Batran egou incaruntit de vremuri

Batran "egou" incaruntit de vremuri si vesnice erori, Te-am prins si demascat de mii si mii de ori; Atent fiind, cu pana cu grija-am consemnat Ti-am demascat oroarea, prin fapte blestemat. Real, deplin ti-am demonstrat ca, faptic, nu existi, N-ai pic de consistenta, - prin fictiuni te misti. Trecutul tata-mama, calatorind spre maine, Prin care tu te-afirmi, e doar desertaciune. Invesmantate-n "sine", simtire, ganduri, fapte, Sunt vesnic interese prin timp insamantate; Orgoliul had - emblema - de fapt, te defineste ! Prin tine, vesnic, omul se zbate, chinuieste. Nu stii ce-i frumusetea, Iubirea fara margini, Ce-apare-n miezul clipei, lipsita de imagini. Oferi doar tulburare; esti ura si dispret, Sperjur gropar al Terrei, distrugi tot ce-i maret ! La poarta Infinita zadarnic tu vei bate, Nu-i loc de poposire pentru trairi desarte ! Cand tu dispari cu totul, apare Nenumitul, Imens si Necuprins Fireasca-Intelepciune, prezenta-n orice ins. Deci, taca flecareala-ti absurda, indecenta, Caci tu prin ea te-afirmi, minciuna consecventa; Te definesti drept diavol, cu-al tau egocentrism; Numai tacand descoperi hidosul conformism.

Poezie de Ilie Cioara