Vindecare cu Ayahuasca

      In luna septembrie, anul trecut, am inceput sa fac crize de epilepsie. Primul pas, mi-am facut un RMN la cap. Am descoperit ca am un chist arahnoidian, de aproximativ 2 cm, situat in partea dreapta a creierului, mai exact si in creierul mic si in creierul mare. Timp de 28 de ani nu am vazut cu ochiul stang si niciun medic nu a putut spune cu exactitate din ce cauza, la RMN s-a vazut cauza, chistul era situat pe partea de creier care primea informatii vizuale de la ochiul stang.
 A inceput nebunia: internari, analize, medici foarte buni la care ajungi cu mare greutate, pile si interventii...Concluzia lor a fost ca nu au ce sa-mi faca. Operatia era mult prea riscanta din cauza pozitionarii, tratament nu exista. Mi-au dat niste pastile care imi incetineau activitatea creierului, pentru a reduce riscul de aparitie al crizelor de epilepsie si m-au trimis acasa in asteptarea momentul in care riscul unei operatii devenea de acceptat, mai exact paralizam sau cine stie ce alte parti ale creierului pierdeam. Cu tot tratamentul lor (din cauza caruia nu mai puteam sa cobor din pat, oboseam daca ma roteam in pat, dormeam 18 ore/zi, etc) eu faceam cel putin o criza de epilepsie pe saptamana asa ca am decis sa nu mai iau pastile si nici sa nu mai merg la medici. Sa ma comport ca si cand nu am nimic, sa-mi vad de viata.
 Printr-o serie ciudata de evenimente am ajuns sa ma uit la un documentar despre shamanii shipibo si ayahuasca. De retinut ca pana la acel moment nu aveam preocupari spirituale, ba chiar ii consideram usor nebuni pe cei care imbratisau aceste convingeri. Desi toata lumea spera sa-mi gasesc vindecarea cu ayahuasca eu nu am crezut ca ma poate ajuta fizic. Speram sa ma ajute psihic, sa traiesc linistita cat mai am...La momentul plecarii aveam urmatoarele probleme: - nu erau permanente - nu puteam sa-mi pastrez directia de mers, faceam crize de epilepsie de toate felurile posibile, nu mai constientizam distanta pana la obiecte, nu recunosteam pe nimeni si nimic, stari de voma si ameteli, isterie si ca bonus o durere de cap permanenta.

 Am plecat. Tot drumul a fost cu peripetii si plin de piedici asa ca am ajuns intr-o stare jalnica la centru. Centru era situat in mijlocul Junglei Amazoniene, extrem de izolat si greu accesibil. Cazare la bungalow, destul de ciudat pentru mine care aveam frica de stat singura noaptea iar acolo era curent electric produs de un generator care pornea cu program.
 Am facut cunostinta cu unul din practicanti, Guro, (invata shamanismul) care ne-a explicat mai multe despre centru si ce avem de facut cat timp stam acolo. In primul rand am aflat ca trebuie sa tinem o dieta care excludea: sarea, zaharul, otelul, carnea de porc si de vita, precum si carnea de peste din apele statatoare, grasimea de toate felurile, lactatele, sexul si drogurile.
Am fost mirata si am primit explicatia ca totul este energie iar cele enumerate mai sus nu sunt "bune" alaturi de ayahuasca. Mai exista si dieta stricta, care era la alegere, pentru cine simtea ca vrea sa ajute energia plantei sa lucreze mai bine, care te lasa sa manaci doar banane coapte (acelea care seamana cu cartoful, nu sunt dulci) si peste de apa curgatoare. Ceremoniile erau, o seara da, una ba pentru cei care au platit 70 $ pe zi si in fiecare seara pentru cei care au platit 100 $ pe zi. Cand participai la ceremonie nu puteai sa mananci masa de seara.
 Am fost intrebati pentru ce ne-am dus acolo astfel incat shamanul sa ne recomande o a doua planta (in afara de ayahuasca) care sa ne ajute in atingerea scopului. Raspunsul meu la aceasta intrebare a fost chistul, motiv pentru care am primit Boahuasca, o planta medicinala ce urma sa ma ajute fizic.
 Ceremoniile incepeau pe la ora 9 seara, era deja intuneric. Participantii veneau mai devreme pentru a intra in starea necesara. Se tineau intr-un spatiu construit rotund, din lemn si plasa de tantari, ca mai toate constructiile lor, numit Maloca. Fiecare participant avea o saltea pentru a sta intins si o galeata pentru ca ayahuasca produce stari de voma.
 Nu intelegeam nimic din informatiile primite dar pentru ca toata lumea era destul de placuta (si pareau sanatosi la cap desi spuneau nebunii) am decis, cu creierul, sa fac ce trebuie pentru a scoate cat mai mult din aceasta experienta mai ales ca a fost si foarte costisitoare.


