie lăsat să se gândească. Părinţii buni spun: „ Greşeşti”; părinţii inteligenţi spun: „Ce părere ai despre comportamentul tău?” „Gândeşte înainte să reacţionezi” · Părinţii buni îşi pregătesc copiii pentru aplauze, părinţii inteligenţi îşi pregătesc copiii pentru eşecuri Părinţii buni educă inteligenţa copiilor lor, părinţii inteligenţi le educă sensibilitatea. Stimulaţi-i pe copii să aibă obiective, să caute succesul în studiu, în muncă, în relaţiile sociale, dar nu vă opriţi aici. Ajutaţi-i să nu le fie teamă de insuccese. Nu există podium fără înfrângeri. Mulţi nu strălucesc în munca lor pentru că au renunţat în faţa primelor obstacole, pentru că nu au avut răbdare să suporte un „nu”, pentru că nu au avut îndrăzneala de a înfrunta unele critici, nici umilinţa de a-şi recunoaşte greşeala. Perseverenţa este la fel de importantă ca şi capacităţile intelectuale. Pentru părinţii inteligenţi, a avea succes nu înseamnă a avea o viaţă fără greşeli. De aceea sunt în stare să spună copiilor lor: „Am greşit”, „Scuză-mă”, „Am nevoie de tine”. Părinţii care nu-şi cer scuze nu-şi vor învăţa copiii cum să abordeze aroganţa. · Părinţii buni vorbesc, părinţii inteligenţi dialoghează ca nişte prieteni A sta de vorbă înseamnă a vorbi despre lumea care ne înconjoară, a dialoga înseamnă a vorbi despre lumea în care suntem: a relata experienţe, a împărtăşi ceea ce se află ascuns în inima fiecăruia, a pătrunde dincolo de cortina comportamentelor. Peste 50% din părinţi n-au avut curajul de a dialoga cu copiii lor despre temerile, pierderile şi frustrările personale. Nu trebuie să deveniţi o jucărie în mâna copilului, ci un prieten foarte bun. Adevărata autoritate şi respectul solid se nasc din dialog. Dialogul este o perlă ascunsă în inimă. Ea este scumpă, pentru că aurul şi argintul n-o pot cumpăra. · Părinţii buni dau informaţii, părinţii inteligenţi povestesc istorioare Captaţi-vă copiii prin inteligenţa voastră, nu prin autoritate, bani sau putere. Ştiţi care este termometrul care indică dacă sunteţi agteabil? Imaginea pe care o au despre voi copiii şi prietenii acestora. Dacă le face plăcere să fie în preajma voastră, aţi trecut testul. Odată, una dintre fiicele mele a fost criticată pentru că era o persoană simplă. Se simţea tristă şi respănsă.După ce am auzit povestea ei, mi-am pus imaginaţia la treabă şi i-am spus următoarea pildă: unii preferă un soare frumos pictat într-un tablou, alţii preferă un soare real, chiar dacă este acoperit cu nori. Am întrebat-o: ce soare preferi? A ales soarele real Atunci, am adăugat, chiar dacă unii oameni nu cred în soarele tău, el străluceşte. Tu ai lumina proprie. Într-o zi norii se vor risipi şi oamenii te vor vedea. Să nu-ţi fie teamă că îţi pierzi lumina. PĂRINŢII INTELIGENŢI ÎŞI STIMULEAZĂ COPIII SĂ-ŞI ÎNVINGĂ TEMERILE ŞI SĂ AIBĂ ATITUDINI BLÂNDE. · Părinţii buni oferă oportunităţi, părinţii inteligenţi nu renunţă niciodată Părinţii inteligenţi sunt semănători de idei şi nu controlează viaţa copiilor lor. Ei seamănă şi aşteaptă ca seminţele să germineze. Pe timpul aşteptării poate să apară mâhnire, dar, dacă seminţele sunt bune, vor încolţi. Nimeni nu-şi ia diplomă în misiunea de a educa. Înainte, părinţii erau autoritari; astăzi sunt copiii. Învăţaţi să spuneţi „nu” fără teamă. Dacă ei nu aud „nu” de la d-voastră, nu vor fi pregătiţi să audă „nu” de la viaţă. Părinţii nu trebuie să cedeze în faţa şantajelor şi presiunii copiilor. În caz contrar, emoţia copiilor va deveni un balansoar:: astăzi sunt docili, mâine explozivi. Trebuie stabilite clar ce aspecte pot fi negociabile. De exemplu, a merge la culcare noaptea târziu în cursul săptămânii şi a se trezi devreme pentru a învăţa este inacceptabil şi prin urmare ne-negociabil. Trăim vremuri grele. Părinţii