 Ceremonia 1...

Mi-am scos incaltarile si am intrat in Maloca pentru prima data. Erau doua lumanari aprinse. Unii oameni meditau (habar nu aveam ce si cum e cu meditatia la acea vreme), altii se dadeau pe tot corpul cu ceva dintr-o sticluta (am aflat a doua zi ca este apa de flori, te protejeaza de energia altora) si altii fumau si se suflau cu fumul pe tot corpul (tot pentru protectie). A fost socant pentru corporatista din mine si nu-mi imaginam cum as putea sa fac asa ceva fara sa mor de rusine sau sa ma gandesc ca sunt nebuna... M-am asezat linistita pe o saltea libera, cat mai aproape de usa. La ora 9 au venit shamanii, erau doi in seara respectiva. James, unul dintre shamani, m-a strigat. Mi-a pus diverse intrebari, toate legate de starea mea fizica, mi-a spus ca o sa se uite la spiritul meu in timpul ceremoniei si mi-a recomandat sa nu beau ayahuasca. I-am raspuns intr-o fractiune de secunda, fara sa gandesc ce spun, ca vreau sa beau. Raspunsul m-a socat, cateva momente am stat si m-am gandit ca nu vreau sa beau, ca nu stiu cum am putut sa spun asa ceva, ba chiar ca imi e frica sa beau... Cat timp eu ma gandeam ca NU vreau sa beau, shamanul pusese punct discutiei. Practic trebuia sa ma retrag dar eu nu stiam ce a spus el. M-am prefacut ca nu am inteles spaniola si am rugat pe cineva sa traduca in engleza ce a spus. Traducerea a sunat cam asa: " ma bucur ca simti ca vrei, daca tu asta simti, o sa bei!" PANICA!
Dar m-am trezit ca imi era rusine sa zic ca imi e frica, asa ca m-am intors la locul meu cu groaza ca o sa beau. Fiecare participant mergea in fata shamanului si primea intr-un pahar o portie de ayahuasca, mai mare sau mai mica, dupa cum a dorit shamanul. Ca sa termin cat mai repede, m-am dus printre primii. Shamanul mi-a suflat in pahar, pret de cateva minute si mi-a dat paharul direct in mana. Am baut, aveam o singura gura in pahar, am inghitit din prima. Avea un gust foarte amar, grozav de rau. M-am intins la locul meu si am inceput sa astept destul de nelinistita. In maxim 5 minute am inceput sa vomit in cel mai ingrozitor mod cu putinta. Imi era foarte rau si vomam foarte mult desi masa de seara nu am avut. Nici nu stiu ce am vomat aproximativ 30 de minute. M-am linistit si am inceput sa astept in speranta ca o sa simt si altele lucruri in afara de stari de voma. Dupa maxim un minut am realizat ca aud toate sunetele mult mai bine. Auzeam foarte bine. Am remarcat ca vad diferit, vedeam in punctulete...vedeam pixelat..eram foarte relaxata. Shamanul a inceput sa cante iar eu am adormit. Oboseala drumului m-a facut sa adorm la prima ceremonie.

 A doua zi am simtit ca-mi lipseste ceva. In jurul pranzului mi-am dat seama ce anume. Imi lipsea durerea mea de cap. Pentru prima data, cine stie de cata vreme, nu ma mai durea capul. Eu ma invatasem asa de bine cu durerea respectiva, incat nu o mai sesizam.
 La masa de pranz am schimbat pareri cu oamenii din centru si am aflat ca vomitatul este primul pas al purificarii. Am aflat despre importanta stomacului. Am aflat ca trebuie sa stabilesc o legatura intre mine si planta mea, Boahuasca, pentru ca aceasta sa ma ajute in vindecarea mea fizica. Mi-a fost recomandat sa vorbesc cu planta, sa ma duc s-o vad in natura, sa stabilesc o legatura. Am vorbit cu shamanul si mi-a spus ca spiritul meu este foarte legat de luna si de natura si cand acestea au o anumita energie eu ma simt rau. Am aflat ca ayahuasca iti ofera ce vrei tu, trebuie doar sa ceri.
Creierul meu era in stare de soc dar ceva ma facea sa fiu curioasa. Desi nu credeam ce aud, faceam tot ce se spunea in jur. Ascultam toate recomandarile desi tot ce-mi spuneam in gand era: esti nebuna!
In ziua respectiva am decis: "eu vreau sa vad lumina! eu vreau pace si armonie in inima mea! nu vreau vindecarea, vreau sa am pace, de-acolo vine vindecare!"
Aveam la mine "Puterea prezentului". Incercam s-o citesc de foarte multa vreme. Mi-a recomandat cineva s-o car, eu nu am facut legatura intre subiecte, spre rusinea mea (acum). Am tinut cartea cu mine toata ziua, nu am citit nimic. Doar m-am plimbat. Am aflat ca exista tamboo, un alt loc de "cazare". Este un simplu acoperis de frunze, cu patru picioare, sub care este pus un pat cu protectie de tantari.
Sunt la marginea centrului, departe in jungla, pe carari. Am fost si am vazut despre ce este vorba. Mi-am ales unul. Mi-a placut mie cum m-am simtit acolo. Nu-mi imaginam cum as putea sa dorm acolo, in bezna totala, in mijlocul junglei, doar cu o protectie de pat impotriva tantarilor, dar am zis ca vreau sa stau in natura, singura, macar ziua. Cat timp mi-a fost pregatit, cu saltea si protectia de care spuneam, am aflat ca unul din cele mai placute momente, cand bei ayahuasca, este sa vezi cum inima ta se deschide. Sa vezi cum se revarsa tot ce ai in inima.


Ceremonia 2 ...

La aceasta ceremonie au fost foarte putini participanti. Maxim cinci persoane. A venit un singur shaman, cel cu care nu am comunicat dar a fost mereu prezent, numele lui este Hector. Mi-a pus tot o singura gura. Acelasi ritual, suflatul, bautul, vomitatul. Shamanul a inceput sa cante iar eu m-am linistit, nu am mai vomitat. Nu simteam schimbari majore, ma simteam perfect normal, doar ca vedeam pixelat si auzeam mai bine. Shamanul se opreste din cantat si ma striga pe nume. Ma uit nedumerita, nu stiam ce trebuie sa fac. O persoana mi-a spus sa merg la el. M-am dus. A inceput sa-mi cante. Dupa cateva secunde am inceput sa simt un curent de aer. Acolo nu bate vantul. Nici afara! Este prea multa vegetatie, nu se simte nimic. Exclus sa fie vantul. Plus ca il simteam clar cum se misca in jurul meu in sensul acelor de ceasornic. Il simteam de la gat in jos. Mi-a parut usor ciudat pentru ca am stiut clar ca este energia shamanului, iar acesta trebuia sa lucreze pe capul meu, unde aveam eu problema. In zona respectiva nu am simtit nimic. Am zis ca nu e treaba mea sa judec munca shamanului, cand eu nu stiu de capul meu si inca nu vorbesc cu planta pentru ca ma consider nebuna daca fac asta. M-am intors la locul meu si evident ca am adormit.
A doua zi am decis ca trebuie sa stabilesc o legatura cu planta. Am mers in gradina botanica, un loc unde iti vedeai planta in mediu natural. Erau placute cu numele la fiecara planta. Am cautat planta mea dar nimic. Am intrebat un baiat care muncea acolo. In timp ce imi arata drumul, era putin mai departe, m-a intrebat daca am avut viziuni in timpul ceremoniilor. Ii spun ca nu, ca am adormit mereu. Cu o inocenta si exagerata credinta mi-a spus: "pentru ca nu ceri, nu vorbesti cu ea, cere in limba ta cand o bei din pahar, si o sa vezi."
Nu stiu cum si ce a zis omul, ca nici nu intelegeam bine spaniola, dar mi-a ramas in cap. In seara aceasta nu era ceremonie pentru nimeni. Era o zi pe saptamana de pauza. In timpul zilei a aparut o noua fata, a venit cu un shaman american. Acesta era cunoscut al locului si a cerut o sedinta privata pentru fata. Hector m-a invitat si pe mine. Mi-a parut ciudat dar am zis ca o ceremonie bonus este motiv de bucurie.