din toată lumea se simt pierduţi. Cucerirea planetei sufletului copilului este mai compexă decât cucerirea planetei. CELE 7 PĂCATE CAPITALE ALE EDUCAŢIEI 1. A corecta în public 2. A exprima autoritatea cu agresivitate 3. A fi excesiv de critic: a obstrucţiona copilăria celui educat 4. A pedepsi la furie şi a pune limite, fără a da explicaţii 5. A fi nerăbdător şi a renunţa să mai faci educaţie 6. A nu te ţine de cuvânt 7. A distruge speranţa şi visele Dr. Augusto Cury, psihiatru şi psihoterapeut, şi-a dedicat 17 ani din viaţă cercetării modului în care construieşte şi se dezvoltă inteligenţa. Analiza pe care o face societăţii contemporane ajunge la următoarea concluzie: singurătatea nu a fost niciodată atât de intensă: părinţii îşi ascund sentimentele de copii, copiii îşi ascund lacrimile de părinţi şi profesorii se refugiază în autoritarism. Cantitatea de informaţie şi cunoştinţe disponibile este mai mare; cu toate acestea, noile generaţii nu sunt formate pentru a gândi, ci pentru a repeta informaţii. În cartea sa, „Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi“, tradusă şi în română, Dr. Augusto Cury atrage atenţia asupra necesităţii schimbării felului în care se face educaţia contemporană. Părinţi străluciţi, profesori fascinanţi - Augusto Cury

Ce limbă vorbeau Dacii ?

Ce limbă vorbeau dacii? De ce nu se mai ştie?... Pe atunci n-aveau săracii creione şi hârtie! Iar vorbele nescrise, precum se ştie... zboară, Argumentând o teză, în sine, prea uşoară. Lingviştii scocotiră, cu mare luare-aminte, Şi în final găsiră cam. şapte. opt cuvinte Ce par a face parte din limba veche, tracă. Deşi asta se spune, pe mine nu mă-mpacă. Mereu am o-ntrebare: Cum oare e posibil, Cu câteva cuvinte, să fii inteligibil?... Şi cum să te cunoască cei ce vorbesc de tine? De nu te-ar înţelege, te-ar mai vorbi de bine? Istoria nescrisă nu este-ntâmplătoare Simbolul trac la Roma De la-nceput apare, Pe Romulus şi Remus lupoaica i-a crescut; Din ei, legenda spune, romanii s-au născut! Pe daci îi ocupară urmaşii lor romani. Şi i-a-nvăţat latina aşa, în câţiva ani? Iar dacii învăţat-au latina prea uşor. Pe nimeni nu mai miră şi toţi zic: 'Bravo lor!' Dar că uitat-au limba, vocabularu-ntreg, E greu să se admită. eu nu pot să-nţeleg! Că un popor işi pierde treptat din obiceiuri, Că îşi mai schimbă portul. ar fi, cumva, temeiuri... Ardealu-a stat sub Unguri atâţia ani. o mie, Şi asupriţi. Românii, aşa precum se ştie, Nu şi-au uitat nici graiul, nici obiceiul, portul, Cum de-n a zecea parte Uitat-au Dacii totul? Când sub Traian, Romanii i-au biruit pe Daci, La Sarmisegetuza n-a trebuit tălmaci! Afirm, şi nu am frică, ceva ce totul schimbă: Şi Dacii şi Romanii vorbeau aceeaşi limbă! Acesta-i adevărul? Cum poate fi posibil Când Roma ajunsese Imperiu invincibil? Poveştile sunt multe, dar faptu-i dovedit, Istoria aduce dovezi de neclintit. 'Naintea erei noastre, când nu-i nimic precis La Nord şi Sud de Istru, cum Herodot a scris, Trăiau, ducându-şi viaţa, pe plaiuri Carpatine Şi cultivau pământul, vânau, creşteau albine Vorbeau aceeaşi limbă dar altfel se numeau, Ilirii, Sciţii, Geţii sau Dacii. Traci erau. Uniţi sub Burebista şi-apoi sub Decebal Ei stăvileau barbarii, Veniţi val după val... Cu secole-nainte când nu erau regat, O parte dintre-aceştia spre Vest au emigrat De-a lungul Europei, pe-alocuri s-au oprit Şi-aproape în tot Sudul, treptat s-au stabilit. Şi astfel se explică de ce limba Latină Au înţeles-o Dacii. Nu le era străină! Deci nu cu Roma-ncepe acest măreţ trecut Ci mult mai înainte, când lumea s-a făcut! Şi-aşa se înţelege de ce cu-verşunare, Cei fără de trecuturi, lovesc la întâmplare, Aici suntem de veacuri un neam fără de moarte, Şi tot aici rămânem şi mergem mai departe. UnsimpluOm 29.11.08