 Ceremonia 3...

In Maloca erau doi shamani, americanul si Hector. M-am asezat langa Hector. Imediat dupa mine a ajuns si fata pentru care era organizata ceremonia. S-a asezat foarte departe de noi. Am baut doua guri, fara sa ma grabesc, dar mai ales, am vorbit cu planta. Am cerut pace si lumina pentru inima mea. Am cerut din toata inima mea, cu maxim de credinta ca o sa primesc.
M-am intors la locul meu si am inceput sa ma nelinistesc, in prima viziune, in general, iti vezi spiritul, cu bune si rele. Imi era groaza de asta. Nu a durat mai mult de un minunt groaza pentru ca am simtit cum ma apuca starea de rau. M-am infuriat putin pentru ca aflasem ca sunt necesare 20 de minute pana la voma. Daca o vomiti mai repede nu prea mai are ce sa-si faca efectul....asa ca mi-am pus mana pe stomac si i-am spus in gand plantei "te rog, stai cu mine! te rog!" aproape instant mi-a trecut raul fizic.
Insa aveam si o alta stare de rau, de neexplicat. Ca si cand locul meu nu este acolo. Trebuia sa plec. Era asa de acut sentimentul incat m-am ridicat sa plec. Shamanul m-a strigat sa-mi cante. M-am dus dar simteam ca nu trebuie. Am inceput sa simt energia. Acum se concentra in mod clar pe zona mea sexuala. Simteam clar acel curent de aer intr-o zona in care stiam clar ca nu trebuie. Cand a terminat de cantat i-am spus ca vreau sa plec. A zis ca nu este bine pentru mine. Noaptea in jungla sunt tot felul de energii iar eu nu ma pot proteja, sunt deshisa. Mi-a spus clar sa ma duc la locul meu. Asta am si facut pentru maxim un minut. Stiam ca nu trebuie sa fiu acolo, stiam ca trebuie sa plec, stiam si unde trebuie sa ajung. Era tot ce puteam sa am in cap.

Am iesit din Maloca cu mare greutate. Abia puteam sa merg, ma ajutam de copaci. Stiam ca nu am cum sa ajung singura. M-am dus la prietenul roman si l-am trezit. Era mai aproape. Cand m-a vazut a facut o fata extrem de panicata. M-a intrebat ce am patit pentru ca par foarte speriata. I-am explicat ca nu am nimic, nu imi este frica, doar nu pot sa-mi controlez bine corpul. L-am rugat sa ma duca in locul din capul meu. Am mers. Ne-am asezat si am inceput sa discutam despre ceremonie. I-am spus ca nu s-a terminat. I-am spus ca trebuia sa plec. I-am spus ca nu stiu din ce cauza. I-am spus ca trebuia sa vin aici. I-am spus ca am simtit energia sexuala a lui Hector si ca stiu ca el lucreaza in directia asta si ca are motivatii personale cand lucreaza cu mine. I-am spus ca am incercat sa ma opun la tot ce simt si stiu ca e mintea mea de european, corporatist dar ca asta am in cap. Am fumat o tigara ca sa ma apar de energiile negative, cum am vazut eu ca faceau altii pe langa mine in timpul ceremoniilor si am decis ca vreau sa dorm in tamboo. Prietenul ma stia bine ca am frica de intuneric, nu intelegea cum as putea sa ajung acolo, dar sa mai si dorm, chiar si lui ii era teama...eu deja eram pe drum spre tamboo. La primul pas in jungla i-am spus: "acum sunt bine, sa-mi fie frica pentru momentul urmator sau sa ma bucur de sunetele placute si de cantecul insectelor?" Am dormit foarte bine, a fost o noapte minunata.

 La masa de dimineata, V. un turist din Canada, venit la centru din cauza depresiilor, m-a intrebat daca am fost la ceremonie aseara. Am remarcat ca avea tot albul ochilor de culoare rosie, in timp ce i-am raspuns.
I-am explicat si ca nu am putut sa stau. "Ai fost foarte norocoasa, ceva te-a protejat. Cand shamanii i-au cantat fetei din America, am vazut cum demoni de multe feluri, au iesit din ea si au intrat in mine" exact asta mi-a spus V. Am crezut ca a baut foarte mult si cine stie ce viziuni negative a avut. Nu aveam in cap sa cred partea cu demonii dar ma consideram norocoasa fara sa-mi explic cauza. Am incercat sa-l linistesc, parea foarte ingrijorat, i-am spus ca la urmatoarea ceremonie se rezolva.
 Peste zi am decis sa aleg dieta strica si sa petrec cat mai putin timp in compania altora. Ma simteam foarte bine la mine in tamboo, citind sau pur si simplu admirand viata din jurul meu. Era in anotimp ploios si totul fremata de viata, in orice directie te uitai vedeai splendori. De la insecte de tot felul, pana la reptile colorate, maimute, fluturi de o frumusete iesita din comun, ca sa nu mai spun de plante si flori. Vedeam totul diferit in jurul meu. Parca le simteam. O reptila care mananca o broasca imi parea ceva grotesc pana atunci. In acea zi mi-a parut natural, mi-a parut viata! M-am uitat cu mare curiozitate cat de mult poate sa deschida gura. Am inceput sa citesc Puterea Prezentului. Traiam in prezent, aveam pace.


 Ceremonia 4...

Foarte multi participanti, era ceremonie pentru toata lumea. Locurile de langa shaman erau cele mai dorite. Eu m-am asezat destul de departe. Singurul shaman, Hector, a venit pe la 9.30. A mutat un baiat care statea in dreapta lui si m-a strigat pe mine, sa stau langa el. M-am dus dar am intrebat pentru ce primesc tratament special. Hector mi-a raspuns ca boala mea este foarte grava si ca doreste sa ma ajute in sensul acesta.
Am baut de data aceasta destul de mult. Au fost trei guri, mari, mi-a fost greu sa inghit totul. Cu Hector, fiecare participant, avea dreptul sa aleaga cat sa bea. La James, am remarcat, ca a pus el cat a dorit. Acum am cerut eu putin mai mult. Inainte sa beau am cerut cu mare credinta pace si armonie, sa stiu sa traiesc in pace si armonie cu mine si cu tot ce este in jurul meu. Am cerut sa ma deschid, am cerut sa aprind lumina in inima mea. M-am intors la locul meu foarte sigura ca o sa primesc tot ceea ce am cerut. Au inceput din nou starile de rau si am aplicat aceeasi tactica, am inceput sa rog planta sa stea cu mine. Nu a functionat cum trebuie, nu am fost suficient de prezenta si am vomat.
Am vazut ca o persoana a mai cerut si a primit. Am procedat identic. Am spus ca mai vreau si eu. Am mai baut doua guri. Am asteptat aproximativ 20 de minute dupa care am vomat. Tot ce a urmat a fost fabulos, nu exista cuvinte sa explic. Nu au fost viziuni, nu au fost halucinatii, nu am vazut. A fost la nivel de simturi, dar ca si cand eu, toata eram acolo. Mai real ca realitatea de care stiam eu. Nu stiu cum sa descriu in alt mod. Am inceput sa aud pana si gandacii care mergeau afara pe plante, simteam ca aud tot ce este in jurul meu. Auzeam viata. Vedeam pixelat si chiar distingeam in bezna totala. Nu-mi simteam corpul dar simteam ca sunt conectata cu tot ce exista in jurul meu. Am simtit ca exista, nu Dumnezeu cel din biserici, ceva Suprem si ca exista in tot ce exista. Nici nu stiu cum sa exprim. Am simtit ca este bun, ca nu sta nimeni sa te pedepseasca pentru nu stiu ce greseala, am simtit ca toate sunt spre bine, am simit o pace atat de profunda cum nu mi-am imaginat ca poate sa existe. Am fost pentru prima data in viata mea fericita, simteam ca iubesc tot ce exista si ca sunt una cu tot ce exista. Peste pacea profunda a aparut brusc senzatia de euforie, am vazut cum inima mea a facut explozie. Nu s-a deschis pur si simplu, am simtit/vazut (nu pot explica) cum a explodat si totul era lumina, mai lumina ca ceea ce vazusem eu pana atunci.
Mi-am auzit strigat numele, era shamanul. M-a intrebat ce fac iar eu i-am raspuns ca sunt fericita. M-a chemat sa-mi cante. I-am spus ca nu pot sa ma misc. A rugat pe cineva sa ma ajute si m-a mutat pe spatiul lui ca sa lucreze cu mine. El s-a asezat turceste iar pe mine m-a pus cu capul pe picioarele lui, cu fata in sus, intinsa pe spate. Nu ma simteam bine asa dar am vazut cum a mai lucrat in aceasta pozitie si cu alte persoane. Am simtit ca am un zambet foarte mare pe fata. El a inceput sa cante si sa-si miste partea superioara a corpului in fata si in spate. Am simtit cum toata pacea mea dispare incet, incet. Am inceput sa simt o panica grozava. Stiam ca o sa incerce sa ma sarute iar eu nu-mi puteam controla corpul. Nu puteam sa ma feresc. Am avut un gand rapid catre planta: "te rog, ajutor! stiu ca am baut mult dar vreau sa ma feresc!" am apucat sa misc foarte putin capul cand shamanul a incercat sa ma sarute. M-a nimerit pe barba. Nu a fost ceva inocent. Am zic ca vreau sa plec. M-am tarat la locul meu. Prietenul roman a venit langa mine. I-am spus sa stea acolo ca nu ma simt bine cu Hector in zona ca a incercat sa ma sarute.
El a sugerat sa plecam, eu i-am spus ca nu pot sa merg. Am ramas.
Hector s-a intorc catre mine si mi-a spus "medicina, medicina" si a inceput sa cante. Cat timp a cantat am avut niste viziuni groaznice. Pur si simplu eram violata. Un spirit, al baiatului care lucra in gradina botanica, cel care m-a invatat sa vorbesc cu planta, a intrat in Maloca si a incercat sa ma ajute. Am putut sa ma ridic si ajutata de prietenul roman am reusit sa plec. Am mers la mine in tamboo dar nu ma simteam bine. Imi era frica, eram panicata. Toata pacea mea se risipise. Nu mai aveam incredere, ma simteam manipulata.
O noapte urata. Nu prea am dormit si la ora 6 dimineata m-am dus sa-l caut pe baiatul din viziune sa-l intreb ce sa fac. Nu mai vroiam sa particip la ceremonii cu Hector si am platit/venit pana aici. Eu vedeam shamanul ca pe ceva foarte respectat si nu credeam ca o sa ma creada.
In Maloca e intuneric..nu stiam ce sa fac. Am vorbit cu el, i-am povestit toata ceremonia. S-a bucurat pentru ca mi-am deschis inima si m-a sfatuit sa vorbesc cu Guro. Asta am si facut astfel incat la pranz eram pusa in fata lui Hector care se scuza, ca asa i-a spus lui planta. I-am spus ca nu mai am incredere in el, ca aveam viziuni minunate pana sa intervina el si ca nu mai particip la ceremoniile lui. Au adus un alt shaman care a discutat cu mine, mi-a facut un mic ritual pentru ca la final sa spuna ca nu mint si ca sa stau o seara fara ceremonie sa ma linistesc ca sunt speriata.
Centrul a ramas fara shaman, Hector a fost concediat. In seara respectiva nu a fost ceremonie din aceasta cauza. Una din fetele practicant a venit la mine in tamboo, mi-a facut un ritual, m-a indrumat intr-o stare de meditatie pentru alungarea fricii si am dormit bine.
 Prietenul roman era tare suparat ca nu-i mergea laptop-ul. Cand mergea generatorul era si un internet care testa rabdarea. Laptopul nu se aprindea. I-am spus sa stea linistit ca o sa mearaga acasa. Nu vrea sa mearga aici. Evident ca am primit o replica: "acum esti si clarvazatoare? macar hardul sa-l salvez ca-mi pierd toata munca" eu stiam sigur ca merge, nu are nimic.
A fost o zi interesanta, am vazut si o pasare colibri. Acum asteptam cu mare nerabdare urmatoarea ceremonie. Totusi am vazut explozia de lumina a inimii mele. Se anunta impresionanta. Avea sa fie prezent si shamanul James si tatal sau, cel mai cunoscut shaman, un maestru, Guillermo. Toti practicantii prezenti. O sa fie multa lume si o ceremonie profunda. Toata lumea astepta cu mare nerabdare.


 Ceremonia 5 ...

Foarte multa lume. Ne-au intrebat pe fiecare cat vrem sa bem. Eu am baut foarte mult. Am cerut jumatate de pahar. Eram foarte curioasa. Pace si Lumina vroiam. De data aceasta nici nu mi-a fost rau, nu am mai vomat. In mai putin de 20 de minute mi-am dat seama ca aud tot, pana si respiratia celor din Maloca, auzeam gandacii, pasarile, animalele, simteam rozatorii imensi din bucataria care era la o distanta de macar 50 de metri. Simteam fiecare insecta care ma musca si eram in armonie cu tot.
Am inceput sa-mi simt corpul intr-un mod foarte interesant. Il simteam de la interior catre exterior. Si simteam ca nu se termina. Nu simteam ca e limitata forma mea fizica doar la ceea ce se vede. Simteam ca sunt contopita cu tot, cu apa, cu pamantul, cu universul,cu tot ce exista. Vedeam fractali de toate culorile, cum serpuiau usor. Am inceput sa-mi simt fiecare celula a corpului, oricat de mica. Am simtit armonia in care ele conlucreaza ca mie sa-mi fie bine. Am simtit cat de minunati si plini de viata suntem pe interior. Am simtit ca avem un adevarat univers plin de viata in interiorul nostru.
Vibratia a inceput sa creasca in intensitate moment in care m-am speriat foarte tare. Am simtit cum ma paraseste, am simit cum vibratia pleaca din corpul meu. Am simtit cum plutesc prin universul infinit. Am simtit ca mor. Am inceput sa vad cum plutesc spre o lumina moment in care mi-a disparut frica si panica. Am fost invadata de o senzatie pe care incerc s-o compar cu ceva dar nu se poate exprima in cuvinte. A fost ca si cand ma intorceam acasa, in burta mamei, sau la sursa care m-a adus pe mine pe pamantul acesta. O stare de fericire atat de deplina. O liniste fabuloasa. O lumina fantastica si o stare de armonie perfecta. Nu stiu cum sa explic.
 La un moment dat am simtit cum ceva ma trage cu putere in jos. A fost aproape dureros. Nici asta nu stiu cum sa explic. Am inceput sa aud niste sunete ciudate, nu puteau sa fie omenesti. Parca era un sarpe. Am simtit o energie negativa foarte puternica si am inceput sa ma rog de planta sa ma lase sa-mi revin. Am strigat in gand disperata " nu sunt demonii mei, se aude in Maloca, te rog nu-i lasa sa ma afecteze".
 Mi-am revenit si m-am tarat pana unde erau puse tigarile din tutun (pentru protectie, nu stiam inca de ce anume ma protejez, auzeam doar sunete care nu puteau sa fie omenesti) si apa de flori, eram disperata sa ma apar. Nu gandeam. Eram foarte prezenta dar nu reuseam sa-mi dau seama ce aud. M-am intors la locul meu foarte greu si am incepu sa ma apar. Imediat ce m-am simtit mai linistita am putut sa-mi dau seama ce se aude. Sunetele chiar erau reale, nu pareau omenesti dar erau produse de un om. Era V., din Canada. Facea ca un sarpe si urla foarte neomenesc cu putinta.
Toti practicantii impreuna cu shamanii stateau pe langa el si ii cantau iar el urla grotesc de urat. Asa a fost aproximativ 3 ore...in care a inceput sa se tavaleasca, sa urle in engleza ca sa inteleaga toata lumea " va vreau pe toti, vreau inimile voastre". Dupa 3 ore de lupta au reusit sa-l faca sa vomite, primul pas al purificarii. Dupa ce ca eram incremenita de frica, cand sa rasuflu usurata, pentru ca a vomat, el a incercat sa bea ce a vomat. Alte lupte sa-l tina. A varsat galeata si lupte sa nu se bage cu gura acolo.
A fost cumplit. Eram ingrozita. A urmat un moment in care toata lumea s-a odihnit ca mai apoi shamanii sa inceapa sa lucreze si pentru restul participantilor. Eu nu stateam la locul meu, m-am mutat langa o fata practicant. Imi era prea frica la locul meu. Asa ca James nu stia cine sunt. A venit, m-a luat si m-a dus langa Guillermo sa-mi cante, a adus si fata langa care steam. Cum a inceput, am simtit ca toata frica mea s-a risipit. Aveam pace si armonie in suflet. Eram fericita. Canta foarte frumos. Era apropoape incredibil. Imi revenisem, eram constienta, puteam sa vorbesc, sa merg, etc...
M-am intors la locul meu si am atipit. M-am trezit cu o mana pe degetul mare de la picior. Era James care m-a intrebat cine sunt. A zis ca o sa-mi cante si el chiar daca tocmai mi-a cantat Guillermo. Stateam fata in fata, el a pus mana pe capul meu si a inceput sa cante. Am simtit un curent cum imi incolaceste capul si m-am speriat. El s-a oprit si mi-a sugerat sa ma concentrez pe cantecul lui si a inceput sa cante iara. Inca simteam curentul si am decis ca pot sa-l las. Nu stiu cum l-am lasat...nu stiu sa zic cum am oprit rezistenta dar in momentul respectiv am inceput sa-mi simt toate celulele capului, armonioase, am simtit inclusiv chistul, care parti ale creierului imi sunt afectate, ce functii reprezinta fiecare si am mai simtit cum chistul s-a risipit.
M-am intins epuizata la locul meu iar James mi-a spus: "acum sa te odihnesti!".

Am adormit fara sa pot realiza ce a fost. M-am trezit pe la ora 4 dimineata. Multi nu dormeau. Mai multe fete erau stranse si discutau despre V. Am stat putin si m-am gandit la ce am simtit. Am stiut ca am fost vindecata. Am stiut si ca am murit. Am stat nemiscata si mi-am dat seama cat sunt de norocoasa. M-am dus la fete sa le spun. Nu ma credea nimeni. Au incercat sa-mi tempereze entuziasmul ca am fost vindecata. Practicantele nu credeau in munca lor si am vrut sa le cresc credinta asa ca am cerut ceva de citit si o sursa de lumina. Am aprins o bricheta si am primit o punguta, ambalaj de tutun, sa citesc.
Cu ochiul drept acoperit am vazut pentru prima data in viata mea cu ochiul stang. Chiar am citit in spaniola si atunci nici nu stiam limba. O intelegam daca ascultam cu sufletul. Greu de explicat si asta...dar nu stiam spaniola, acum am si invatat.

 Nu o sa mai povestesc si restul in amanunt, cam asta este relevant. Mai sunt multe pe care insa nu le pot povesti pe forum. Mai specific ca nu am mai facut nicio criza de epilepsie din data de 05 martie, am plecat in Peru pe 07 martie si desi uneori ma mai simt rau inca vad cu ochiul stang. Inca nu vad clar dar pot sa citesc. Am renuntat la meseria mea, eram contabil, chiar sef ultima data. Acum petrec 4 ore pe zi cu un baietel de 2 ani si 10 luni, ma joc si incerc sa-i arat lumea, mamica urmeaza sa nasca si sunt acolo sa nu se simta neglijat. Imi aduce multe satisfactii, infinit mai multe ca meseria de contabil, eventual la o mare corporatie. Incerc sa raman prezenta cat pot de mult si sa inteleg povestea din Peru. Uneori nici eu nu reusesc sa cred ce am trait acolo.

 As mai spune ca in orasul de escala laptopul a mers, inca functioneaza! Cand am ajuns acasa, in aeroportul din Bucuresti am descoperit ca mi-a fost pierdut bagajul. Am stiut, chiar i-am spus si mamei ca o sa-l gasesca. I-am spus ca stau linistita, stiu ca a doua zi or sa ma sune sa-mi spuna ca pot sa ma duc dupa el. Intre 20-21 or sa sune de la aeroport. Mama a zis ca m-am intors nebuna. A doua zi la ora 20.30 mi-a sunat telefonul. Bagajul meu era in aeroport. Puteam sa ma duc dupa el. Si mai am multe povesti de genul premonitiilor dar acestea le-am spus si altora pana sa se intample. Restul nu le poate sustine nimeni pentru ca le-am pastrat pentru mine.
In fine. Cam asta este.

Experienta redata de Gavra Ileana
http://ayahuasca-romania.blogspot.ro/

Material primit pe mail.